Incadrare juridică: intenţia în infracţiunea de tentativă de omor/vătămare corporala gravă
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor :
– U. I şi C.S, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei, faptă prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 şi 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i C.p., în dauna părţii vătămate B.M jr. în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 1 şi 2 C.p., cu reţinerea agravantei prev. de art. 75 lit. a C.p. în dauna părţii vătămate B.I, şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a C.p.
– Z.G. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 1 şi 2 C.p., cu reţinerea agravantei prev. de art. 75 lit. a C.p., în dauna părţii vătămate B.I.
În faţa instanţei inculpaţii au refuzat iniţial să facă declaraţii pentru ca ulterior să revină asupra acestei poziţii şi să declare că ei au intenţionat să-l lovească doar pe partea vătămată B. şi nu şi pe B.M, însă acesta ar fi fost cel care i-a lovit primul şi că ei ar fi ripostat. Au recunoscut însă, că l-au văzut pe B.M. căzut la pământ şi apoi au afirmat că este posibil ca din cauza faptului că erau sub influenţa băuturilor alcoolice să-l fi lovit şi ei pe partea vătămată .
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză instanţa a reţinut următoarea stare de fapt :
Inculpaţii sunt recunoscuţi în localitatea Vurpăr ca făcând parte dintr-un grup de 6-7 persoane ce provoacă dese scandaluri pe fondul consumului de alcool, scandaluri soldate de multe ori cu distrugeri şi chiar vătămarea integrităţii corporale a altor persoane. În prezent sunt cercetaţi într-un alt dosar penal pentru vătămare corporală, distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburării ordinii publice, nr. 45257/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.În repetate rânduri au fost sancţionaţi şi contravenţional pentru asemenea fapte antisociale. Ei frecventau cu regularitate localul din comună ce aparţinea martorului Muntean Ilie (f. 225), care a suferit de mai multe ori distrugeri din cauza bătăilor şi scandalurilor iscate, în multe dintre ele fiind implicaţi şi inculpaţii.
Şi în seara zilei de 5.04.2008 inculpaţii se aflau în bar alături de alte persoane, printre care şi partea vătămată B.I. şi B.M.. Se pare că între inculpatul C. şi fratele părţii vătămate B.M. a existat anterior un conflict, motiv pentru care la ieşirea părţii vătămate din local, cei trei inculpaţi l-au injuriat şi apoi lovit cu pumnii. Banea în final a fost doborât la pământ, într-un şanţ aflat în faţa localului respectiv (la 6-7 m de local – foto fila 9 u.p.).
În favoarea părţii vătămate B.I. a intervenit partea vătămată B.M. – cu care nici unul din inculpaţi nu avusese anterior vreun conflict şi despre care toţi martorii au spus că era un băiat liniştit. Inculpaţii U.I. şi C.S. fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi-au îndreptat violenţele împotriva acestuia şi l-au lovit în mod repetat cu pumnii până ce el a căzut, iar apoi au continuat să-l lovească şi cu picioarele, cu o intensitate ridicată în toate zonele corpului, dar mai ales în zona capului.Violenţele exercitate au fost oprite doar la intervenţia martorilor în momentul în care victima ajunsese deja în stare de inconştienţă.
Intensitatea ridicată cu care au fost aplicate loviturile, cu preponderenţă asupra capului, au produs părţii vătămate B.M. multiple leziuni craniene occipitale, hemoragie subarahnoidiană temporo-parieto-occipitală stângă, hematom epicranian, edem cerebral şi cerebelos difuz, cu o comă de gradul I, leziuni traumatice grave, care au necesitat îngrijiri medicale iniţiale de 70-80 zile, prelungite apoi la 100 de zile, cu punerea vieţii în primejdie. Reexaminat medical la 14.04.2008 s-a constatat că şi după ce partea vătămată şi-a revenit din comă este confuz, dezorientat spaţio-temporal, cu răspunsuri întârziate.
În cursul judecării cauzei a fost efectuată o expertiză medico-legală cu ocazia căreia B.M jr. a fost reexaminat medical, examinat psihologic şi psihiatric şi s-a constatat că se impune prelungirea duratei îngrijirilor medicale la 90 – 100 zile,că el necesită în continuare tratament anticonvulsivant cronic pentru prevenirea apariţiei crizelor epileptice. Întrucât vindecarea leziunilor s-a făcut cu constituirea de sechele neurologice şi psihiatrice, partea vătămată are în prezent capacitate de muncă scăzută cu 70 %, fiind încadrabil în gradul II de invaliditate, cu caracter permanent.
De altfel, Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap a emis la data de 22.01.2009 un certificat prin care partea vătamata a fost încadrat în gradul de handicap „accentuat” revizuibil în ianuarie 2010 (f. 274).
În ce-l priveşte pe partea vătămată B.I. violenţele exercitate asupra lui s-au soldat cu leziuni (echimoze) la nivelul feţei – fără a exista leziuni osoase post traumatice craniene şi mandibulare pe radiografii, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Inculpaţii au manifestat un simplu regret declarativ „mai ales că nu am avut nici un motiv să o fac”.
Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor şi din planşele foto existente în dosarul de urmărire penală, deşi faptele s-au petrecut noaptea, zona era luminată aşa încât cele întâmplate au putut fi observate de persoanele ce au ieşit din bar.
Fapta inculpaţilor U.I. şi C.S. care în noaptea de 05/06 aprilie 2008, în comuna Vurpăr, în stradă, au aplicat lovituri repetate şi de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, cu pumnii şi picioarele părţii vătămate B.M. violenţe soldate cu producerea unor leziuni traumatice grave, care au impus spitalizarea victimei şi a cărei viaţă a fost pusă în primejdie, prin exercitarea acestor violenţe, se fac vinovaţi de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 şi 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i C.p.
Inculpaţii C şi U au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 şi 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i C.p. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.p., teza finală şi anume modalitatea de punere în primejdie a vieţii persoanei, motivat de aceea că ei nu au acţionat cu intenţia directă sau indirectă de a ucide şi nici nu au acceptat această posibilitate, ci au urmărit doar aplicarea unei corecţii foarte dure, iar rezultatul mai grav produs părţii vătămate B. este consecinţa grefării intenţiei pe culpă (praeterintenţia). În susţinerea acestei cereri au invocat faptul că ei nu s-au folosit de nici un obiect contondent ori armă de natură a suprima viaţa persoanei.
În cauză a mai fost pusă în discuţie din oficiu, la termenul din 28 ianuarie 2009, schimbarea încadrării juridice în cei priveşte pe toţi cei trei inculpaţi din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 1, 2 C.p. în infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.p. săvârşită asupra părţii vătămate B.I.. Ca urmare a faptului că leziunile produse acestei părţi vătămate au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal existent la fila 12 din dosarul de urmărire penală, instanţa a considerat că încadrarea corectă a faptei (la care au achiesat toate părţile din cauză) este infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.p..
Pe cale de consecinţă, a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpaţii U. şi C. la termenul din 28 ianuarie 2009, când ei au fost prezenţi, iar pentru inculpatul Z. G. la termenul din 4 martie 2009.
În sarcina celor doi inculpaţi şi a învinuitului urmează a se reţine deci şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped de art. 180 alin. 2 C.p. cu aplicarea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a C.p., întrucât împreună, în aceleaşi împrejurări, au aplicat acte de violenţă asupra părţii vătămate B.I. cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat îngrijiri medicale de 4-5 zile.
În ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii arestaţi, aşa cum în mod constant s-a afirmat în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în doctrină, ceea ce face diferenţa între aceste două infracţiuni şi pentru o încadrare juridică corectă a faptelor, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziţiei psihice cu care au acţionat inculpaţii.Dacă s-a acţionat cu intenţie directă sau indirectă de a ucide, fapta este tentativă la infracţiunea de omor, iar dacă s-a acţionat cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală a victimei, moartea acesteia depăşind intenţia sa, fapta constituie infracţiunea prev. de art. 182 alin. 2 teza finală C.p.
Poziţia psihică se stabileşte în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, în raport de instrumentul folosit, regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu) şi intensitatea loviturilor, atitudinea inculpaţilor după săvârşirea faptei (au încercat să dea un prim ajutor sau au abandonat victima). La stabilirea poziţiei psihice a inculpaţilor în cauză instanţa va avea în vedere toate aceste împrejurări şi nu numai a unora (lipsa unui obiect contondent cu care s-a lovit) deoarece analizarea doar a unor împrejurări ar putea duce la concluzii eronate.
Din declaraţiile martorilor oculari ce se coroborează cu concluziile raportului medico-legal şi apoi cu expertiza efectuată în cauză, ce descriu în amănunt leziunile suferite de partea vătămată B.M.instanţa nu poate reţine decât că acesta a fost lovit în mod repetat în zone vitale (zona capului în special, a organelor interne) cu o intensitate ridicată. Chiar dacă inculpaţii nu au avut în mână bâtă sau alte obiecte contondente, faptul că a fost lovit cu pumnii şi picioarele (aşa cum declară martorii) în mod repetat, au generat leziuni ce s-ar fi putut produce cu „corpuri dure”.
Analizând deci toate elementele concrete în care a fost lovită partea vătămată : instrumentul folosit: pumnii şi picioarele, regiunea corpului vizată : în special capul, dar şi intensitatea loviturilor : repetate şi cu o intensitate sporită până au fost opriţi de alţi săteni, faptul că după incident inculpaţii au plecat liniştiţi la altă petrecere deşi ştiau că victima se afla în stare de inconştienţă şi nu s-au mai interesat ulterior de soarta acesteia, impune în mod necesar concluzia că nu poate fi vorba de o „corecţie mai dură” – cum a susţinut apărarea, ci de infracţiunea de tentativă la omor calificat săvârşită cu intenţie indirectă.
Rezultă din întreg ansamblul probator că între părţi nu a existat un conflict anterior ce să ne facă să credem că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă dar este evident că inculpaţii deşi nu au urmărit să-l omoare pe B.M. jr. au putut prevedea rezultatul faptelor lor (moartea victimei) acceptând posibilitatea producerii acestuia. Este greu de crezut că, chiar şi băuţi fiind, cei doi inculpaţi nu au realizat că lovind cu sălbăticie o persoană căzută la pământ, în zone vitale nu îi pun acesteia viaţa în primejdie.
Prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi primită, încadrarea corectă a faptei fiind de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i C.p.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C.p.astfel :
– limitele legale de pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat care sunt de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni;
– gradul de pericol social al faptei săvârşite rezultat din aceea că faptele lor au avut ca urmare vătămarea deosebit de gravă cu consecinţe permanente a unei persoane şi vătămarea corporală a altei persoane;
– împrejurările concrete în care fapta a fost comisă : faptul că nici una dintre victime nu a provocat în vreun fel inculpaţii, aceştia erau sub influenţa băuturilor alcoolice, într-un loc public;
– circumstanţele personale ale inculpaţilor: sunt cunoscuţi în comunitate ca provocând şi participând la dese scandaluri de cele mai multe ori fără nici un motiv aparent; au fost caracterizaţi ca având o atitudine arogantă şi sfidătoare, comportament coleric – manifestat chiar şi în faţa instanţei; au fost sancţionaţi contravenţional de mai multe ori aflându-se în prezent în cercetare pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire, distrugere şi tulburarea liniştii publice şi ultraj contra bunelor moravuri.
– nu au manifestat compasiune faţă de victimă decât iniţial şi doar la nivel declarativ, în faţa instanţei dezaprobând pretenţiile solicitate de părţile civile, justificat prin aceea că „B. nu a fost bătut chiar atât de grav”.
– nu au realizat pe tot parcursul procesului consecinţele grave ale faptelor săvârşite.
Conform concluziilor referatului presentenţial, inculpaţii manifestă toleranţă scăzută la frustrare, personalitate impulsivă, ce se accentuează pe fondul consumului de alcool, toate acestea făcând ca ei să prezinte perspective scăzute de reintegrare în societate.
Pentru toate aceste considerente apreciem că se impune aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare inculpaţilor U. şi C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei, şi aplicarea unei pedepse complementare pe o durată de 3 ani prin interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b C.p.
Pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C.p. cei trei inculpaţi vor fi condamnaţi la câte o amendă penală în cuantum de 5.000 lei, cu reţinerea circumstanţei agravantei prev. de art. 75 lit. a C.p.
Cele două fapte fiind săvârşite în concurs, prin aplicarea art. 33 lit. a, art.34 lit. b C.p. inculpatul U.şi inculpatul C. urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a şi b C.p. pe o perioadă de 3 ani.
Celor doi li se va aplica şi pedeapsa accesorie interzicându-se exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a şi b C.p.:dreptul de a alege şi de a fi ales, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat întrucât considerăm că exercitarea acestora este incompatibilă cu persoana inculpaţilor faţă de gravitatea faptei comise ceea ce relevă că ei nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa. Din moment ce inculpaţii nu au maturitatea de a respecta dreptul la viaţă şi la integritate corporală, acesta fiind unul din motivele pentru care vor fi lipsiţi de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că ei nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
În ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa a constat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în sensul că prejudiciul produs celor două părţi vătămate este cert şi a fost dovedit în cauză cu martori şi cu înscrisuri; fapta ce a dus la producerea acestui prejudiciu s-a dovedit, fără urmă de dubiu, că a fost săvârşită de inculpaţi în modalitatea în care s-a arătat în soluţionarea laturii penale; legătura dintre prejudiciu şi fapta săvârşită este incontestabilă, ea fiind săvârşită cu vinovăţie.Prin urmare soluţionând latura civilă în ce-l priveşte pe partea civilă B. I. instanţa constată că pretenţiile solicitate de acesta urmează a fi admise în parte
Soluţionând latura civilă în ce-l priveşte pe B.M. instanţa reţine că acesta a solicitat :
– 2.000 lei reprezentând supliment de hrană necesar pe perioada spitalizării şi ulterior, medicamente, pampers şi suma ce s-a plătit pentru ajutor în gospodărie întrucât tatăl părţii vătămate a stat în spital mai bine de o lună alături de acesta. Din această sumă s-a făcut dovada efectuării cheltuielilor cu medicamente în cuantum de 500 lei, cu pampers în cuantum de 400 lei, (declaraţie martoră Cârstea Ana – f. 183) şi a sumei de 100 lei plătită asistentei ce s-a prezentat la domiciliu (chitanţă f. 227). Nu s-a făcut în nici un fel dovada că pe perioada cât Borghină Moise sen., a stat în spital cu fiul său familia a plătit pe cineva pentru a suplini lipsa acestuia în gospodărie.
– 500 lei reprezentând cheltuielile făcute cu deplasarea la spital şi autorităţi, sumă ce se va acorda ca fiind dovedită cu martora Cârstea Ana.
– 1.200 lei reprezentând veniturile pe care tatăl victimei nu le-a mai realizat timp de o lună de zile cât a stat în spital, din munca la diverşi consăteni, o zi de muncă fiind plătită cu 40-50 lei. S-a făcut dovada cu aceeaşi martoră că într-adevăr o persoană este plătită cu 40 lei pe zi sumă ce înmulţită cu 26 de zile lucrătoare rezultă un venit nerealizat de 1.040 lei, ce se va acorda.
– s-a solicitat obligarea inculpaţilor şi la plata unei despăgubiri periodice lunare reprezentând diferenţa dintre veniturile realizate lunar şi pensia pe care o primeşte pentru lipsa capacităţii de muncă. Cu adeverinţa de la f. 185 s-a făcut dovada că înainte de incident partea vătămată avea un venit de 600 lei lunar, iar în prezent conform adeverinţei emise de D.G.A.P.S-.C – f.300 acesta primeşte începând cu 1.02.2009 o indemnizaţie lunară de 234 lei (166 plus buget suplimentar de 68 lei). Pe perioada aprilie 2008 (data faptei) – februarie 2009 partea vătămată este îndreptăţită să fie despăgubită cu venitul nerealizat ca urmare a faptului că nu s-a mai putut prezenta la servici din cauza loviturilor primite ce au dus la internarea lui; în consecinţăse va acorda suma de 6.000 lei (10 luni x 600 lei). Pentru viitor, începând cu martie 2009 părţii vătămate i se va acorda suma de 366 lei lunar reprezentând diferenţa dintre veniturile pe care le-ar fi putut realiza dacă nu intervenea faptul prejudiciat şi veniturile pe care le primeşte de la D.G.A.P.S-.C. (600 – 234 lei). Această sumă se va plăti până la eventuala încetare a stării de invaliditate sau schimbarea veniturilor pe care el le realizează, întrucât acestea sunt revizuibile în februarie 2010.
– s-a mai solicitat şi acordare unor daune morale de 50.000 lei pe care instanţa le apreciază ca fiind justificate în totalitate faţă de actele de violenţă la care partea vătămată a fost supusă, faţă de consecinţele deosebit de grave ale acestora : numărul mare de îngrijiri medicale (100 zile), numeroasele internări pe care a trebuit să le suporte, faptul că a fost încadrat într-un grad de handicap accentuat, precum şi împrejurarea că acesta este permanent, aşa cum s-a stabilit în expertiza medico-legală efectuată în cursul judecăţii. În stabilirea cuantumului acestora instanţa a avut în vedere şi faptul că partea vătămată a fost descrisă de toţi martorii ca fiind o persoană liniştită ce nu a provocat niciodată scandal şi care a fost bătută de inculpaţi doar pentru că a sărit verbal în ajutorul consăteanului său Banea Ioan.
În baza art. 1000 alin. 3 C.civ. inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor acordate părţii vătămate B.M. jr., ei urmând a suporta în solidar cu coinculpatul Z. şi despăgubirile civile acordate părţii vătămate B.i.
