Regula „ in dubio pro reo” constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care aflarea adevărului, consacrat în art. 103 alin. 2 Cod procedură penală, se regăseşte în materia probaţiunii. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prin sentinţa penală nr. 51/P/2015, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul V.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 din noul Cod penal şi loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B.Ş.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, şi loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, respinge ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de către părţile civile Spitalul Municipal de Urgenţă Roman şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Neamţ împotriva inculpaţilor V.I. şi B.S.L..
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
În cursul zilei de 05.01.2013, inculpatul V.I., căruia îi arsese casa cu ceva timp înainte, a fost ajutat de către inculpatul B.S.L. şi de către martorii D.N. şi P.V.C. să încarce într-o căruţă tabla de pe casa ce arsese precum şi nişte grinzi, bunuri ce au fost valorificate. Ulterior, inculpatul V.I. a cumpărat două recipiente tip PET cu vin, iar cei patru s-au deplasat la locuinţa martorului D.N., unde au consumat vin şi au stat de vorbă.
În jurul orei 19.30 – 20.00, inculpatul B.S.L. a plecat la domiciliul său, unde locuieşte cu părinţii. După un timp a plecat şi martorul P:V.C., inculpatul V.I. mai rămânând să discute cu martorul D.N.. În jurul orei 22.00 a plecat şi inculpatul V.I. la casa părăsită în care locuieşte în fapt, unde s-a culcat.
Inculpatul B.S.L., ajuns la locuinţa părinţilor săi, a stat la masă cu aceştia, după care au urmărit programul la televizor iar ulterior s-a culcat în camera alăturată celei în care dormeau părinţii săi, aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpatului date la urmărirea penală, cât şi din declaraţiile martorilor B.C. şi B.M..
În jurul orei 04.00, în data de 06.01.2013, inculpatul B.S.L. a fost trezit de către martorul A.S.F., care l-a rugat să îl ajute să meargă cu maşina pentru a o transporta din satul Poienari în satul Ciurea pe numita S.R., ce se întorcea din Italia (datorită drumului acoperit cu zăpadă, maşina nu putea urca dealurile din zonă, astfel că era nevoie de o greutate suplimentară pentru a avea aderenţă).
La întoarcerea în satul Ciurea, maşina în care se aflau martorul A.S.F. şi inculpatul B.S.L., precum şi numita S.R., a fost ajunsă de maşina Poliţiei, inculpatul fiind interogat în legătură cu eventuala sa implicare în agresarea victimei T.V.- aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpatului B.S.L. date la urmărirea penală, cât şi din declaraţiile martorilor B.C., B.M. şi A.S.F..
T.V. locuia împreună cu mama sa T.V., însă separat, într-o anexă a gospodăriei (bucătărie), în timp ce mama sa locuia în corpul principal al casei.
Relaţiile dintre victima T.V. şi mama sa T.V., nu erau dintre cele mai bune. Din declaraţiile martorilor, rezultă că era în relaţii bune cu fiul său T.N. şi cu alte două fiice plecate în străinătate, însă era în relaţii relativ tensionate cu celălalt fiu, victima T.V..
Pe fondul acestor relaţii tensionate, cu câteva zile înainte de 05.01.2013, între membrii familiei T. au avut loc unele incidente.
În seara de 05.01.2013, în jurul orelor 2000-2030, victima T.V. se afla în locuinţa sa, în bucătăria anexă în care locuia. Acesta consumase băuturi alcoolice şi stătea pe pat.
La un moment dat, în acea anexă au intrat două persoane, o a treia rămânând în prag. Persoanele ce au intrat în bucătărie au spart becul, apoi au început să îl lovească pe T.V. cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente, lăsând victima în stare de inconştienţă, după care au plecat.
T.V. a auzit un zgomot afară, şi pentru că se temea că cineva ar putea încerca să fure vaca sau calul, a ieşit afară din casă pentru a vedea ce se întâmplă. A constatat că animalele sunt la locul lor, însă a auzit gemete din anexa în care locuia T.V. Fiindu-i frică să vadă singură ce s-a întâmplat – potrivit propriei declaraţii – l-a sunat pe martorul B.F.V., care îi este rudă, să vină să vadă ce se petrece. Acesta l-a chemat şi pe martorul S.N. şi împreună, cu o lanternă adusă de T.V. (lumina nu funcţiona în anexă), au văzut că victima T.V. era căzută la podea în acea bucătărie, prezentând urme de lovituri.
Martorul B.F.V. a anunţat salvarea.
Încă în noaptea de 5/6.01.2013, având în vedere leziunile prezentate de către victimă, a fost sesizată poliţia.
Martorul B.P., ofiţer de poliţie, i-a luat victimei o declaraţie şi a întocmit şi procesul verbal de consemnare a plângerii, acte în care s-a consemnat declaraţia victimei potrivit căreia a fost agresat de trei persoane, recunoscând doar pe inculpaţii B.S.L. şi V.I. Imediat aceste informaţii au fost transmise la Postul de Poliţie, astfel că au început cercetările privind găsirea şi interogarea inculpaţilor.
În cursul zilei de 06.01.2014, martora T.C. a aflat că fratele său este internat în spital, astfel că împreună cu martorul L.S.(concubinul său), a mers la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, unde a discutat cu T.V. Acesta le-a relatat celor doi martori că, în seara precedentă a fost agresat de trei persoane, recunoscând doar pe inculpaţii B.S.L. şi V.I. Victima nu îşi putea explica motivul pentru care aceştia l-au agresat, bănuind că T.N., fratele lor, i-ar fi instigat pe agresori, în scopul de a se răzbuna pentru incidentele din zilele anterioare.
Conform foii de observaţie, rezultă că victima a fost internată în dimineaţa zilei de 06.01.2013 cu diagnosticul: fracturi multiple hemitorace stâng cu emfizem subcutanat, plăgi înjunghiate.
Leziunile puteau fi produse prin loviri active repetate cu mijloace contondente şi obiect tăios (posibil despicător tăios) şi necesită pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Prin gravitatea lor au pus în primejdie viaţa victimei şi pot data din 05.01.2013.
Ulterior victima T.V. s-a simţit tot mai rău, astfel că nu s-a mai putut comunica cu ea, iar în dimineaţa zilei de 11.01.2013 a decedat, fiind încă internată în spital.
În timp ce se aflau la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, T.C. le-a comunicat martorilor prezenţi informaţiile pe care le aflase de la T.V.., respectiv că acesta ar fi fost agresat de către inculpaţii B.S.L. şi V.I., precum şi de o a treia persoană neidentificată.
Tribunalul reţine, pe de o parte, că inculpaţii B.S.L. şi V.I au negat săvârşirea faptelor ce li se pun în sarcină. Aceştia justifică prezenţa lor în altă parte în timpul în care se susţine că s-au săvârşit faptele.
Astfel, Tribunalul reţine că victima a fost agresată în jurul orei 20.30 (iar nu 22-23 cum se reţine în actul de sesizare a instanţei), deoarece martorii B.F.V. şi S.N.. au arătat că au fost anunţaţi de către T.V. să vină la locuinţa ei în jurul orelor 20.30 – 21, după ce victima fusese deja agresată. Această împrejurare este confirmată şi de către martorul I.V.C..
Ori, în acest timp, inculpatul V.I. se afla în mod cert la locuinţa martorului D.N., de la care a plecat în jurul orei 22.00 (f. 71 dosar instanţă), iar inculpatul B.S.I. se afla la domiciliul său, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor B.C. şi B.M..
Pe de altă parte, Tribunalul reţine că singurele probe care îi incriminează pe inculpaţii B.S.L. şi V.I sunt declaraţiile victimei.
Este adevărat că, în prezent Codul de procedură penală nu a mai preluat dispoziţiile art. 75 din vechiul Codul de procedură penală, potrivit cărora declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Cu toate acestea, Tribunalul reţine că este posibil ca percepţiile victimei să fi fost alterate, fie urmare a împrejurării că acesta consumase băuturi alcoolice, fie datorită altor cauze.
Mai mult, pe parcursul urmăririi penale, în urma ridicării diferitelor obiecte (cuţit, tijă metalică, material textil, topor, articol vestimentar) de la faţa locului, respectiv din anexa imobilului în care victima locuia, s-a dispus şi efectuarea unei expertize genetice, medico-legale, examen ADN (probele biologice fiind ridicate de la cei doi inculpaţi cu acordul acestora).
Raportul de expertiză medico-legală – examen ADN, a reliefat următoarele:
– probele biologice recoltate de pe mânerul şi lama cuţitului de 36 cm – analiza probei a pus în evidenţă un profil genetic mixt, provenind de la cel puţin 3 persoane, în care se regăseşte şi profilul parţial al victimei. Deşi pe câţiva dintre markerii genetici analizaţi se pot observa şi câteva alele care se regăsesc şi în profilurile de referinţă ale celor doi învinuiţi, nu s-a putut afirma cu certitudine că aceştia au contribuit la profilul mixt obţinut;
– mânerul de lemn şi partea metalică a instrumentului – analiza probelor a pus în evidenţă un profil genetic mixt, provenind de la cel puţin trei persoane, în care se regăseşte profilul complet al victimei; deşi pe câţiva dintre markerii genetici analizaţi se pot observa şi câteva alele care se regăsesc şi în profilele de referinţă ale celor doi învinuiţi, ţinându-se cont de prevederile legislative – normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2008 privind Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, prevederile Interpol, nu s-a putut afirma cu certitudine că aceştia au contribuit la profilul mixt obţinut.
S-a concluzionat la punctul 3 că, în urma analizei materialului biologic de pe probele la care s-a făcut referire mai sus (cuţitul de 36 cm şi instrumentul cu tijă metalică) s-au evidenţiat profile genetice mixte provenind de la cel puţin trei persoane, printre care se regăseşte şi profilul victimei.
La punctul 5 al concluziilor s-a arătat că nu există corespondenţă între profilurile inculpaţilor şi profilurile obţinute din probele analizate.
Practic şi această probă exclude prezenţa inculpaţilor la locul faptei, ştiut fiind că este practic imposibil ca inculpaţii, dacă ar fi fost prezenţi acolo, să nu lase urme biologice care să poată fi analizate în vederea dovedirii prezenţei lor în acel loc.
Este adevărat că în cauză s-a dispus efectuarea examinării inculpaţilor cu tehnica poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat nr., rezultă că, în traseele psihofiziologice ale diagramei poligraf (puls, tensiune arterială, respiraţie toracică abdominală, electrodermoconductibilitate) s-au constatat modificări semnificativ caracteristice comportamentului simulat, în urma întrebărilor critice-relevante la care au răspuns negativ învinuiţii.
Cu toate acestea, Tribunalul nu poate acorda acestei probe o valoare hotărâtoare, ştiut fiind că, în prezent, concluziile acestor rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică pot fi eronate, urmare a evoluţiei încă insuficiente a tehnicii.
Tribunalul mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. 2 teza finală Cod de procedură penală „Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.”
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală „Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.”
Ori, în urma evaluării întregului material probatoriu administrat în cauză, Tribunalul apreciază, că, în prezenta cauză nu a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că faptele ce li se pun în sarcină inculpaţilor, au fost cu adevărat săvârşite de către aceştia.
