Domeniu: Drept penal
Tip: sentinţă
Nr./data: 110/05.03.2007
Autor: Judecătoria Adjud
Starea de provocare – condiţie obligatorie pentru a putea constitui circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b Cod penal
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lingă Judecătoria Adjud nr. 540/P/2006 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului P.I. pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
S-a reţinut in actul de sesizare ca la data de 07.06.2006, in jurul orei 1930, inculpatul P.I. s-a întâlnit cu partea vătămata V.V. cu care se afla in relaţii de duşmănie din data de 31.05.2006, in apropierea şcolii din satul Viişoara, com. Păuneşti, jud. Vrancea şi a lovit-o pe aceasta din urmă, in mod repetat, cu un par, încât i-a cauzat leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 120-140 zile de
S-a apreciat de procuror ca inculpatul s-a aflat in stare de provocare la data comiterii faptei, având in vedere ca acesta la data de 31.05.2006 a avut un conflict verbal cu soţia părţii vătămate in cimitirul din sat, legat de o groapă săpata de inculpat foarte aproape de mormântul fiului părţii vătămate.
Prin sentinţa penală nr. 110/05.03.2007, instanţa a dispus condamnarea inculpatului P.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 861, 862 Cod penal şi s-a înlăturat circumstanţa atenuantă a provocării, reţinută prin rechizitoriu.
S-a reţinut de instanţa ca potrivit art. 73 lit. b Cod penal, circumstanţa atenuanta a provocării există atunci când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea parţii vătămate, produsă prin violentă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
O condiţie esenţială pentru existenţa provocării este aceea ca starea de surescitare, de încordare nervoasă să existe in momentul săvârşirii infracţiunii, chiar daca actul provocator a fost comis mai înainte de persoana vătămata.
In cauză nu se poate susţine ca inculpatul se afla in stare de surescitare la momentul lovirii părţii vătămate, 07.06.2006, datorită provocării determinata de soţia acesteia la data de 31.05.2006, având in vedere in primul rând faptul că nu partea vătămata a fost cea care l-a provocat dar si perioada de timp scursă de la momentul aşa-zisei provocări şi până la data lovirii, situaţie faţă de care nu se poate retine ca starea de încordare nervoasă a existat la momentul lovirii.
