Sunt întemeiate sustinerile contestatoarei privind necompetenta celor doi agenti constatatori – inspectori în cadrul Directiei Municipiului Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale – de a constata si sanctiona contraventii la Legea nr.12/1990 întrucât competenta lor se circumscrie atributiilor prevazute la art.1 alin.2 si detaliate la art.4 din H.G. nr.532/2007 (în vigoare la data controlului).
Astfel, conform art.1 alin.2 din H.G. nr.532/2007 modif, „Autoritatea Nationala a Vamilor asigura aplicarea politicii vamale si în domeniul accizelor si exercita atributiile stabilite prin lege”, scop în care poate constata si sanctiona „faptele care constituie contraventii potrivit reglementarilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile”, retinând, totodata, „în vederea confiscarii, marfurile care fac obiectul contraventiei, pentru care legea prevede o astfel de sanctiune”(art.4 pct.44) – sentinta civila nr.352/15.01.2010, dosar nr.16785/300/2009
În data de 14.09.2009, sub nr.16785/300/2009. s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti plângerea contraventionala formulata de contestatoarea S.C. H.P. EXIM S.R.L. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Nationala a Vamilor – Directia Regionala Vamala Bucuresti – Biroul Vamal – Directia Municipiului Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale. solicitându-se instantei anularea procesului-verbal nr.127 încheiat în data de 28.08.2009, prin care, în temeiul art.2 alin.1 lit.f din legea nr.12/1990, a fost sanctionata cu amenda în suma de 20.000 lei, în sarcina sa retinându-se faptul ca la data controlului „detinea confectii din blana naturala a caror provenienta nu poate fi dovedita cu documente prevazute de lege, respectiv factura fiscala, documente vamale sau orice alte documente stabilite prin lege, încalcându-se astfel prevederile art.1 lit.e din Legea nr.12/1990”. Totodata, în temeiul art.4 alin. 1 si 2 din Legea nr.12/1990, s-a dispus confiscarea sumei de 41.450 lei si s-a încheiat un proces verbal de custodie, produsele vizate fiind lasate în custodia societatii pâna la valorificare.
În motivarea plângerii se arata ca procesul verbal este lovit de nulitate absoluta întrucât fapta nu este descrisa, fiind astfel încalcate prevederile art.16 si art.17 din O.G.nr.2/2001 iar agentii constatatori nu aveau competenta sa aplice dispozitiile Legii nr.12/1990 întrucât, conform art.2 alin.3 din actul normativ, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre functionarii din aparatul de specialitate al primarului, organele Garzii Financiare, organele controlului financiar si de personalul Politiei Române, Jandarmeriei si Politiei de Frontiera Române. Legea nr.12/1990 se completeaza cu prevederile O.G.nr.2/2001, potrivit cu care „contraventia se constata printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori”, calitate pe care o pot avea „primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne special abilitati, persoanele împuternicite în acest scop de ministrii si alti conducatori ai administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute în legi speciale”, în speta legea speciala fiind, conform celor retinute în procesul verbal, Legea nr.12/1990 si nu HG nr.532/2007, care confera Autoritatii Nationale a Vamilor competenta de a constata si sanctiona fapte care constituie contraventii potrivit reglementarilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile si de a retine, în vederea confiscarii, marfurile care fac obiectul contraventiei, pentru care legea prevede o astfel de sanctiune.
Arata contestatoarea si ca, în conditiile în care procesul verbal de contraventie nu prevede sanctiunea complementara a confiscarii marfurilor, procesul verbal de custodie este abuziv încheiat si nu poate produce nici un efect asupra produselor la care se refera.
Sub aspectul temeiniciei situatiei de fapt retinute de agentul constatator, se arata ca societatea îsi desfasoara în mod legal activitatea si detine documente de provenienta pentru toate produsele ce au facut obiectul procesului verbal de custodie, înscrisuri care, însa, nu au putut fi prezentate la momentul controlului deoarece se aflau în posesia contabilului iar acesta nu era în localitate. Aceste documente vor putea fi prezentate instantei de judecata ceea ce, conform deciziei nr.1/18.02.2008 a Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitiei, atrage anularea procesului verbal de contraventie, exonerarea contravenientului de plata amenzii contraventionale si restituirea marfi contestate.
Critica petenta si modul în care a fost individualizata sanctiunea contraventionala, sustinând ca fara temei i-a fost aplicata amenda maxima prevazuta de lege, de 20.000 lei, pe care a achitat-o numai pentru a beneficia de posibilitatea reducerii la jumatate a cuantumului acesteia, cu privire la masura confiscarii sumei de 41.450 lei si a marfurilor mentionate în procesul verbal de custodie aratând ca este abuziva si fara suport legal, expertiza contabila extrajudiciara efectuata ulterior controlului evidentiind faptul ca toate produsele au fost corect receptionate si înregistrate în contabilitatea societatii.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001, cele ale Legii nr.12/1990, Decizia nr.1/2008 a Sectiilor Unite ale I.C.C.J.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, la dosar fiind depuse, în copie, procesul verbal de contraventie, procesul verbal de custodie, raport de expertiza contabila extrajudiciara, liste de inventar, extras din registrul unic de control, alte înscrisuri.
Intimata, prin întâmpinarea depusa la dosar în data de 06.11.2009 a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata întrucât contestatoarea a comercializat confectii din blanuri naturale – produse supuse accizelor, conform art.207 din Legea nr.571/2003 – pentru care nu avea documente de provenienta, fapta sa constituind contraventia prevazuta la art.12 litera e) din Legea nr.12/1990.
Referitor la incidenta deciziei nr.1/2008 a Sectiilor Unite ale ÎCCJ, invocata de contestatoare, solicita sa fie avuta în vedere declaratia sub semnatura privata a asociatului societatii, prin care recunoaste ca nu detine astfel de documente, iar în ceea ce priveste competenta inspectorilor vamali de a sanctiona contraventii la Legea nr.12/1990 arata ca acestia se încadreaza în categoria organelor controlului financiar.
Intimata nu a solicitat probe în aparare însa a depus la dosar un set de înscrisuri si a solicitat a nu fi primita ca mijloc de dovada expertiza contabila extrajudiciara.
În drept au fost invocate prevederile art.115 din Codul de procedura civila, Legea nr.571/2003, O.G. nr.92/2003.
Verificând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, instanta constata ca s-a dispus sanctionarea contestatoarei pentru ca „detine confectii din blana naturala a caror provenienta nu poate fi dovedita prin documente prevazute de lege, respectiv factura fiscala, documente vamale sau orice alte documente stabilite prin lege.
Fapta astfel descrisa reprezinta contraventia prevazuta la art.1 lit.e din Legea nr.12/1990, astfel ca în mod eronat se sustine, ca motiv de nulitate a procesului verbal, inexistenta faptei si a fost sanctionata conform art.2 lit.f din actul normativ, cu amenda de 20.000 lei.
Totodata, în temeiul art.4 din Legea nr.12/1990, s-a dispus si confiscarea sumei de 41.450 lei „conform facturi vânzare” si s-a încheiat un proces verbal de custodie pâna la valorificare pentru mai multe produse, fara însa sa se fi dispus confiscarea lor, astfel ca este întemeiata critica privind lipsa suportului legal al respectivului proces verbal.
Întemeiate sunt si sustinerile privind necompetenta celor doi agenti constatatori – inspectori în cadrul Directiei Municipiului Bucuresti pentru Accize si Operatiuni Vamale – de a constata si sanctiona contraventii la Legea nr.12/1990 întrucât competenta lor se circumscrie atributiilor prevazute la art.1 alin.2 si detaliate la art.4 din H.G. nr.532/2007 (în vigoare la data controlului).
Astfel, conform art.1 alin.2 din H.G. nr.532/2007 modif, „Autoritatea Nationala a Vamilor asigura aplicarea politicii vamale si în domeniul accizelor si exercita atributiile stabilite prin lege”, scop în care poate constata si sanctiona „faptele care constituie contraventii potrivit reglementarilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile”, retinând, totodata, „în vederea confiscarii, marfurile care fac obiectul contraventiei, pentru care legea prevede o astfel de sanctiune”(art.4 pct.44)
Or, faptele care constituie contraventii potrivit reglementarilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile sunt cele prevazute la art.220 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (forma în vigoare la data controlului), iar în sarcina contestatoarei nu s-a retinut încalcarea Legii 571/2003, act normativ a carui respectare a constituit obiectul controlului, astfel cum rezulta din mentiunile facute de inspectori în registrul unic de control.
Chiar daca s-ar retine sustinerile intimatei privind faptul ca inspectorii Autoritatii Nationale a Vamilor sunt organe ale controlului financiar în sensul art.2 alin.3 din Legea nr.12/1990, se constata ca la dosar s-au depus documente care atesta provenienta confectiilor din blana, acestea fiind produse în atelierul de confectii propriu, bonurile de transfer si listele de inventariere nefiind contestate de intimata, solutia anularii procesului verbal impunându-se si pentru respectarea prevederilor art.329 alin.3 din Codul de procedura civila în referire la Decizia nr.1/18.02.2002 pronuntata de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
