– Legea nr. 303/2004, art. 81 alin. (4)
În vederea deschiderii dreptului la pensie, adica numai în privinta determinarii stagiului de cotizare, se pot adauga stagiului realizat în sistemul public si stagii realizate în alte sisteme de pensie, dar aceasta nu va avea vreun efect asupra cuantumului pensiei, care se calcula numai asupra stagiului de cotizare si a contributiilor achitate în sistemul public.
Asadar, vechimii ca avocat nu i s-a recunoscut decât partial efectele, în privinta deschiderii dreptului la pensie, nu si sub aspectul altor beneficii legale.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA
NR.5935 din 05.10.2011)
Prin sentinta civila nr.9075 din data de 07.12.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de munca si Asigurari Sociale, a respins cererea privind pe contestatorul T.F. în contradictoriu cu intimata C.A.A., ca neîntemeiata.
În considerentele hotarârii judecatoresti, prima instanta a retinut ca prin decizia nr.23 din 14 februarie 2008 intimata a stabilit in favoarea contestatorului o de asigurari sociale în profesia de avocat în cuantum de 50 lei, avându-se în vedere un stagiu de cotizare în profesia de avocat de 1 an 11 luni 0 zile.
Prin decizia din 07.11.2006 s-a stabilit în favoarea contestatorului o de serviciu în cuantum de 3291 lei, perioada lucrata în sistemul de asigurari al avocatilor luându-se în considerare ca vechime în magistratura în vederea deschiderii dreptului la pensia de serviciu. Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestatie, iar Tribunalul Arad, prin sentinta civila din 22.10.2009, a respins actiunea acestuia .Prin decizia civila din 23.02.2010, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul reclamantului împotriva sus mentionatei decizii, retinând ca reclamantul, nerealizând o vechime de 25 ani numai in functia de judecator, vocatia la pensie a putut fi deschisa doar prin adaugarea perioadei exercitate de acesta ca avocat cu aplicarea art.81 alin.4 din Legea nr.303/2004.
Având în vedere situatia de fapt retinuta, instanta a constatat ca cererea reclamantului este neîntemeiata în mod corect, intimata stabilindu-i dreptul de pensie numai pentru perioada în care a exercitat profesia de avocat între anii 01.12.2005-01.11.2007.
Împotriva sentintei sus-mentionate, a declarat recurs reclamantul T.F., înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca prin hotarârea primei instante i-a fost respinsa contestatia împotriva deciziei din februarie 2008 emise de C.A.A. Bucuresti prin care s-a considerat ca poate beneficia de pensie pentru activitatea de avocat numai pentru o perioada de 1 an si 11 luni începuta dupa pensionarea sa din magistratura si reintrarea mea în Baroul Arad, în urma încetarii incompatibilitatii sale.
Motivarea respingerii contestatiei este deosebit de sumara, prima instanta nu a analizat si nu a combatut deloc argumentele pe care recurentul le-a invocat în sprijinul admisibilitatii contestatiei.
În acest mod au fost nerespectate dispozitiile art.261 (1) pct.5 Cod procedura civila referitoare la motivarea în fapt si în drept a solutiei pronuntate.
Pentru documentarea instantei de recurs, reitereaza argumentele care, în opinia sa, trebuia sa duca la admiterea contestatiei, aceste aspecte putând fi verificate în baza cartii de munca si a prevederilor Legii nr.303/2004 modificata prin Legea nr.247/2005.
Prin decizia civila din 2010 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara si depusa la acest dosar, s-a mentinut hotarârea Tribunalului Arad, prin care i-a fost respinsa contestatia împotriva deciziei de pensionare din magistratura emisa de Casa Judeteana de Pensii Arad.
Potrivit considerentelor acestei decizii, nu putea beneficia de pensie integrala pentru activitatea desfasurata în functia de judecator, decât daca în aceasta vechime va fi cuprinsa si perioada cât a activat ca avocat în intervalul de 1 august 1980-29 iunie 1998.
Mai mult, s-a considerat ca, pentru a putea beneficia de pensie de serviciu, la vechimea efectiva în functia de judecator trebuie adaugata întreaga vechime din avocatura.
Solutia este absolut contrara atât situatiei de fapt, cât si celei de drept în legatura cu acordarea pensiei de serviciu,însa, din pacate, aceasta solutie este irevocabila.
În realitate, pensionarea recurentului a fost consecinta reglementarii cuprinse în art.82 din Legea nr.303/2004 astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005, si anume ca judecatorii si celelalte categorii indicate în acest articol nu pot fi mentinuti în functie dupa împlinirea vârstei de pensionare prevazute de lege, si în acest cadru a trebuit sa-si depuna cererea care a declansat procedura pensionarii.
La data depunerii cererii avea vârsta de 64 ani, or, potrivit Anexei 3 din legea nr.19/2000, vârsta standard de pensionare a fost de 62 ani si 8 luni, deci, nici sub acest aspect solutia nu reflecta realitatea.
La aceea data, recurentul era magistratul cel mai vârstnic în raza Curtii de Apel Timisoara.
În fine, potrivit art.81 al.(4) din Legea nr.303/2004 modificata prin Legea nr.247/2005, a avut dreptul la pensie de serviciu si în baza vechimii avute efectiv în functia de judecator (22 ani,10 luni si 25 zile conform expertizei depuse la dosarul cauzei), totusi, s-a considerat ca fara adaugarea vechimii din avocatura la aceasta vechime nu ar fi putut beneficia deloc de pensie de serviciu.
Deci, pentru aceasta perioada lipsa pâna la vechimea de 25 ani în activitatea de judecator si, întrucât vechimea de 18 ani din avocatura i s-a considerat în întregimea ei vechime în magistratura, cu dreptul la pensia.
integrala de serviciu, a suportat doua consecinte deosebit de pagubitoare: a)Retinerea pentru fiecare an lipsa a câte 1% din pensie, conform art.81 al.(4) din legea nr.303/2004, b)Adaugarea întregii vechimi de 18 ani din avocatura la vechimea sa de judecator.
În acest mod, apare si mai evidenta interpretarea gresita a legii, data de instanta de fond si cea de recurs reglementarilor în aceasta materie, în cadrul judecarii contestatiei împotriva deciziei de pensionare emise de Casa Judeteana de Pensii Arad, fiind evident ca nici macar în ipoteza în care nu i s-ar fi retinut procentul de câte 1% pentru fiecare an diferenta dintre vechimea de aproape 23 ani pâna la 25 ani vechime în justitie, o vechime de 18 ani în avocatura nu poate fi echivalata cu aceea diferenta 2-3% lunar, din punctul de vedere al sumelor ce i se cuvin.
A precizat recurentul ca hotarârea data de Curtea de Apel Timisoara nu creeaza nici o obligativitate pentru Dvs., nefiind vorba despre autoritatea lucrului judecat, în lipsa identitatii uneia dintre parti (intimatii pârâti), în primul caz fiind vorba despre C.J.Arad, iar în aceasta cauza despre C.A.A. Bucuresti.
În subsidiar, chiar si daca s-ar trece peste toate argumentele invocate privind nelegalitatea stabilirii pensiei de magistrat prin cuprinderea celor 18 ani vechime de avocat, prin hotarârile respective au fost încalcate în mod vadit prevederile art.81 al.2 din Legea nr.303/2004 modificata prin Legea nr.247/2005.
Aceasta deoarece, pentru a i se acorda pensia integrala de serviciu de magistrat, ponderea duratei de vechime din avocatura care se putea adauga la vechimea de judecator, nu putea fi mai mare de 10 ani. Si în acest caz, a aratat recurentul ca este privat de o vechime de 8 ani din avocatura, care trebuia sa fie avuta în vedere la stabilirea pensiei de avocat, prin decizia C.A.A. Bucuresti, pe care o contesta.
În consecinta,a solicitat recurentul acordarea pensiei corespunzatoare vechimii sale integrale pentru activitatea desfasurata în calitate de avocat, si pâna la emiterea deciziei nr.23/2008, iar, în subsidiar, sa fie cuprinsa în aceasta vechime macar perioada de 8 ani, motivata mai sus, solutie ce se poate pronunta prin admiterea recursului, cu consecinta modificarii sentintei instantei de fond.
Intimata, legal citata, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate si de prevederile art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Recurentul are o vechime efectiva în functia de judecator de 22 ani,10 luni si 25 zile, beneficiind de pensie de serviciu prin decizia din 12.09.2005, revizuita prin decizia din 7.11.2006. Prin sentinta civila din 22.10.2009 pronuntata de Tribunalul Arad, irevocabila prin decizia din 23.02.2010 a Curtii de Apel Timisoara, s-a stabilit ca decizia de pensie de serviciu a fost corect revizuita,la fel si decizia de debit. Totodata, acestea instante au stabilit irevocabil ca recurentul nu a realizat o vechime de 25 de ani numai în functia de judecator, iar vocatia la pensie a putut fi deschisa doar prin adaugarea la vechimea efectiva de judecator a vechimii realizate ca avocat, cu aplicarea art.81alin.4 din Legea nr.303/2004, adica, prin micsorarea cuantumului pensiei de serviciu cu 1% pentru fiecare an lipsa din vechimea integrala.
Motivul de recurs prevazut de art.304 pct.5 Cod procedura civila., nu poate fi retinut, deoarece tribunalul nu a încalcat o forma de procedura. Argumentul recurentului în sustinerea acestui motiv se pot încadra în art.304 pct.7 Cod procedura civila, dar, în orice caz, nu poate fi dispusa decât modificarea sentintei, iar nu casarea. Totusi, chiar daca hotarârea este succinta, se poate desprinde motivul pentru care cererea recurentului a fost respinsa, iar acesta este problema esentiala a spetei, astfel ca nu vom retine o lipsa de motivare a hotarârii, ci vom proceda la analiza legalitatii si temeiniciei acestea din perspectiva art.309 si art.3041 Cod procedura civila
Curtea constata ca prima instanta a facut o confuzie între adaugarea stagiului realizat ca avocat la vechimea ca judecator în vederea deschiderii dreptului la pensie, pe de o parte, si cumulul acestor perioade în vedere stabilirii si calculului pensiei. Aceasta diferenta este esentiala si se poate observa cu claritate în cazul unei pensii din sistemul public, pentru care realizarea stagiului de cotizare prevazut de lege este o cerinta obligatorie. În vederea deschiderii dreptului la pensie, adica numai în privinta determinarii stagiului de cotizare (a vechimii în munca, conform vorbirii obisnuite), se pot adauga stagiului realizat în sistemul public si stagii realizate în alte sisteme de pensie, dar aceasta nu va avea vreun efect asupra cuantumului pensiei, care se calcula numai asupra stagiului de cotizare si a contributiilor achitate în sistemul public. Aceasta diferenta este mai putin vizibila în cazul pensiei de serviciu care are un regim special de calcul, independent de contributiile achitate, prin aplicarea unui anumit procent la baza de calcul reprezentata de valoarea ultimei indemnizatii sau a unei medii a ultimelor indemnizatii, dar poate fi identificata în privinta pensiei de asigurari sociale, precum si a unor aspecte accesorii. În concret, în cazul recurentului, distinctia mai sus amintita se desprinde din faptul ca vechimea ca avocat a fost adaugata la vechimea efectiva de judecator pentru a se putea ajunge la vechimea minima de 25 de ani prevazuta de Legea nr.303/2004, dar pensia a fost redusa cu 1% pentru fiecare an ce lipseste din cei 25 de ani (recurentul având în functie de judecator numai 22 ani, 7 luni si 23 zile-decizia din 7.11.2006). Asadar, vechimii ca avocat nu i s-a recunoscut decât partial efectele, în privinta deschiderii dreptului la pensie, nu si sub aspectul altor beneficii legale.
Hotarârea pronuntata de Tribunalul Arad, devenita irevocabila, a analizat o problema de drept distincta de cea pusa în discutie în prezenta cauza. Astfel, acel dosar a avut ca obiect contestarea deciziei de pensionare prin care s-a revizuit pensia de serviciu a recurentului si a aplicarii procentului de 1 prevazut pentru anii ce depasesc ori lipsesc din cei 25 de ani vechime în functie de judecator, iar cauza de fata are ca obiect contestarea unei decizii de pensie emise de Casa de Asigurari a Avocatilor. Evident ca problema de drept solutionata irevocabil prin acea hotarâre nu poate fi ignorata, Curtea recunoscându-i efectele substantiale, asa cum rezulta din cele expuse anterior, dar numai în aspectele ce intereseaza cererea dedusa acum judecatii.
Cum recurentul a achitat contributiile datorate în toata perioada în care a avut calitatea de avocat, este îndreptatit si la stabilirea pensiei în raport de întreg stagiul de cotizare, asadar si de intervalul 01.08.1980-29.06.1998, nu numai de perioada ce urmat pensionarii din magistratura.
Pentru aceste considerente, vazând dispozitiile art.304 pct.9, art.3041 si art.312 alin.1-3 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentinta atacata, în sensul admiterii actiunii si obligarii pârâtei CA.A. din România sa stabileasca reclamantului pensie si pentru stagiul realizat ca avocat în perioada 01.08.1980-29.06.1998.
