Vătămare corporală din culpă în cadrul unui accident rutier. Element material. Daune morale. Lipsa caracterului de continuitate a prejudiciului şi respingerea cererii de acordare a unei rente viagere


Prin sentinţa penală nr. 3602/6.11.2015, instanţa a dispus:

„În baza disp. art. 374 aln. 4,art.375 şi art. 396 aln. 10 Cod Procedură Penală şi art.83 aln. 1 Cod penal aplică inculpatei T. ,fără antecedente penale,pedeapsa de 1-un-an închisoare pentru săvîrşirea infracţiunii de „vătămare corporală din culpă”,prev. şi ped. de art. 196 aln. 2 şi aln. 3 Cod Penal,cu aplicarea art. 5 aln.1  Cod Penal.

(…

)În baza disp. art. 84 Cod Penal stabileşte termen de supraveghere de 2-doi-ani,termen de supraveghere care se va calcula de la data rămînerii definitive a prezentei hotărîri judecătoreşti.

În baza disp. art. 85 aln 2 lit.b Cod Penal  dispune ca pe perioada amînării aplicării pedepsei inculpata T. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 zile, la Consiliul Local Iaşi-Direcţia de Asistenţă Comunitară şi/sau Consiliul Local Iaşi-SC Servicii Publice SA,supravegherea acesteia urmînd a fi realizată de Serviciul de Probaţiune, cu referire la art. 86 aln. 2 Cod Penal.

(…)

În baza disp. art. 397 aln.1 şi art. 25 aln. 1 Cod Procedură penală admite în parte acţiunea civilă şi rap. la Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011 obligă asigurătorul SC A. să achite părţii civile C. suma de 44.367 lei reprezentînd despăgubiri civile,respectiv daune materiale şi suma de 88.600 lei(echivalentul a 20.000 EURO) reprezentînd despăbubiri civile,respectiv daune morale,în total suma de 132.967 lei reprezentînd despăgubiri civile,cu referire şi la art.1381,art.1385,art.1386 aln. 3 şi 1387 Cod Civil.

În baza disp. art. 25 aln. 1 Cod Procedură Penală şi art. 1386 aln.3 Cod Civil respinge capătul de cerere privind acordarea rentei viagere solicitată de partea civilă C.”

Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În ziua de 24.05.2013. ora 08:55. lucrători din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi – Biroul Rutier, au fost sesizaţi despre faptul că pe str. Palas, din mun. Iaşi. s-a produs un accident rutier soldat cu victime omeneşti. Ajunsă la faţa locului, echipa operativă a constatat faptul că accidentul s-a produs pe str.Palas din mun. Iaşi. pe sensul de mers dinspre str. Palat către str. Sf. Lazăr. In accidentul rutier a fost implicat autoturismul marca Citroen cu numărul IS 01 WMB.conducătorul acestuia fiind legitimat în persoana inculpatei T.. Cu privire la modalitatea de producere a accidentului, inculpata a declarat că, la data de 24.05.2013. în jurul orei 11:55. în timp ce se deplasa la volanul autoturismului Citroen cu numărul IS 01 WMB. pe str. Palas din mun. laşi. pe sensul de mers dinspre str. Palat către str. Sf. Lazăr. La un moment dat. a observat în faţa sa rulând în acelaşi sens un biciclist, care se deplasa cu viteză redusă. A mers în spatele lui o bucată de drum, iar când a ajuns în dreptul magazinului Auchan. a observat un spaţiu de delimitare, pe care a vrut să îl evite spre dreapta, iar în momentul în care se afla paralel cu biciclistul 1-a acroşat cu oglinda dreapta. Inculpata a precizat că a acroşat ghidonul bicicletei, nu biciclistul. Acesta s-a dezechilibrat şi a căzut pe carosabil. Persoana vătămată C. şi-a manifestat în cauză voinţa pentru ca inculpata să fie trasă la răspundere penală. Acesta a arătat că a fost acroşat din spate de către autoturismul condus de aceasta. Din raportul de constatare medico-legală nr. 3526/17.07.2013. întocmit de către IML Iaşi. reiese că. în urma accidentului, persoana vătămată a suferit în urma accidentului fractură tasare T11-T12 amielică şi fractură complexă col chirurgical humerus stâng tratată chirurgical. A necesitat un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale. Ulterior întocmirii raportului de constatare, persoana vătămată a solicitat dispunerea unei expertize medico-legale. declarând că starea sa nu s-a ameliorat complet. Raportul de primă expertiză medico-legală a stabilit că persoana vătămată a necesitat în fapt un număr de 170-180 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite în urma accidentului. Medicii legişti nu s-au putut pronunţa asupra eventualelor sechele infirmizante/invalidante; pentru a concluziona asupra acestora, au precizat că este necesar să treacă minim un an de la data producerii accidentului. In cauză nu au fost identificaţi martori care să fi perceput în mod direct momentul coliziunii dintre cele două vehicule, însă evenimentul a fost surprins de camerele de supraveghere instalate în complexul Palas Iaşi, la dosarul de urmărire penală  regăsindu-se un suport optic ce conţine filmarea şi procesul verbal de vizualizare a înregistrărilor.

Instanţa a apreciat că legea penală mai favorabilă,deoarece evenimentul rutier a avut loc în data de 24.05.2013,noul cod penal şi procedură penală intrînd în vigoare în data de 01.02.2014,este legea nouă deoarece prin raportare la modalitatea de executare a pedepsei ce se poate aplica inculpatei,modalitatea de sancţionare a inculpatei,posibilitatea de recuperare a despăgubirilor civile şi acordarea daunelor părţii civile se realizează un just echilibru între sancţionarea inculpatei şi obţinerea unei satisfacţii materiale de către partea vătămată(modalitatea de executare pe codul penal vechi ar determina o anulare a permisului de conducere al inculpatei,ceea ce ar determina imposibilitatea inculpatei T. de a asigura cele necesare creşterii şi supravegherii minorului pe care-l are în întreţinere,minor afectat de o gravă suferinţă).

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa a făcut aplicarea disp. art. 19 aln. 1 Cod Procedură Penală(acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale),art.20 aln. 1 şi aln. 2 Cod Procedură Penală(constituirea ca parte civilă de poate face pînă la începerea cercetării judecătoreşti,iar constituirea de face în scris sau oral,cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor,a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază).

În cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale  aşa cum este această definită de disp. art. 1349 aln. 1 Cod civil şi anume aceea că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea le impune şi să nu aducă atingere,prin acţiunile sau inacţiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane şi art. 1357 Cod Civil ce arată că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvîrşită cu vinovăţie este obligat să o repare. Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa constată că, deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudenţa a stabilit câteva criterii de apreciere:

-criterii referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv,

-criterii referitoare la importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani- de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Astfel, consecinţele negative suferite de partea civilă, în plan psihic şi afectiv, prin cauzarea unui politraumatism obiectivat prin fractură coloană dorsală D11-D12, pentru care s-a efectuat tratament ortopedic şi fractură cominutivă col chirurgical humerus stîng pentru care s-a intervenit chirurgical,leziunile prezentate au afectat funcţia locomotorie a părţii civile prin limitarea mersului şi ortostatismului,precum şi a mişcărilor la nivelul umărului stîng şi a coloanei vertebrale dorso-lombare,cf.raportului de nouă expertiză medico-legală cu nr. 8844/12.08.2015 realizat de IML-Iaşi, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit (şi notorie) suferinţa provocată părţii civile C. .Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la integritate corporală, valoare fundamentală garantată de art. 22 din Constituţia României şi protejat prin lege, conform art. 2 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.Statuând în echitate, instanţa apreciind că suma de câte 20.000 EURO,reprezentând daune morale,apare ca fiind rezonabilă şi justificată. Cu privire la daunele materiale instanţa a adunat sumele de pe toate bonurile fiscale şi chitanţele depuse de părţile civile la dosar şi menţionate anterior,acestea însumînd  44.367 lei,sumă pe care o va achita asigurătorul părţii civile C..

Cu privire la solicitarea părţii civile C. de acordare a unei rente viagere instanţa arată aceea că pentru o astfel de solicitare trebuie realizată condiţia indicată de art.1386 aln. 3 Cod civil,şi anume aceea că dacă prejudiciul are un caracter de continuitate despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. Conform ultimului raport de expertiză medico-legală realizat în cauză,cu nr.8844/12.08.2015 în capitolul concluzii se arată la punctul 5 aceea că”nu se pot face aprecieri cu privire la intervalul de timp necesar pentru recuperarea stării de sănătate şi nici dacă recuperarea va fi totală sau parţială;aprecieri privind eventualele sechele de natură infirmizantă şi/sau invalidantă se vor putea face după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice”.Aceste concluzii nu arată o continuitate a prejudiciului,ci aceea că doar după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice se vor putea face  aprecieri privind eventualele sechele de natură infirmizantă şi/sau invalidantă,sens în care a fost respinsă cererea părţii civile de acordare a unei rente viagere.