Inculpatul D.C. fost condamnat prin sentinţa penală nr.70 din 4.02.2003 a Judecătoriei Roman la o pedeapsă de 15 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev.şi ped.de art.182 al.2 C.p., cu aplicarea art.99 C.p., art.74 lit.a şi 76 lit.d C.p., deoarece la data de 30 iunie 2002, a lovit cu piciorul partea vătămată B.N.B., cauzându-i o plagă a buzei, mobilitatea dinţilor 13 – 15 şi expulzia dinţilor 11, 12.
Tribunalul Neamţ prin decizia penală nr.571 din 19.11.2003 a admis apelul declarat de inculpatul D.C. iar în baza art.334 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.182 al.2 C.p., cu aplicarea art.99 C.p., în art.182 Al.1 C.p.,cu aplicarea art.99 C.p.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică a faptei sale este aceea prev. de art.182 al.1 C.p, deoarece art.182 al.2 C.p. sancţionează fapta de vătămare corporală gravă, când a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor arătate în art.182 al.1 C.p., ceea ce nu este cazul în speţa dată.
Recursul declarat de parchet a fost admis de Curtea de Apel Bacău, fiind menţinută ca legală şi temeinică sentinţa primei instanţe.
În soluţia ce s-a dat în recurs, s-a avut în vedere că prin Legea 169 din 18 aprilie 2002 s-a adus modificări art.182 C.p., fapta inculpatului încadrându-se în prevederile alin.2 ale acestui articol, modificările legale, nefiind observate de instanţa de apel.
