– Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 6
în condiţiile în care, prin răspnnsnl dat, pârâta i-a adus la cunoştinţă reclamantului ca nu se ia în considerare la calculul punctajului mediu anual acordul global, ar fi excesiv de formal a se considera necesară, anterior sesizării instanţei, depunerea la sediul pârâtei, a adeverinţelor vizând o altă perioadă de timp, fiind evident că acelaşi răspuns l-ar fi primit reclamantul şi în raport cu aceste adeverinţe.
Atitudinea pârâtei reflectă un abuz de putere şi se impune a fi sancţionată prin analizarea adeverinţelor depuse direct în instanţă, salvgardându-se pe această cale dreptul reclamantului la un proces echitabil sub raportul derulării acestuia într-un termen rezonabil, în lumina prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
(Decizia nr. 1830/R din 6 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 48 din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul S.P. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii
Cluj şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să ia în considerare la calcularea punctajului mediu anual şi a cuantumului pensiei a sporurilor menţionate în adeverinţele nr. 501-512 din 12.12.2008 emise de A.D. SCM Cluj-Napoca şi adeverinţele nr. 4859/12.12.2008 emise de Primăria comunei Feleacu, începând cu 14,06.2008.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea acestuia, cu respingerea acţiunii.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi a apărărilor invocate, Curtea reţine următoarele:
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Raportat la primul motiv de recurs, Curtea constată că reclamantul nu a depus direct în instanţă adeverinţele cu care probează veniturile ce solicită a fi luate în calcul la pensie, ci acestea figurează şi în dosarul de pensie.
Astfel, de la A.D., reclamantul a depus la dosarul de adeverinţele numerotate 321-326 din 20.02.2008. Prin răspunsul dat, pârâta recurentă i-a adus la cunoştinţă că nu se ia în considerare la calculul punctajului mediu anual acordul global.
Ulterior, reclamantul a sesizat instanţa prin prezenta acţiune, iar în cursul procesului, reclamantul a depus la dosarul instanţei „adeverinţele de salariu refăcute conform O.U.G. nr. 4/2005”, deci adeverinţele nr. 501-512 din 12.12.2008 emise de A.D., având acelaşi conţinut ca adeverinţele depuse la dosarul de pensie, cu singura deosebire că într-o rubrică separată, se indică diferenţa dintre salariul de încadrare şi venitul brut realizat, în urma operaţiei de scădere între descăzutul şi scăzătorul indicaţi în rubricile 3 şi 4.
în acelaşi fel s-a procedat cu adeverinţele emise de Primăria com. Feleacu, adeverinţele cu nr. 179 din 19.05.2008 aflate la dosarul de fiind depuse ulterior în instanţă, cu acelaşi conţinut, cu numărul 4859/12.12.2008, singurele diferenţe de această dată fiind că aceste adeverinţe vizează şi perioada anilor 1987-1989, ce nu fusese acoperită prin adeverinţele depuse la pârâtă şi că sunt precizate separat sporul de vechime şi sporul de şef de echipă.
Raportat la aceste adeverinţe (evident, cele depuse la dosarul de pensie), pârâta nu a răspuns reclamantului pe cale graţioasă, aşa cum rezultă din copia dosarului de pensie depus în instanţă.
Apare deci ca nefondată susţinerea recurentei că ar fi lipsită de interes acţiunea reclamantului, pentru motivul lipsei unui refuz din partea autorităţii competente.
Refuzul este evident în cuprinsul răspunsului dat de pârâtă şi din lipsa acestuia raportat la adeverinţele emise de comuna Feleacu.
Ar fi excesiv de formal a se considera necesară depunerea adeverinţelor vizând anii 1987-1989 la pârâtă, precum şi a adeverinţelor cuprinzând distinct evidenţierea sporului de vechime şi a celui de şef de echipă, în condiţiile în care pârâta şi-a exprimat clar poziţia de a înlătura de la calcularea pensiei venitul pentru în acord, fiind evident că acelaşi răspuns l-ar fi primit reclamantul şi în raport de aceste adeverinţe.
Cât priveşte obligativitatea precizării distincte a cuantumului fiecărui spor acordat, lipsurile sub acest aspect ale adeverinţelor depuse direct la dosarul de pensie au fost suplinite prin adeverinţele depuse în instanţă, pârâta luând la cunoştinţă de aceste adeverinţe în cursul procesului, având astfel posibilitatea să îşi exprime poziţia procesuală raportat la respectivele sporuri. Solicitarea de a se respinge acţiunea reclamantului pentru luarea în considerare a acestor adeverinţe la calculul pensiei, reflectă un abuz de putere şi se impune a fi sancţionată prin analizarea adeverinţelor depuse direct în instanţă, salvgardându-se pe această cale dreptul reclamantului la un proces echitabil sub raportul derulării acestuia într-un termen rezonabil, în lumina prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Adeverinţele menţionate în dispozitivul sentinţei cuprind, cu titlu de formă de salarizare, acordul global, spor de vechime, spor şef echipă primite de reclamant.
Luarea în considerare a acestor venituri la calcularea pensiei se impune în primul rând faţă de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază, printre altele, cele ale ,,b) egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege (…); e) contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”.
Faptul că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă”, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare” şi că art. 10 din Legea nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că „retribuţia tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuţiilor tarifare lunare din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate”, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, în măsura în care şi asupra acestora s-a datorat şi plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „Unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat”. Or, în mod evident, în înţelesul sintagmei de „câştig brut” se includ şi sporul pentru muncă în acord, spor de vechime, spor şef echipă.
Art. 64 din Legea nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, nu are relevanţă în soluţionarea cauzei, având în vedere că reglementa situaţia pensiei suplimentare, bazată pe principiul mutualităţii între persoanele asigurate, neavând aplicabilitate în stabilirea pensiei de stat sub incidenţa Legii nr. 19/2000 decât pentru o creştere a punctajului potrivit art. 165 din lege, nicidecum pentru înlăturarea de la calculul pensiei a sporului pentru munca în acord.
Cât priveşte excepţia tardivităţii, invocată prin cererea de recurs, Curtea reţine că nu este fondată. Reclamantul a atacat în instanţă refuzul pârâtei de a da curs solicitării sale înregistrată la sediul pârâtei cu nr. 67114/28 mai 2008 de a se lua în considerare la calcului pensiei adeverinţele emise de A.D. şi de Primăria com. Feleacu, refuz manifestat prin adresa nr. 67114/11.06.2008, Acţiunea judiciară a fost înregistrată la data de 13 iunie 2008, încadrându-se astfel în termenul prescris de art. 11 alin. 1 lit. b) şi c), raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat şi urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ. (Judecător Ioana Tripon)
