Legea nr. 19/2000, art. 156
în materia asigurărilor sociale, art. 156 Legea nr. 19/2000 consacră un caz de competenţă teritorială exclusivă în situaţia cererilor îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau Caselor teritoriale de Pensii.
Textul conţine o normă specială, derogatorie de la norma de drept comun, aşa încât este de strictă aplicare. în consecinţă, soluţionarea cererilor formulate în contradictoriu cu alte pârâte decât C.N.P.A.S. ori Casele teritoriale de Pensii sunt de competenţa instanţelor teritoriale în care îşi are teritoriul sau sediul pârâtul.
C.A. Alba-Iulia, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 1486 din 30 octombrie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 1355 din 16 mai 2006, pronunţată de Trib. Hunedoara în dosar nr. 2682/2006, s-a declinat competenţa soluţionării acţiunii în asigurări sociale formulată de reclamantul S.E. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. Bucureşti, în favoarea Trib. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că în cauză a fost chemat în judecată, în calitate de pârât, M.AI. Bucureşti, ca atare nu ne aflăm în situaţia reglementată de legea specială şi devin aplicabile normele de drept comun, care prevăd competenta tribunalului de la sediul pârâtului, respectiv, în speţă, Trib. Bucureşti.
împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs reclamantul S.E., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei sesizate, respectiv Trib. Hunedoara, motivând că instanţa de fond a calificat greşit litigiul dedus judecăţi, întrucât nu a contestat cuantumul pensiei stabilite de casa de pensii, ci a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin faptul că nu a intrat în posesia brevetului „In Serviciul Patriei” la data de 25 octombrie 2004, dată la care a fost emis şi în baza căruia i se cuvenea un spor la începând cu acea dată.
Curtea a respins ca nefondat recursul, pe următoarele considerente: Potrivit art. 156 Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamanta. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prin acest text de lege, legiuitorul a înţeles să excepteze de la normele dreptului comun privind competenţa teritorială, doar litigiile de asigurări sociale îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau caselor teritoriale de pensii. Mai mult, prin alin. final se face trimitere la norma generală, regăsită în art. 5 C. proc. civ., în cazul oricăror altor cereri.
în acest context legislativ, determinarea instanţei competente teritorial s-a făcut de către tribunal prin prisma părţii chemate în judecată în calitate de pârâtă, respectiv M.A.N., neavând relevanţă juridică sub acest aspect obiectul acţiunii, la care face referire recurentul în cadrul motivelor de recurs.
Faţă de cele ce preced, constatând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul cu care a fost învestită.
