Lovituri cauzatoare de moarte. Schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală prev. de art. 181 cod penal.
Incertitudinea existenţei unei legături de cauzalitate între agresiunea comisă de inculpat şi rezultatul letal, profită acestuia din urmă şi exclude întrunirea cumulativă a condiţiilor impuse, sub aspectul laturii obiective, de art.183 cod penal.
Secţia penală – Decizia penală nr. 245/A/6 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa penală nr. 267/15 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 8797/2003 a fost condamnat inculpatul DL la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 183 cod penal cu aplicarea art. 73 lit.b cod penal, art.74, 76 cod penal.
S-a reţinut în fapt, că, în data de 3 martie 2003, victima AS, cunoscută ca fiind o mare consumatoare de substanţe etilice , a adresat inculpatului injurii refuzând restituirea împrumutului acordat, anterior de inculpat.
Acesta, iritat de atitudinea necorespunzătoare a victimei, mi-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona facială, intenţionând să continue agresiunea , însă a fost oprit de martorul PA.
După incident, victima a părăsit localul, iar în zilele următoare , starea de sănătate i s-a înrăutăţit , fiind nevoită să apeleze la serviciile medicilor, care au statuat diagnosticul de fractură de ram mandibular drept , ce a impus internarea.
Externată fiind, victimei i s-a prescris un tratament medicamentos pe care nu l-a respectat, continuând să consume băutori alcoolice.
Victima, ca urmare a înrăutăţirii stării de sănătate a fost reinternată în spital, unde după o zi a decedat.
Actele medicale atestă că moartea victimei a fost secundar violentă datorându-se unei bronhopneumonii abcedate, complicaţie a unui traumatism facial cu fractură de ram mandibular drept şi supurativ în focarul de infecţie.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul DL aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul încadrării juridice dată faptei.
Apelul este fondat.
În această cale de atac a fost administrată o nouă probă medico-legală şi care a statuat că nu există suficiente elemente care să permită stabilirea cu certitudine a unor legături de cauzalitate între fractura mandibulară dreaptă şi deces.
S-a apreciat că între fractura mandibulară dreaptă şi decesul victimei este posibilă o legătură de cauzalitate indirectă, condiţionată de fondul patologic preexistent al victimei (tuberculoză infiltrativ cazeoasă, distrofie hepatică, hepatită cronică, distrofie tubulară renală, precum şi de lipsa unui tratament corespunzător prin nerespectarea indicaţiilor terapeutice.
Afecţiunile patologice preexistente menţionate mai sus puteau duce la deces prin ele însele fără a fi condiţionate de existenţa unui traumatism.
Fractura de ram mandibular, în caz de supravieţuire ar fi necesitat 35, 40 zile îngrijiri medicale.
Avându-se în vedere aceste concluzii ale avizului medico legal; Curtea reţin e că nu este certă existenţa unei legături de cauzalitate între agresiunile comise de inculpat şi decesul victimei.
Dubiul existent profitându-i inculpatului, se apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.183 cod penal sub aspectul laturii obiective.
Acţiunea violentă a inculpatului fiind de natură să cauzeze victimei leziuni ce ar fi necesitat 34-40 zile de îngrijiri medicale, fapta sa se încadrează în dispoziţiile art.181 al.1 cod penal, constituind infracţiunea de vătămare corporală.
Apelul va fi admis, iar hotărârea desfiinţată sub aspectul încadrării juridice a faptei conform celor menţionate mai sus.
