Legea nr. 19/2000 – art. 5 şi art. 30
Dispoziţiile art. 5 şi art. 30 din Legea nr. 19/2000 nu disting între salarii şi alte venituri realizate de asiguraţi, astfel încât obligaţia plăţii contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat există şi pentru veniturile realizate de persoanele ce au calitatea de consilier local.
Curtea de Apel Timişoara, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,
decizia civilă nr. 28 din 16 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 2465/PI din 28 septembrie 2006, Tribunalul Timiş a admis cererea formulată de reclamantul P.P. împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi a obligat pârâtul să depună la Casa Judeţeană de Pensii Timiş declaraţia de pentru consilieri locali şi judeţeni, precum şi să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia de asigurări sociale pe numele reclamantului pe perioada iunie 2001 – iunie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a avut funcţia de consilier local în perioada iunie 2000 – iunie 2004, iar pârâtul nu a depus, în fiecare lună, la termenul stabilit de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi nu a virat contribuţia de asigurări sociale de stat, deşi, în art. 5 alin. 1 pct. II, art. 6 alin. 1 şi art. 30 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată, legiuitorul nu a făcut nici o distincţie între persoanele elective, respectiv primari, viceprimari şi consilieri locali sau judeţeni. Totodată, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 83 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, aprobat prin Ordonanţa nr. 92 din 24 decembrie 2003 conform cărora termenul de prescripţie este de 5 ani.
Pârâtul a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2465/PI din 28.09.2006 a Tribunalului Timiş, arătând că reclamantul a ocupat o funcţie electivă, respectiv aceea de consilier local, astfel încât nu a realizat venituri salariale, ci a fost remunerat cu indemnizaţii de şedinţă, motiv pentru care nu avea obligaţia să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia de asigurări sociale pentru reclamant.
Curtea a apreciat că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, a dispus respingerea lui.
S-a reţinut că obligaţia pârâtului de a depune lunar la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia, pe seama reclamantului, derivă, aşa cum în mod just a stabilit prima instanţă, din dispoziţiile art. 5 şi art. 30 din Legea nr. 19/2000, care nu fac nici o deosebire între salarii şi alte venituri realizate de asiguraţi, cu privire la care toţi angajatorii, indiferent de forma de proprietate şi sectorul de activitate, au obligaţia plăţii contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.
