Prin sentinta penala nr.1180/04.04.2011 pronuntata in dosarul penal nr. 30109/245/2010 al Judecatoriei Iaşi, instanta a admis in parte actiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de catre partea civilă M.I., sens in care, în baza dispozitiilor art.14-15 si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. la art. 998-999 din Codul civil, a dispus obligarea inculpatului A.C. sa-i plateasca partii civile M.I., cu titlu de despagubiri civile (daune morale), suma de 1.500 lei (RON), fiind respinse restul despagubirilor civile solicitate in cauza penala de fata cu titlu de daune materiale, formulate in cadrul procesului penal de catre partea civilă M.I., ca fiind nefondate.
În speta, instanta a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, cu suspendarea conditionata privind executarea pedepsei, in conformitate cu dispozitiile art. 81 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) din Codul penal, fapta constând in aceea ca, la data de 18.05.2009, inculpatul A.C. i-a aplicat părţii vătămate M.I. o lovitură cu pumnul în zona feţei, care a avut ca urmare căderea acesteia din urma, fiindu-i astfel cauzate victimei leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale. Urmare a actiunii violente exercitate de catre inculpat asupra partii vatamate M.I., aceasta din urma a suferit o „fractura fara deplasare arc lateral C VIII stânga, tumefactie si echimoza – leziuni corporale pentru vindecarea carora partea vatamata a necesitat un numar de 14-16 zile de ingrijiri medicale”. Partea vatamata M.I. s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal cu suma de 3.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, pentru suferinta ce i-a fost cauzata, precum si pentru stirbirea onoarei si a demnitatii, ce i-au fost lezate.
Sub aspectul daunelor morale, instanta a retinut că orice suferinţă fizică se repercutează inevitabil în planul afectivităţii şi psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, şi o suferinţă psihică – asa cum este si cazul partii civile M.I., din speta dată. S-a apreciat ca, oricât de dificilă ar fi operaţiunea de estimare a intensităţii acestei suferinţe (cu consecinţe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanţa nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o serie de aspecte. Astfel, pe de o parte, instanţa s-a raportat la gravitatea suferinţei de ordin fizic suportate de catre partea civila, care în speţa dată, s-a apreciat ca nu este neglijabilă, având în vedere multiplele leziuni corporale suferite de catre partea vătămată – leziuni corporale care au fost stabilite în mod obiectiv, prin acte(le) medico-legale anexate la dosar. Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere ca sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victima şi să nu constituie amenzi excesive pentru inculpatul care prin fapta sa ilicita a stat la originea lor şi care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală. De asemenea, instanţa a avut in vedere şi principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferinţelor psihice ale victimei, suferinţe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presaţii băneşti, nu se pot constitui în sursă de îmbogăţire fără just temei a părţii civile.
Or, din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanţa a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate in speta data de catre partea civilă M.I. este exagerată şi nerezonabilă. În raport de împrejurările anterior reţinute, având deci in vedere prejudiciul moral suferit de catre partea civila M.I., decurgând din traumele fizice si psihice suportate de catre aceasta, din sechelele post-traumatice care afecteaza negativ participarea victimei la viata sociala, profesionala si de familie, comparativ cu situatia anterioara leziunilor corporale ce i-au fost produse acesteia prin fapta ilicită a inculpatului), tinând totodata seama ca acordarea de despagubiri civile reprezentând daune morale are un caracter pur afectiv (rolul unor astfel de despagubiri fiind acela de a (se) da o compensare victimei, pentru vatamarile psihice suferite (ca urmare a agresiunii fizice exercitate asupra acesteia de catre inculpat) si pentru alterarea conditiilor sale de viaţă, ulterior momentului cand a avut loc agresiunea inculpatului asupra sa), instanţa a apreciat ca suma de 1.500 lei (RON), cu titlu de daune morale, este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului A.C. şi, pe cale de consecinta, a admis doar în aceste limite cererea părţii civile M.I. de acordare a daunelor morale.
