Angajatorul are calitatea procesuala pasiva într-o actiune în reducerea normei didactice de predare, respectiv având ca obiect drepturi salariale sau daune rezultate din neexecutarea în tot sau în parte cu obligatiei de a le acorda.
Decizia civila nr.311/R/13.02.2007
Asupra recursului civil de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 972 F/ 22.11.2006 pronuntata de Tribunalul Ialomita Sectia civila în dosarul nr.1721/98/2006, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar al Judetului Ialomita, a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamanta Uniunea Sindicatului Liber din Învatamânt – Ialomita în contradictoriu cu Scoala de Arte si Meserii “George Vâlsan” Amara, Consiliul Local Amara, Primarul Orasului Amara si Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita.
Au fost obligati pârâtii la plata catre membrii de sindicat D.E., M.E., O.S., P.V., C.E., D.M., H.R., D.O., M.D., L.P., P.R., G.M., S.A., D.M., T.V., S.D., I.M., S.S., D.S., si R.O., a drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de 2 ore saptamânal fata de norma didactica, pe o perioada de 3 ani anterioara cererii de chemare în judecata, raportat la perioadele în care acestia îndeplinesc conditiile reglementate de art. 45 al. 1 din Legea nr. 128/1997, actualizate cu indicele de inflatie la data platii.
Au fost obligati unitatea de învatamânt si Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita sa asigure reducerea normei didactice de predare a membrilor de sindicat mentionati cu 2 ore saptamânal, fara diminuarea salariului, pâna la sfârsitul anului 2006.
În considerente a retinut ca pârâtul Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita este angajatorul personalului didactic, conform art.11 alin. 5 din Legea nr.128/1997 si are atributii legale în ceea ce priveste încadrarea unitatilor de învatamânt cu personalul didactic necesar, cât si în materia urmaririi modului în care se efectueaza plata salariilor, a centralizarii necesarului de posturi didactice la nivel judetean, toate aceste atributii legale urmând a fi analizate în contextul principiului care guverneaza sistemul de finantare a învatamântului, prin raportare la numarul de posturi propuse si aprobate conform legii.
În consecinta, si având în vedere dispozitiile art. 282 Codul muncii, instanta a constatat ca pârâtul Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita are calitate procesuala pasiva în cauza, vocatie oferita de legile speciale, sens în care a respins exceptia cu acest obiect.
Pe fondul cauzei a retinut ca din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.45 alin.1, 43 alin. 1 teza I, 42 alin. 1 lit. “a” si 5 din Legea nr. 128/1997, rezulta ca se instituie un drept în favoarea personalului didactic cu o vechime în învatamânt de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, de a beneficia de reducerea normei didactice cu doua ore saptamânal, fara diminuarea salariului, drept care, potrivit art. 38 din Codul muncii, nu poate face obiectul vreunei renuntari sau limitari.
Tribunalul a mai constatat ca nici în cuprinsul normei mentionate, nici în alte dispozitii ale legii, nu exista prevederi de natura a conduce la concluzia ca învatatorii, educatorii si institutorii ar fi exclusi de la beneficiul dreptului de reducere a normei didactice, iar când a urmarit aceasta, legiuitorul a consacrat expres orice limitare a aplicarii art. 45 alin. 1 din lege.
De asemenea, a fost înlaturata sustinerea pârâtului Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita, conform careia este imposibila aplicarea dispozitiilor art. 45 alin.1 în cazul învatatorilor, educatorilor si institutorilor, constatând ca norma didactica are în cazul acestor functii didactice o dubla raportare, la post si la numar de ore, astfel ca reducerea normei nu se poate concretiza în neefectuarea unui numar de 2 ore pe saptamâna, ci se traduce în fapt prin remunerarea diferita a celor 2 ore, în regim de plata cu ora.
În consecinta,având în vedere ca pentru perioada anterioara solutionarii cererii,cadrele didactice au efectuat integral norma didactica, tribunalul a apreciat ca cele 2 ore cu care ar fi trebuit redusa norma au regimul juridic al muncii suplimentare,urmând a fi remunerate ca atare.
Cât priveste cererea de actualizare a sumelor cu indicele de inflatie,a retinut ca beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice prin neacordarea unor drepturi banesti de natura salariala, izvorâte din lege,este datorat devalorizarii monetare survenite între data la care aceste drepturi ar fi trebuit acordate si data platii efective, astfel ca, în materia dreptului muncii, daunele pentru neexecutarea corespunzatoare a obligatiilor banesti se pot concretiza si în actualizarea drepturilor cu indicele de inflatie, de la data scadentei fiecarei sume la data platii.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere ,fata de solutia data primului capat si achiesarea Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita prin hotarârea nr.1 din 04.09.2006 la reducerea normei didactice cu 2 ore saptamânal pentru institutori, educatori si învatatori, potrivit art. 45 alin.1 din lege, începând cu 01.01.2007, au fost obligati acest pârât si unitatea de învatamânt sa asigure aceeasi reducere a normei didactice a membrilor de sindicat mentionati, fara diminuarea salariului, pâna la sfârsitul anului 2006.
Împotriva sus mentionatei hotarâri, în termen legal a declarat recurs intimatul Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de si Asigurari Sociale sub nr.1721/98/2006, prin care a criticat respingerea exceptiei calitatii procesuale pasive, a acestui pârât, învederând ca potrivit prevederilor HG nr. 538/2001, drepturile salariale cuvenite personalului didactic de predare se suporta din bugetele locale, primarii localitatilor unde sunt situate unitatile de învatamânt preuniversitar de stat având calitatea de ordonator principal de credite pentru aceste unitati.
Prin urmare, plata drepturilor salariale cuvenite personalului didactic nu se face prin intermediul Inspectoratului Judetean, chiar daca are calitatea de angajator al respectivului personal, ci de catre unitatea de învatamânt la care este încadrat ,prin respingerea exceptiei invocate si fara a tine seama de motivele prezentate, instanta stabilind în sarcina inspectoratului o obligatie imposibil de executat.
În drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învatamânt Ialomita a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei civile nr. 972F/2006 a Tribunalului Ialomita, ca temeinica si legala.
În sustinerea apararii a aratat ca tinând seama de petitul 2 al cererii de chemare în judecata si de faptul ca Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita este angajatorul personalului didactic, se impune ca sentinta sa fie opozabila recurentului -pârât.
Pe fondul cauzei a sustinut ca din continutul prevederilor Legii nr. 128/1997, ale OG 103/1998,Ordinelor Ministerului Educatiei si Cercetarii nr.3343/11.03.2002 si 4209/2004, rezulta ca toate categoriile de personal didactic de predare beneficiaza de reducerea cu 2 ore saptamânal a normei didactice, cu conditia sa aiba o vechime în învatamânt de peste 25 de ani si gradul didactic I, atât timp cât legiuitorul a prevazut posibilitatea ca si educatoarele, învatatorii si instructorii sa fie platiti în sistem de plata cu ora, neexistând nici un impediment ca acestia sa nu beneficieze de dispozitiile art. 45 al. 1 din lege.
În drept, a invocat prevederile art. 283 al.1 lit.”c” din Codul muncii,art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr.54/2003, art. 42-45 din Legea nr.128/1997, art.1 din OG 103/1998 modificata si completata, precum si Precizarile nr. 19388/1997, OMEC nr. 3343/2002, nr. 4209/2004 si nr. 3541/2006.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca acesta este nefondat .
Astfel, în temeiul art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Inspectoratul Scolar al Judetului Ialomita are calitatea de angajator al cadrelor didactice mentionate în petitul actiunii.
Or, art. 14 alin. 1 din Codul Muncii defineste notiunea de angajator ca una dintre partile contractului individual de munca, îndrituita sa asigure un loc de munca unei persoane, ce munceste în subordinea sa si careia îi revine o dubla obligatie, de a asigura conditii adecvate desfasurarii activitatii si de a plati munca salariatului.
Salariul este asadar un element esential al contractului individual de munca, o parte componenta a obligatiilor asumate de angajator si cauza juridica a obligatiilor persoanei angajate, fiind alcatuit din totalitatea drepturilor banesti cuvenite pentru munca prestata.
De asemenea, norma de munca presupune dreptul angajatorului de a cere salariatilor ca într-un timp determinat sa presteze o anumita munca si obligatia de a satisface aceasta cerere, asociate cu dreptul salariatului de a pretinde angajatorului sa-i acorde remuneratia corespunzatoare.
Din perspectiva acestor consideratii, întemeiate juridic pe dispozitiile art. 10,14,alin.1, 40 si 154 din Codul Muncii, nu se poate retine ca angajatorul sub autoritatea caruia cadrele didactice îsi desfasoara munca si caruia îi revine prerogativa de a stabili, în conditiile legii, atributiile fiecarui salariat (art. 40 alin. 1 lit. “b” din Codul Muncii), nu are calitate procesuala pasiva într-o actiune în reducerea normei didactice de predare, respectiv având ca obiect drepturi salariale sau daune rezultate din neexecutarea în tot sau în parte a obligatiei de a le acorda, din punctul de vedere al celor expuse fiind irelevante faptul ca recurentul-pârât nu are atributii de finantare a unitatilor de învatamânt sau provenienta fondurilor afectate platii drepturilor salariale.
În consecinta, în mod legal a retinut prima instanta ca se justifica în persoana recurentului-pârât calitatea procesuala pasiva, calea de atac formulata urmând a fi respinsa ca nefondata, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
2
