Dosar nr. 1312/189/2007
JUDECATORIA BARLAD
Sentinta penala nr. 708
din data de 17 octombrie 2007
Fapta de lovire sau orice alte fapte de violente, prin care s-au pricinuit vatamari ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile si expulzia a 1 sau 2 dinti frontali intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod Penal si nu vatamare corporala grava prev. de art. 182 alin.2 Cod penal. Pierderea unui dinte nu echivaleaza cu pierderea unui ochi, cu pierderea auzului, fiind probabil, singurul organ care, prin inlocuire, nu isi pierde functia pentru care a fost destinat ( respectiv masticatia). In conditiile in care stiinta medicala cunoaste o permanenta dezvoltare, o lucrare protetica sau implant dentar, care va inlocui dintele/dintii lipsa, este de natura sa acopere organic si functional consecintele cauzate partii vatamate. In consecinta, instanta a dispus in temeiul art. 334 Cod procedura penala schimbarea incadrarii juridice data faptei, savarsite de inculpatul, prin actul de sesizare al instantei-, din infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal in infractiunea de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal,.
Sub nr. 1312 din 03.04.2007 a fost inregistrat la instanta dosarul nr.2287/P/2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria Barlad, impreuna cu rechizitoriul din 23 martie 2007 prin care procurorul a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului minor CM pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev. de art. 182 aliniat 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin 2 Cod penal impotriva partii vatamate CIA
Partea vatamata CIA s-a constituit parte civila, prin reprezentantii sai legali, parintii sai – CI si CC, cu suma de 4.000 lei reprezentand daune materiale si 6.000 lei reprezentand daune morale.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarele:
In seara de 20.07.2007, in jurul orelor 21.00, inculpatul minor CM, care avea varsta de 15 ani si 11 luni la acea data, se afla impreuna cu prietenii sai EVA si SG, pe o banca in partea de Nord a scarilor care permit accesul in magazinul GECCO din zona Confectii a municipiului Barlad.
Pe banca din cealalta parte a scarilor, respectiv partea dinspre Sud se aflau partea vatamata minora CIA in varsta de 13 ani si 8 luni la acea data, impreuna cu prietena sa MA din beton sunt prevazute cu balustrada – parapet zidita din beton, vizibilitatea celor doua grupuri de adolescenti, unii spre altii, era partial limitata atunci cand acestia se aflau in pozitia sezut pe banci, de zidul balustradei curente.
La un moment dat inculpatul si prietenii sai, tot adolescenti de varste apropiate cu cea a inculpatului, au inceput sa rada. Partea vatamata si prietena sa au fost iritate de manifestarea acestora si au crezut ca baietii rad de ele si ca le-ar imita cum vorbesc si atunci partea vatamata le-a cerut pe un ton imperativ sa se linisteasca si sa nu le mai imite.
Cu privire la momentul care a urmat, probele administrate in cauza sunt contradictorii, existand un dubiu cu privire la atitudinea uneia din parti care aruncat in joaca cu o piatra cu diametrul de 3-5 cm. Astfel, inculpatul si martorii SG, EVA si CC sustin ca dinspre grupul partii vatamate a fost aruncata o pietricica spre grupul baietilor, iar partea vatamata si martorii MAS sustin ca dinspre grupul inculpatului a fost aruncata acea pietricica spre grupul partii vatamate.
Cert este ca, indiferent cine a avut initiativa acestui gest, el a fost facut in joaca, ca o riposta pe un ton de gluma adolescentin fata de reactia celor din grupul celalalt. Intre inculpat si partea vatamata a inceput aceasta joaca, aruncandu-si fiecare, reciproc, inapoi, pietricele de mici dimensiuni, care veneau de la celalalt, gest repetat reciproc de mai multe ori. In acest timp partile nu se vedeau clar deoarece fiecare se afla dupa balustrada scarii pe partea in care erau situate bancile ocupate de acestia. La un moment dat, inculpatul CM a aruncat inapoi cu o piatra spre grupul fetelor, fara a avea intentia directa de a lovi vre-o persoana, cu atat ai putin pe partea vatamata pe care nici nu o vedea clar din zona in care se afla.
Chiar in acel moment partea vatamata s-a ridicat de pe banca, cu fata spre zona in care se afla inculpatul, cu intentia de a-l admonesta si a fost lovita in zona gurii de piatra aruncata de inculpat. Imediat partea vatamata a inceput sa sangereze in zona gurii.
Din concluziile raportului de expertiza medico- legala nr. 241/E din 24 octombrie 2006 eliberat de Cabinetul Medico – Legal Barlad reiese ca in urma acestei lovituri partea vatamata a suferit un traumatism facial cu plagi contuze la buza inferioara si expulzia postraumatica a dintilor 31 si 32 ( tentativa de reimplantare a dintelui 31 eseuata); traumatismul a putut fi produs prin lovire activa cu un obiect contondent (posibil piatra) la data de 20 iulie 2006, si a necesitat 18 -19 (optsprezece – nouasprezece) zile ingrijiri medicale de la data producerii.; lipsa celor doi dinti frontali inferiori poate fi corectata prin protezare fixa.
Concluziile raportului au la baza si referatul cabinetului de Stomatologie Barlad – dr. BC din 24.07.2006 rezulta ca partea vatamata minora s-a prezentat de urgenta la data de 20 iulie 2006, orele 22,3o cu diagnosticul. „Plaga zdrobita buza inferioara cu lungime de 5 -6 cm, latime de 4 cm, cu hematom, avulsia 31, 32 ; 31 fractura coronaea, 32 fractura- coronaro, radiculara, fractura crestei alveolare prin agresiune. S-a practicat toaleta leziunilor si 31 s-a reimplantat. Tratament fizioterapeutic, Bioptron ( 50 sedinte 0ri 8 minute), Rp igiena dietetica.
Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, atat in faza de urmarire penala cat si in faza de cercetare judecatoreasca, sustinand ca tot incidentul a pornit de la o joaca copilareasca pe care a inceput-o partea vatamata, care a aruncat prima cu piatra in inculpat, atingandu-l in zona piciorului,. Recunoaste ca a aruncat cu piatra spre zona in care se afla partea vatamata, dar nu cu intentia sa o loveasca, aruncand piatra cu o traiectorie deasupra capului acesteia cand se afla in pozitia sezand pe banca. Sustine ca a sperat ca piatra va trece pe deasupra capului partii vatamate si ca a fost surprins ca aceasta s-a ridicat de pe banca, dar era prea tarziu deoarece deja aruncase piatra spre aceasta. Declara ca nu si-a imaginat ca fapta sa va produce asemenea consecinte, respectiv asemenea leziuni si precizeaza ca nu a realizat pe moment gravitatea faptei sale, deoarece partea vatamata a plecat spre casa tinand mana la gura si fiind insotita de prietena sa. Abia dupa ce a vazut rezultatul faptei sale , a meditat si a realizat ca o putea lovi si mai grav pe partea vatamata, dintr-o simpla joaca, situatie pe care realizat-o abia in luna ianuarie 2007 cand i-au fost aduse la cunostinta invinuirile de catre organele de urmarire penala.Deoarece la data faptei inculpatul nu implinise varsta de 16 ani s-a dispus in timpul urmaririi penale expertizarea psihiatrica a minorului de Serviciul Medico- legal judetean Vaslui, nr. 52/PM din 06 februarie 2007, care a concluzionat ca inculpatul minor CM prezinta tulburare de comportament pe fondul unui intelect normal, sub medie, fiind orientat din punct de vedere allo- psihic si temporo- spatial, iar fapta de care este invinuit a comis-o cu discernamant fiind apt psihologic pentru asumarea responsabilitatilor cu precizarea in cuprinsul expertizei ca minorul are un intelect usor sub media normala cu un QI=85, tulburare de comportament pe fondul labilitatii psiho-emotionale, depresie, tendinte paranoice.
Fata de probele administrate in cauza instanta a apreciat ca fapta savarsita de inculpatul minor CM intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire prev. de art. 180 aliniat 2 Cod penal savarsita impotriva partii vatamate CIA, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal, inculpatul avand la data savarsirii faptei varsta de 15 ani si 11 luni, fapta fiind savarsita cu discernamant.
Fata de modalitatea de savarsire a faptei cu privire la vinovatie, instanta apreciaza ca inculpatul minor a savarsit fapta care prezinta pericol social cu intentie, in forma de vinovatie prevazuta de art. 19 aliniat 1 punctul 1 litera b Cod penal, deoarece inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale si, desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
In consecinta, instanta a apreciat ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare al instantei nu este corecta si a dispus in temeiul art. 334 Cod procedura penala schimbarea incadrarii juridica data faptei prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Barlad din 23 martie 2007 in dosar nr.2287/P/2006 prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului CM pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev. de art. 182 aliniat 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin 2 Cod penal impotriva partii vatamate CIA, din infractiunii de vatamare corporala grava prev. de art. 182 aliniat 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal in infractiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal , impotriva aceleasi parti vatamate.
Concluziile certificatului medico- legal se limiteaza doar la numarul de zile de ingrijiri medicale fara a face referire la existenta vreuneia din consecintele prevazute de art. 182 aliniat 2 Cod penal. In certificat se apreciaza ca lipsa celor doi dinti frontali inferiori poate fi corectata prin protezare.
Lipsa a doi dinti frontali inferiori nu poate duce la concluzia , „ab initio” , ca s-au produs partii vatamate consecinte echivalente cu „slutirea”, nefiind posibila asimilarea acestei consecinte cu cea de „slutire”.
Notiunea de „ slutire „ din punct de vedere medico-legal inseamna o deformare, desfigurare, mutilare, ce schimba aspectul si infatisarea obisnuita, nativa a unei persoane, la nivelul fetei, desfigurarea inseamna „aspect dizgratios al fetei” , cu schimbarea „ mimicii si expresiei fetei „ la cazul in speta nu sunt intrunite aceste elemente. Partea vatamata prezinta o pierdere a doi dinti inferiori frontali, care constituie un prejudiciu estetic minor, fara alta relevanta din punct de vedere medico-legal.
In consecinta, leziunile confera partii vatamate un prejudiciu estetic temporar care poate fi corectat prin proteza dentara, prejudiciu care nu poate fi asimilat notiunii juridice de slutire.
Apreciem ca singurii in masura a stabili daca fapta ce intra sub incidenta legii penale a produs vreuna din urmarile prevazute de textul pus in discutie, respectiv art.182 al.2 Cod penal ( esentiala pentru incadrarea juridica a faptei), sunt organele specializate, respectiv medicul legist ( asa cum prevad si impun, de altfel, disp.art. 114 C.pr.penala).
A admite contrariul, inseamna a aprecia ca expertizele ( de orice fel) nu se justifica, constatarea directa si personala a instantei fiind suficienta.
Mai mult, intelesul termenului de „slutire”, se interpreteaza chiar si din punct de vedere juridic ( dreptul ca stiinta apeland cu precadere la interpretarea gramaticala a intelesului unor notiuni), astfel cum este definit in Dictionarul Explicativ ale Limbii Romane.
Potrivit acestuia, „slut” inseamna mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit, foarte urat.
Pe de alta parte, doctrina penala defineste notiunea de „slutire” ca un prejudiciu estetic constand in schimbarea infatisarii unei persoane intr-o infatisare neplacuta, respingatoare, ca rezultat al unei desfigurari, deformari sau mutilari.
Mai mult, slutirea presupune consecinta unei modificari substantiale a aspectului fizic al unei persoane, care sa poata provoca o reactie de respingere celor din jur si care sa constituie o dizarmonie evidenta si pagubitoare din punct de vedere estetic.
In situatia pierderii unui dinte frontal (sau chiar doi in ideea admiterii tezei sustinute de procuror in actul de sesizare, desi acest aspect nu a fost confirmat intru totul de actele medicale), prin protezarea acestuia nu se produce o schimbare a aspectului fetei si tocmai de aceea, medicina legala nu considera slutire pierderea a doi dinti.
Nu este convingatoare, in acest sens, nici motivarea si practica unor instante, potrivit carora pierderea dintilor are un caracter ireversibil, leziunile produse nefiind vindecabile in mod natural.
Potrivit acestora, proteza dentara nu constituie o remediere pe cale naturala, o vindecare a leziunilor produse, avand rolul doar de a ascunde un prejudiciu ireversibil si de a crea aparenta unei fizionomii normale.
Dimpotriva, apreciem ca, in conditiile in care stiinta medicala cunoaste o permanenta dezvoltare, o lucrare protetica sau implant dentar, care va inlocui dintele/dintii lipsa, este de natura sa acopere organic si functional consecintele cauzate partii vatamate.
De altfel, nu se poate sustine ca pierderea unui dinte echivaleaza cu pierderea unui ochi, cu pierderea auzului, fiind probabil, singurul organ care, prin inlocuire, nu isi pierde functia pentru care a fost destinat ( respectiv masticatia).
In alta ordine de idei, in cauza nu s-a dovedit prin alte mijloace de proba, ca fiind pe deplin realizate consecintele prevazute de lege.
Nu rezulta din ansamblul materialului probator ca in urma faptei savarsite de catre inculpat, partea vatamata ar fi ramas cu vreo infirmitate, invaliditate sau pierderea unui simt, ori ca, urmare a traumatismului suferit, a capatat o infatisare respingatoare sau nu a mai fost in masura sa se hraneasca, in mod constant pe o perioada nedeterminata.
In consecinta, instanta a apreciat ca rezultatul periculos creat in cauza nu se incadreaza intr-una din variantele prev de art.182 alin.2 Cod penal.
Urmarea produsa prin fapta inculpatului minor, ca o componenta a laturii obiective, se circumscriu disp.art.180 alin.2 Cod penal, respectiv infractiunea de lovire sau alte violente care conditioneaza existenta faptei de o vatamare care necesita pentru vindecare cel mult 20 de zile.
Aflandu-ne in fata unei infractiuni din categoria celor care vizeaza viata, integritatea corporala si sanatatea persoanei, opinia medicului este esentiala pentru incadrarea juridica, chiar obligatorie.
Daca este vorba de un prejudiciu estetic, ascunderea lui echivaleaza cu inlaturarea.
Legea penala prevede ( sau trebuie sa prevada) pedepse egale la consecinte antisociale egale.
Nu se poate sustine ca pierderea a doi dinti echivaleaza cu pierderea a unui ochi, cu pierderea auzului sau cu punerea in primejdiei a vietii, de unde concluzia ca prin slutire, legiuitorul nu a inteles scoaterea a doi dinti, ci ceea ce explica dictionarul, respectiv schilodirea sau pocirea unei persoane in asa masura incit sa devina respingatoare, foarte urata.
Medicina legala opineaza in sensul ca notiunea de infirmitate – slutirea trebuie sa aiba un caracter permanent.
Consecinta, frecventa a traumatismelor mecanice dar si chimice sau fizice, leziunile fetei, pentru a putea fi incadrate in notiunea de slutire, trebuie sa determine o manifestare cu caracter permanent (deci iremediabil prin interventii de chirurgie estetica) care sa produca o deformare vizibila, evidenta a reliefului fetei sau a regiunilor invecinate, cu alterarea sensibila a aspectului, armoniei, simetrice acestei regiuni corporale.
Caracterul permanent al slutirii nu se poate face decat la intervale mai mari, dupa epuizarea tuturor metodelor terapeutice.
Exista cazuri in care interventia reparatorie nu implica nici un risc din partea expertizantului, iar rezultatul interventiei este cert sub aspectul repararii prejudiciului estetic. Astfel, sunt edentatile post traumatice care, unice sau asociate cu leziunile preexistente (paradontopatii, edentatii intinse), necesita aplicarea de proteze fixe sau mobile care au rolul de a repara prejudiciul estetic.
Astfel, in cazul leziunilor dentare – indiferent de intinderea si metodele de protezare – nu poate fi acceptata notiunea de slutire, chiar daca expertizatul refuza tratamentul indicat.
In consecinta, pentru aceste argumente juridice si medicale, instanta apreciaza ca incadrarea juridica corecta a faptei este aceea de lovire prev. de art. 180 aliniat 2 Cod penal.
In baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 99 alin. 2 Cod penal si a dispozitiilor art. 345 Cod procedura penala instanta urmeaza sa aplice inculpatului o pedeapsa la individualizarea careia se vor avea in vedere dispozitiile art. 52, 72 si 109 Cod penal.
Din referatul de evaluare a inculpatului minor CM intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Vaslui rezulta ca acesta provine dintr-o familie organizata, in care ambii parinti realizeaza venituri, mama lucrand cu jumatate de norma la Asociatia de Locatari nr. 33 Barlad, iar tatal ca muncitor la SC Kombassan S.A. Barlad. Minorul este elev in clasa a X- a Scolii de Arte si Meserii Barlad, iar din caracterizarea scolara reiese ca este un elev respectuos, cu om frecventa buna la invatatura si o situatie medie scolara, nu a creat probleme prin comportamentul sau si nu a fost implicat in conflicte cu profesorii sau elevii, iar mama acestuia se intereseaza constant de situatia scolara a minorului. Atat familia inculpatului, cat si inculpatul beneficiaza de o imagine pozitiva in comunitate, manifestand un comportament corespunzator, nici unul din membrii familiei nu a fost implicat in savarsirea unor fapte de natura penala.
Nu au fost identificati factori de natura sa poata influenta reiterarea comportamentului infractional al minorului. Din categoria factorilor de natura sa inhibe dezvoltarea comportamentului infractional au fost identificati: sprijinul acordat de parinti, lipsa antecedentelor penale, caracterul accidental al faptei, atitudinea de regret,, comportamentul corespunzator manifestat de minor in familie si in comunitate, atat anterior cat si ulterior comiterii faptei, disponibilitatea de a munci, continuarea studiilor scolare, precum si empatia manifestata fata de partea vatamata
Toate aceste aspecte, identificate sunt apreciate ca fiind in sprijinul reinsertiei sociale a minorului.
Din caracterizarea scolara a inculpatului emisa de profesorul – diriginte rezulta ca acesta se incadreaza bine in colectiv, se ofera sa indeplineasca diferite sarcini in cadrul colectivului, se bucura de respectul colegilor si de stima cadrelor didactice pentru caracterul sau deosebit. Are atitudine pozitiva fata de invatatura, participa la toate actiunile organizate la nivelul scolii si la cele extrascolare, este muncitor, harnic, dovedeste punctualitate si bun simt. Familia este preocupata de situatia elevului, controland periodic elevul prin discutii cu dirigintele sau verificarea situatiei din catalog, existand concordante intre optiune elevului si dorinta parintilor in ceea ce priveste alegerea profesiei.
Fata de modalitatea de savarsire a faptei, raportat la circumstantele personale ale acestuia, in primul rand varsta foarte tanara, imatura, la care se adauga si celelalte elemente identificate in referatul de evaluare a minorului sociala , caracterizare scolara si nu in ultimul rand atitudinea acestuia pozitiva fata de conjunctura in care s-au petrecut faptele descrise mai sus, dar si fata de consecintele acesteia, recunoscand savarsirea faptelor si asumandu-si responsabilitatea pentru consecintele acestora a caror gravitate a realizat-o ulterior , dar si de scopul urmarit, acesta actionand in joaca si nu cu manifestarea expresa de a crea leziuni partii vatamate, avand in vedere si contributia partii vatamate in desfasurarea incidentului, instanta apreciaza ca este suficienta pentru reeducare inculpatului minor aplicarea unei amenzi penale.
De asemenea inculpatul impreuna cu parintii sai si-au manifestat disponibilitatea de a despagubi partea vatamata cu contravaloarea prejudiciului produs, dar situatia financiara modesta a acestora nu le-a permis sa o faca, acestia propunand partii vatamate o plata esalonata, in rate, situatie cu care partea vatamata nu a fost de acord solicitand despagubirile global.
Avand in vedere ca inculpatul nu are antecedente penale, cat si situatia sa materiala, fiind elev aflat intretinerea parintilor, care beneficiaza de mijloace modeste de existenta, instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, urmand a dispune in temeiul art. 81 cu referire la art. 109 si art. 110 Cod penal suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
In temeiul art. 82 cu referire la art. 110 Cod penal va fixa termen de incercare incepand cu data ramanerii definitive a hotararii.
Se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Cu privire la latura civila formulata de partea vatamata prin reprezentantii sai legali instanta apreciaza ca cererea a fost dovedita in parte, urmand a fi admisa in parte.
Din probele administrate in cauza, respectiv proba cu acte si declaratiile martorilor rezulta ca in urma agresiunii i s-au creat partii vatamate suferinte fizice si psihice. Traumatismul a produs suferinte fizice in zona gurii, vizibile o perioada sub forma echimozelor si tumefierii, in perioada imediat urmatoare incidentului aceasta alimentandu- se cu ajutorul paiului, a urmat sedinte fizioterapeutice la stomatolog, a mers in mai multe randuri la clinici stomatologice din Iasi pentru interventii si investigatii.
De asemenea, traumatismul a produs partii vatamate, in prima faza, o stare de soc psihic, teama, durere fizica, iar ulterior o stare de disconfort psihic, fiind complexata la varsta ei de modul in care arata prin lipsa celor doi dinti. Inainte de incident partea vatamata era o persoana cu un comportament exuberant, vesel, comunicativ si cu mare dorinta de socializare, iar dupa trauma suferita a devenit mai interiorizata, rezervata, preferand sa-si petreaca mai mult timp cu parintii pe care ii insotea, motivat de faptul ca ii este frica sa ramana singura acasa si nu mai vrea sa se joace cu copii la bloc, asa cum obisnuia inainte, motivand ca ii este tema de acestia.
Pentru toate aceste suferinte fizice si psihice, care au legatura directa de cauzalitate cu fapta inculpatului, instanta apreciaza ca partea vatamata este indreptatita sa fie despagubita cu contravaloarea acestor suferinte, sub forma daunelor morale, pe care instanta le apreciaza, la suma de 3.000 lei.
In consecinta, In consecinta instanta va obliga pe inculpat in solidar cu partile responsabile civilmente s la plata daunelor morale in masura in care au fost dovedite, asa cum rezulta din ansamblul materialului probator atat ca intindere. cat si ca legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta inculpatului, in drept fiind aplicabile dispozitiile art.998 Cod civil raportat la art. 346 Cod procedura penala.
Din informatiile furnizate de mama partii vatamare, in urma discutiilor cu martorii, rezulta ca partea vatamata a cheltuit prin parintii sai, in jur de 6.000 – 7.000 lei reprezentand tratamente, investigatii clinice, examinari de specialitate la clinici universitare din Iasi, partea vatamata mergand in repetate randuri la clinicile din Iasi, unde a primit consultatii din partea medicilor stomatologi universitari,care au tratat-o,au supravegheat evolutia cazului , au emis prognoze de tratament si recuperare pentru viitor.
La calculul daunelor materiale nu vor fi avute in vedere cheltuielile care ar rezulta in viitor din planul de recuperare prognozat de CMI BUCURDENT IASI, calculate in devizul de plan si tratament depus la dosar si care ar costa 740 Euro si 766 lei. Acestea sunt cheltuieli viitoare, probabile si cu intinderea inca incerta a prejudiciului, deoarece partea vatamata nu a facut dovada ca a efectuat in prezent lucrarile dentare de implant evaluate in planul de tratament. Asa cum rezulta din declaratia martorei Banici Cleopatra, care este si medic stomatolog, in cazul leziunilor suferite de partea vatamata prin lipsa celor doi dinti inferiori, este nevoie de timp pentru a se reface complet zona si pentru a se maturiza, varsta apreciata in medicina ca fiind stabilizata maturizarea adolescentului fiind cea ce 18 ani, dupa care va urma efectuarea unui implant de portelan sau o lucrare in functie de evaluarea de specialitate care se va efectua la acel moment. In consecinta, fiind vorba de un prejudiciu viitor, dar care are legatura de cauzalitate cu fapta inculpatului, urmeaza ca partea vatamata sa solicite despagubiri de la inculpat in momentul in care va face dovada efectuarii lucrarilor dentare si a costului acestora.
Motivat de faptul ca partea civila a solicitat numai suma de 4.000 daune materiale, desi din probele administrate s-a dovedit ca suma cheltuita cu acest titlu a fost mai mare, in latura civila opereaza principiul disponibilitatii partii, instanta neputand acorda mai mult decat s-a cerut, incalcand in caz contrat principiul mai sus enuntat si creand o situatie de „plus petita”.
In consecinta instanta a obligat pe inculpat in solidar cu partile responsabile civilmente si la plata daunelor materiale in limita sumei cerute, dovedite din ansamblul materialului probator atat ca intindere cat si ca legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta inculpatului, in drept fiind aplicabile dispozitiile art.998 Cod civil raportat la art. 346 Cod procedura penala.
1
