Prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi nr.209/P/2007 din 7 februarie 2007 a fost trimis în judecată inculpatul C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev .de art.184 alin.2 şi 4 C.p. reţinându-se în sarcina acestuia că, la data de 14.03.2006, în jurul orelor 2,30 în timp ce conducea autobuzul marca Mercedes cu număr de înmatriculare SB-06-FDH pe A2 nu a adaptat viteza la condiţiile de drum reprezentate de un carosabil acoperit cu polei, motiv pentru care a pierdut controlul volanului,autobuzul răsturnându-se partea dreaptă a direcţiei de mers, din accident rezultând vătămarea corporală a părţii vătămate B.I. a căreia i-a fost pusă viaţa în pericol.
Din actele si lucrările dosarului,procesul verbal de cercetare la faţa locului,planşa foto, schiţă, declaraţie inculpat, declaraţie parte vătămată, declaraţii martori, fişa de cazier judiciar, rapoarte de constatare medico-legale, procese verbale de căutare, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 14.03.2006,în jurul orelor 2,30 inculpatul C. D. angajat al S.C. Atlasib S.A,conducea autobuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare SB-06-FDH pe autostrada A2,din direcţia Bucureşti – Constanta, transportând un număr de 12 persoane.
Ajungând la Km 105,datorită neadaptării vitezei la carosabilul acoperit de polei,pe timp de viscol, inculpatul a pierdut controlul autobuzului care a derapat şi a părăsit partea carosabilă, răsturnându-se pe partea dreaptă a direcţiei de mers.
Din accident a rezultat vătămarea corporală gravă a părţii vătămate B. I. si vătămarea corporală uşoară a numitelor M. V. şi I. M.,toţi pasageri în autobuzul sus menţionat.
Numiţii S.Ghe., M.M., G. L. şi V.L., pasageri în acelaşi autovehicul au declarat că au simţit cum autobuzul a început să alunece spre dreapta direcţiei de mers ieşind de pe partea carosabilă după care s-a răsturnat. Persoanele vătămate M. V. şi I. M. au fost conduse la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale. Acestea au suferit vătămări minore, nefiind necesară internarea.
Partea vătămată B. I. a fost condusă la Spitalul Slobozia unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale,după care aceasta a fost trimisă la Spitalul Judeţean de Urgentă Constanta unde a fost internată în perioada 16- 23.03.2006.
Din raportul de constatare medico-legală nr.535/31.05.2006 al SML Călăraşi, rezultă că, numita B. I. necesită un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Leziunile de violentă au pus în primejdie viaţa victimei. Pentru stabilirea unor eventuale infirmităţi fizice permanente,s-a recomandat recontrol după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice de recuperare .
Astfel că, partea vătămată B. I. s-a prezentat pentru efectuarea unui nou control la S.M.L. Constanta.
Din raportul de constatare medico-legală nr.138/AC din 10.07.2006 al S.M.L. Constanta,rezultă că partea vătămată a necesitat circa 25 de zile de îngriji medicale,leziunile de violentă i-au pus viaţa în primejdie,prin insuficientă respiratorie acută (pneumotorax drept operat).
Fiind audiat inculpatul C. D. a recunoscut săvârşirea faptei, arătând:”la Km 105,datorită poleiului de pe partea carosabilă şi a vântului puternic,autovehiculul pe care îl conducea a intrat în derapaj, a ieşit de pe partea carosabilă în dreapta direcţiei de mers şi s-a răsturnat pe partea dreaptă”.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
In drept: Fapta inculpatului C. D. care, la de data de 14.03.2006,în jurul orelor 2,30 în timp ce conducea autobuzul marca Mercedes cu număr de înmatriculare SB-06-FDH pe A2 nu a adaptat viteza la condiţiile de drum reprezentate de un carosabil acoperit cu polei, motiv pentru care a pierdut controlul volanului,autobuzul răsturnându-se partea dreaptă a direcţiei de mers, din accident rezultând vătămarea corporală a părţii vătămate B. I.,căreia i-a fost pusă viaţa în pericol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 si 4 Cod penal.
La termenul de judecată din data de 24.04.2007, instanţa , faţă de modificările art. 313 din Lg.95/1996, prin OUG 72/2006, modificare publicată în MO nr. 803/2006, potrivit căreia în litigiile având ca obiect recuperarea sumelor de la persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele aflate pe rolul instanţelor, a introdus în cauză Spitalul Clinic de Urgenţă Constanta şi Spitalul Slobozia, Jud. Ialomiţa.
În aceeaşi şedinţa de judecată a dispus introducerea în cauză a asiguratorului SC Carpatica Asig. SA Sibiu,faţa de relaţiile comunicate de la partea responsabilă civilmente S.C. Atlasib SRl,care cu adresa nr. 305/18.04.2007,arată că autocarul cu nr. de înmatriculare SB-06-FDH este asigurat la SC Carpatica Asigurări SA Sibiu,autocar pe care îl conducea inculpatul.
Cu adresa nr. 2655/08.05.2007 Spitalul Clinic de Urgenţă Slobozia se constituie parte civilă cu suma de 334,21 lei .
Cu adresa nr. 15357/06.06.2006 Spitalul Clinic Judeţean de Urgentă Constanta se constituie parte civilă cu suma de 2080 lei.
Instanţa nu a achitat pe inculpat conform cererii formulate de apărătorul acestuia în şedinţa publică din 27.11.2007, fiindcă inculpatul se face vinovat de producerea accidentului rutier din data de 14.03.2006, acesta nu a adaptat viteza la condiţiile de drum reprezentate de un carosabil acoperit cu polei ,motiv pentru care a pierdut controlul volanului,din accident rezultând vătămarea corporală a părţii vătămate B. I. căreia i-a fost pusă viaţa în pericol.
Instanţa reţine că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social si nu rafala de vânt sau poleiul au fost de vină în producerea accidentului,ci numai neadaptarea vitezei la carosabilul si condiţiile de drum au fost acelea care au determinat evenimentul nefericit.
La individualizarea pedepsei ce urmează a o pronunţa împotriva inculpatului C.D., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, modul şi împrejurările comiterii faptei (din culpă, pe timp de zi, neadaptând viteza la condiţiile de drum reprezentate de un carosabil acoperit cu polei), gradul concret de pericol social, urmările faptei ( vătămarea corporală a mai multor persoane din autobuz,din care cel mai grav a fost accidentată partea civilă, acesteia punându-i-se viaţa în pericol, dar şi circumstanţele sale personale (tânăr, în vârstă de 29 ani, cu studii medii, cu o atitudine corespunzătoare după săvârşirea faptei, constând în prezentarea numai în faza de urmărire penală când a recunoscut fapta, însă după ce a fost audiat în aceasta fază,acesta a ieşit din ţară la data de 11.08.2006 nemaiprezentându-se în faza de cercetare judecătorească, sustrăgâdu-se astfel în mod intenţionat cercetărilor si audierii şi faptul că acesta nu a plătit părţii civile nici măcar o sumă modică pentru refacerea sănătăţii după un accident care i-a pus viaţa în primejdie prin insuficientă respiratorie acută (pneumotorax drept operat) aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.138/AC din 10.07.2006 al S.M.L. Constanţa.
Instanţa reţine şi faptul că viteza autovehiculelor chiar dacă nu este prin ea însăşi o sursă de pericol este în orice caz o cauză de creştere a pericolului deoarece distanţa de oprire a autovehiculului creşte aproximativ proporţional cu pătratul vitezei,iar pe carosabilul umed, cum este şi în situaţia prezentă, aderenţa pneurilor se diminuează simţitor pe măsura ce viteza sporeşte şi dispare aproape cu totul la viteze ridicate. De asemenea, instanţa reţine si faptul că, potrivit art.13 pct.1 din Convenţia Internaţională asupra circulaţiei rutiere –că orice conducător de autovehicul trebuie să rămână stăpân pe vehicul său în orice împrejurare în aşa fel încât să poată face faţă cerinţelor prudenţei si să fie continuu în măsură să efectueze manevrele ce îi revin; el trebuie ca, potrivind viteza să tină tot timpul seama de împrejurări în special de starea drumului de condiţiile atmosferice, de încărcătura vehiculului, astfel încât să poată opri autovehicul în limitele câmpului său vizual din faţă precum si înaintea oricărui obstacol previzibil.
Instanţa reţine si faptul că inculpatul putea să prevadă că datorită condiţiile meteo nefavorabile putea derapa,acesta având obligaţia de a reduce în aşa măsură viteza autovehiculului încât să poată evita nu numai pericolele specifice locului pe unde circula ci şi pericolul nespecific a cărui ivire era însă previzibilă.
Rezultă în mod clar că inculpatul nu a adaptat viteza la carosabilul acoperit de polei, pe timp de viscol, acesta circulând cu viteza de 90 Km /h,( a se vedea raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză) iar susţinerea sa, că din cauza rafalelor de vânt,vehiculul a fost influenţat în dinamica producerii accidentului,nu este sub nici o formă dovedită, fiindcă chiar şi din adresa Administraţiei Naţionale de Meteorologice din data de 4.06.2007, rezultă că vremea la acea dată a fost închisă si umedă, temperatura de minus un grad şi precipitaţii sub formă de lapoviţă favorizând producerea poleiului. Deci dacă conducătorul autovehiculului nu a redus viteza până la limita evitării pericolului specific locului si situaţiei unde a avut loc accidentul, el este din culpă, datorită însăşi acestui fapt si va răspunde pentru accidentul survenit, existând în mod evident o legătură de cauzalitate între conducerea autovehiculului cu viteza de aproximativ 90 Km/h, cum recunoaşte de altfel inculpatul în declaraţia dată la urmărire penală la data de 14.03.2006 (fila 33 dosar urmărire penală) şi vătămarea corporală suferită de victimă.
Reţinând în ansamblu criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal şi raportând circumstanţele reale la cele personale, urmează a se aprecia că pedeapsa închisorii de 1 an si 6 luni închisoare ,ce urmează a se aplica îşi poate realiza scopul educativ preventiv, păstrându-se în acelaşi timp si fermitatea actului de justiţie, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81-82 Cod penal privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 359 Cod procedură penală urmează a atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art.133 din Legea 95/2006 modificată urmează a admite cererea de despăgubiri civile formulată de părţile civile Spitalul de Urgentă Slobozia şi Spitalul Clinic de Urgentă Constanta.
În baza art.14 şi 346 Cod. Proc. Penală raportat la art. 998 şi următoarele Cod civilă,urmează a admite în parte cererea de despăgubiri civile formulate de partea civilă B.I.
Conform art.998-999 Cod Civil rap. la art.5o din Legea 136/1995,cu modificările şi completările ulterioare,obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ATLASIB SRL SIBIU şi Asigurătorul S.C. Carpatica Asigurări SA Sibiu ( aceasta din urma până la limita maximă ) la plata către fiecare din părţile civile constituite în cauză astfel : 334,21 lei –Spitalul de Urgentă Slobozia, 2080 lei către Spitalul Clinic Judeţean de Urgentă Constanţa .
Conform art.998-999 Cod Civil rap. la art.50 din Legea 136/1995,cu modificările şi completările ulterioare, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ATLASIB SRL SIBIU şi Asigurătorul S.C. Carpatica Asigurări SA Sibiu ( aceasta din urma până la limita maximă ) la plata către partea civilă B. I. a sumei de 40.000 lei din care 25.000 lei cu titlu de daune morale, şi 15.000 lei cu titlu de daune materiale.
Instanţa retine că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este obligatorie în materia reparării prejudiciilor suferite de părţile vătămate, iar potrivit art. 20 din Constituţie, s-a consacrat şi în România principiul preeminenţei dreptului internaţional asupra dreptului intern în materia drepturilor omului.
Dauna morală conform jurisprudenţei Curţii, constă în prejudiciul care nu se pretează strict vorbind unei evaluări pecuniare. Principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut pe de o parte în cazul leziunilor corporale, pe de altă parte în cazul de atingeri grave aduse altor drepturi ale personalităţii umane, ca defăimarea, amestecul în viaţa privată în sechestrarea ilegală a persoanei.
Instanţa a reţinut că prin infracţiunea săvârşită este neîndoelnic că inculpatul a determinat supunerea părţii vătămate nu numai la traume fizice si psihice excepţionale dar si limitarea capacităţii de muncă, care îi restricţionează accesul la o viaţă socială si afectivă normală potrivit vârstei si intereselor sale.
De aceea existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală si prejudiciul nepatrimonial încercat s-a apreciat că partea vătămată a ar avea dreptul la o compensare sub forma daunelor morale.
În subsidiar, dacă limita maximă a despăgubirii prevăzute de lege este depăşită de cuantumul pagubelor stabilite, pentru diferenţă, va fi obligat inculpatul la plată.
Urmează ca în baza art. 191 alin 1 şi 3 Cod procedură penală a obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ATLASIB SRL SIBIU la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Urmează ca în baza art.193 alin 1 şi 3 Cod. Proc.penală şi art.50 din Lg.136/1995,a o obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente şi cu asiguratorul la plata către partea civilă B. I. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
