Desfiintare post Contestatie decizie de concediere
Curtea de apel Brasov, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale decizie civilă nr. 118/M, Şedinţa publică de la 05 Februarie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 1250/2007, Tribunalul C o v a s n a a admis contestaţia formulată de contestatorul U. J. B. în contradictoriu cu intimata S.C. D. S.A. C şi în consecinţă;
A anuleat Decizia nr. 2 din 09.08.2007 precum şi Decizia nr. 4 din 10.08. 2007, ambele emise de intimată.
A dispus reintegrarea contestatorul în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de modificare a contractului individual de muncă al acestuia, cu nr. 2/9.08. 2007, respectiv în aceea de inginer şef.
A obligat intimata la plata către contestator a drepturilor salariale de care acesta ar fi beneficiat de la data modificării contractului individual de muncă respectiv 9.08.2007 până la data reintegrării efective.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestator în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariul avocaţial.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Contestatorul a fost angajat la societate pe postul de director general conform menţiunilor din contractul individual de muncă încheiat pe o durată nedeterminată. Ca urmare a cercetării sale pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, pentru care ulterior a fost judecat şi condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă ( Decizia nr. 85/2007 a Curţii de A p e l B r a ş o v ), contestatorul a fost de acord cu modificarea locului de muncă, a felului muncii şi implicit a salariului, sens în care a semnat actul adiţional (fila 19), astfel că din data de 26.09.2006 în baza convenţiei părţilor contractante s-a modificat contractul de muncă, iar contestatorul a fost trecut pe funcţia de inginer şef. În data de 08.08.2007 contestatorul a depus o cerere prin care solicita aprobarea concediului legal de odihnă (fila 26), cerere care a fost aprobată, iar certificatul medical depus şa dosar a fost eliberat doar pentru perioada 16.08.2007-29.08.2007. Prima decizie contestată este cea cu nr. 2/09.08.2007, emisă chiar în prima zi a concediului de odihnă care urma să fie efectuat de contestator, prin care acesta era trecut din funcţia de inginer şef în funcţia de şef şantier, cu o retribuţie mult mai mică, ca urmare a desfiinţării postului. A doua zi, adică în 10.09.2007 intimata prin factorii de decizie a suspendat prin decizia 10 contractul individual de muncă al contestatorului în baza art. 52 al.1 lit c Cm, iar mai jos în cuprinsul aceleiaşi dispoziţii se menţionează că, D. se suspendă începând cu 10.09.2007 până la rămânerea definitivă a hot. Judecătoreşti, sens în care s-a făcut referire la dosarul penal cu nr(…) al Tribunalul u i C o v a s n a (dosar în care contestatorul a fost condamnat penal pentru luare de mită). Referitor la prima dispoziţie de modificare a contractului individual de muncă instanţa reţine că potrivit art. 41 al.1 CM contractul de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. Al. V. prevede situaţiile de excepţie în care un contract poate fi modificat unilateral, dar numai în cazurile şi în condiţiile legii, respectiv când este vorba de delegare sau detaşare, situaţii care nu se regăsesc în situaţia de faţă. Prin urmare modificarea unilaterală a contractului de muncă în mod unilateral de angajator prin care se aduce o vătămare prin schimbarea locului de muncă, a felului muncii, prin reducerea salariului este nelegală. Şi mai curios apare faptul că după aprobarea concediului de odihnă al contestatorului s-a luat decizia chiar a doua zi de modificare a contractului de muncă, fără o înştiinţa prealabilă a acestuia, fără convocarea sa pentru discutarea unei eventuale modificări. În situaţia în care postul de inginer şef s-a desfiinţat printr-o organigramă desfiinţarea duce la concediere din motive neimputabile angajatului, conform art.
65. CM. Consiliul de Administraţie a fost ales de AGA în 24.07.2007 aşa cum se menţionează în întâmpinare, dar adoptarea unei noi organigrame s-a făcut abia în 09.08.2007. La fila 37 din dosar intimata afirmă că în organigrama veche din 2005 postul de inginer şef nu exista şi prin urmare contestatorul deţinea această funcţie în mod abuziv, fără să facă vreo menţiune la faptul că din data de 26.09.2006 în baza convenţiei părţilor contractante s-a modificat contractul de muncă, iar contestatorul a fost trecut pe funcţia de inginer şef, conform actului adiţional nr. 43/26.09.2006. Mai mult decât atât această susţinere contrazice susţinerile din întâmpinarea depusă la dosar. Prin urmare cel care a oferit acest post contestatorului a fost angajatorul iar cel care acceptat a fost angajatul, şi prin urmare intimata îşi invocă propria sa culpă în ceea ce priveşte organigrama.
O altă neregulă a acestei decizii cu nr. 2/0908.2007 este aceea că în cuprinsul său menţionează prevederile art.
64 C.M. ca temei de drept, care se referă însă la concediere şi nicidecum la modificarea unilaterală a contractului de muncă. În ceea ce priveşte decizia cu nr. 4/10.08.2007 în cuprinsul acesteia se face trimitere ca temei de drept pentru suspendarea contractului de muncă mai întâi la art. 13 al.4 care nu are aplicabilitate în cauză întrucât este vorba de încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească, ceea ce presupune existenţa unei hotărâri civile nu penale care să constate că persoana nu are discernământ şi nici exerciţiul drepturilor sale, fiind nevoie de un curator pentru administrarea bunurilor sale, şi nici nu ne aflăm în situaţia angajării unei persoane, deoarece contestatorul se afla în derularea unui contract de muncă încheiat cu mult timp în urmă. Apoi intimata face trimitere la art. 52 al.1 lit.c CM, deşi la momentul când a dispus o astfel de măsură contestatorul nu mai îndeplinea funcţia de director general, funcţie în care a devenit incompatibil ca urmare a condamnării penale pentru luare de mită, iar interdicţia la care face referire sentinţa penală a t r i b u n a l u l u i C o v a s n a, art.
64 C.p. se referă tocmai la interdicţia de a ocupa o funcţie sau dea exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii. (la data suspendării prin decizia anterioară cu nr. 2 nu mai era nici măcar inginer şef, ci a fost trecut pe postul de şef şantier). Referitor la avizul medical despre care a făcut vorbire intimata şi obligativitatea obţinerii lui, textul de lege art.
27 CM. se referă tot la situaţia angajării unei persoane în muncă, care să ateste că cel în cauză este să presteze muncă. Contestatorul se afla însă în derularea raporturilor de muncă, nu a depus acte medicale din care să reiese vreo incapacitate de muncă pe o durată mare de timp, iar dispoziţiile de mai sus nu sunt incidente în cauza de faţă.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta_ D._ C, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.
În fapt societatea recurentă, a procedat la stabilirea unei organigrame de funcţionare conform legii, hotărându-se că societatea nu are nevoie de funcţia de inginer şef ci doar de funcţia de şef şantier care să supravegheze în mod direct punctele de lucru şi lucrările de construcţii montaj. Astfel a fost emisă decizia nr 2 din 9 .aug.2007 stabilindu-se trecerea contestatorului din funcţia de inginer şef în cea de şef şantier.
Ulterior, în data de 10-08.2007 s-a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, hotărâre prin care prezentul contestator, a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendarea executării. Instanţa de fond interpretând greşit actul dedus judecăţii, a reţinut în mod eronat faptul că contestatorul ar fi pentru funcţia de inginer şef şi în mod greşit a dispus reîncadrarea acestuia pe postul deţinut anterior. Contestatorul a refuzat să se prezinte la cabinetul medical de medicina muncii, susţinând că nu este pentru postul de şef de şantier. Prin urmare sentinţa primei instanţe este nelegală şi în urma reaprecierii probatoriului urmează ca instanţa să admită recursul şi să respingă contestaţia formulată de contestatorul U. J. B. La dosar nu s-a depus întâmpinare de către intimatul U. J. B., şi s-a solicitat prin concluzii scrise să fie respins recursul şi sentinţa primei instanţe să fie menţinută ca legală şi temeinică.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursul este fondat şi în consecinţă va fi admis în baza disp. art 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a pronunţat o sentinţă nelegală reţinând în mod greşit starea de fapt.
Unitatea recurentă a emis deciziile nr.2 din 9.08.2007 şi 4 din 10.08.2007, decizii prin care contestatorul a fost schimbat din funcţia de inginer şef în funcţia de şef de şantier, iar ulterior în data de 10.08.2007, a fost suspendat contractul de muncă al acestuia în temeiul disp. art. 52 al 1 lit c din c o d u l m u n c i i. Este lipsit de relevanţă faptul că contestatorul se afla în prima zi de concediu de odihnă când s-a hotărât desfiinţarea postului deţinut de acesta, pentru că măsura putea fi dispusă şi în această situaţie nefiind necesar consimţământul angajatului, iar contractul de muncă al acestuia nu era suspendat ca în cazul concediului medical. Faptele penale, cu care au fost sesizate instanţele penale, s-au soluţionat irevocabil prin decizia penală nr. 4976/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul condamnării inculpatului, la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării. Instanţa de fond a apreciat în mod greşit, că nu este legală decizia nr. 2 din 9.08.2007 emisă de unitatea angajatoare, pentru faptul că nu există consimţământul contestatorului la o asemenea schimbare şi că prin aceasta s-a realizat o vătămare gravă a angajatului. Modificarea locului de muncă s-a decis, în urma rediscutării organigramei de funcţionare a societăţii, iar instanţa de judecată nu are abilitatea să cenzureze o asemenea măsură şi nici nu o poate ignora. Desfiinţarea postului a fost decisă prin hotărâre a consiliului de administraţie, în data de 9.08.2007, şi a vizat eficientizarea activităţii unităţii, avută în vedere de nou consiliu de administraţie. Ca efect al desfiinţării postului deţinut de contestator, acesta a fost mutat în funcţia de şef de şantier. Nu era obligatoriu necesar ca contestatorului să i se desfacă contractul de muncă, atâta timp cât în organigramă a fost înfiinţat postul de şef şantier, post care corespunde cerinţelor şi nivelului de pregătire profesională ale contestatorului. În această situaţie nu era necesar acordul contestatorului, şi dacă acesta nu este mulţumit cu locul de muncă oferit ca urmare a noii scheme de personal aşa cum rezultă din noua organigramă, poate să nu îl accepte.
Dispoziţiile art.64 din c o d u l m u n c i i, stabilesc clar obligativitatea oferirii unui loc de muncă vacant, în unitate, compatibil cu pregătirea profesională a acestuia. În afara altor critici care să vizeze legalitatea şi oportunitatea măsurii reorganizării unităţii angajatoare, curtea apreciază că decizia nr. 2/9.08.2007, este legală şi temeinică. În ceea ce priveşte decizia nr. 4 din 10.08.2007, şi aceasta este la adăpost de orice critică. Unitatea angajatoare nu are nici un motiv să nu procedeze la suspendarea din funcţie a contestatorului atâta timp cât angajatorul se află în situaţie reglementată de disp. art. 52 al. 1 lit. c din c o d u l m u n c i i. Dispoziţiile art 52 al final din c o d u l m u n c i i prevăd că dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea avută anterior şi i se vor plăti, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale o despăgubire egală cu salariul şi cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Contestatorul nu se află în situaţia mai sus reglementată pentru faptul că a suferit o condamnare în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, şi întrucât postul de inginer şef s-a desfiinţat printr-o măsură legală, nu poate fi dispusă reintegrarea sa pe acest post. În ceea ce priveşte capetele de cerere subsidiare, instanţa apreciază că de modul de soluţionare al primelor capete de cerere, depinde şi soluţionarea ultimelor două, cu privire la plata drepturilor salariale şi a cheltuielilor de judecată, sens în care acestea vor fi respinse ca nefondate.
