Vătămarea corporală din culpă. Nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii, meserii, ori pentru îndeplinirea unei anumite activităţi. Caz fortuit. Conducătorul unui utilaj agricol ce-şi desfăşoară activitatea în afara drumului public.
C.pen. art. 47, art. 184 alin.2 şi 4
Fapta inculpatului conducător auto care, în timpul efectuării manevrei de întoarcere a utilajului agricol (tractor şi disc) aflat pe un teren agricol extravilan nu a luat toate măsurile de prevedere pentru acest tip de activitate mecanizată, faptă concurentă cu cea a victimei de a se deplasa spre cabina tractorului pentru a vorbi cu inculpatul, cu consecinţa trecerii discului peste piciorul părţii vătămate, ori a unor leziuni ce au necesitat 75-80 zile de îngrijiri, constituie infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 şi 4 C. pen.
Decizia penală nr.1127, din 5 noiembrie 2010
Prin sentinţa penală nr.160/18.02.2010, Judecătoria Buzău, în baza art. 184, alin. 2 şi 4, Cod penal, cu aplicarea art. 74, lit. a, art. 76, lit. e, Cod penal l-a condamnat pe inculpatul S.V., la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă săvârşită în dauna părţii vătămate Ţ.I., în data de 23.08.2008.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal au fost interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.
În temeiul art. 81, Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 4 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condiţiile art. 82, Cod penal, iar în baza art. 71, alin. 5, Cod penal s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 359, Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83, Cod penal.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, la data de 23.08.2008 partea vătămata Ţ.I. având de cosit o suprafaţă de lucernă pe un teren agricol ce-i aparţinea, situat în punctul ”La Duzi” între fostul SMA Movila Banului şi DN2E85, l-a rugat pe inculpatul S.V., care deţine un tractor agricol şi cositoare mecanică, să efectueze această lucrare.
Cei doi s-au deplasat la locul respectiv unde, inculpatul a început să cosească lucerna iar partea vătămata a rămas la capătul tarlalei, unde o perioadă de timp a stat la umbra unui boschet, la o oarecare distanţă de locul unde se efectua lucrarea. La un moment dat, când mai era de cosit o singură brazdă, inculpatul a ajuns la capătul suprafeţei de lucernă şi în timp ce efectua manevra de întoarcere a tractorului, în drumul de exploatare, având cositoarea mecanică în funcţiune l-a acroşat pe partea vătămată care se deplasase de la locul unde stătuse iniţial spre capătul parcelei cu cositoarea la piciorul stâng.
În urma acestei acroşări partea vătămată a căzut la pământ, imediat inculpatul a oprit tractorul mergând la partea vătămată care, iniţial a spus că nu are nimic dar sângera la piciorul stâng.
În acel moment, pe drumul de exploatare treceau cu o căruţă martorii T.D., T.I., T.M. şi T.G. care au văzut incidentul produs. Aceştia l-au urcat pe partea vătămată în căruţă, transportându-l la locuinţa sa, observând şi ei că piciorul stâng îi sângera.
Deoarece leziunea suferită s-a agravat, a doua zi, partea vătămată s-a deplasat la Spitalul Judeţean Buzău unde a fost internat până la data de 26.09.2008 în secţia chirurgie plastică şi reparatorie, cu diagnosticul „plagă tăiată antepicior stâng cu secţiune tendoane extensoare degete 3-4-5 şi defect tendoane. Deschiderea articulaţiei MT F1 deget 3. Defect tegumentar cca 100 cmp”. Partea vătămată a suferit mai multe intervenţii chirurgicale. Conform concluziilor raportului de expertiză medico – legal nr. 1299/0/18.11.2008 partea vătămată T.I. a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse la 23. 08.2008, prin lovire cu corp tăietor –înţepător (coasă) şi a necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale.
Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, judecătoria a apreciat că la producerea rezultatului periculos şi implicit şi a prejudiciului suferit a contribuit în proporţie de 30% şi culpa părţii vătămate care nu a dat dovadă de diligenţa necesară pentru a păstra o distanţă suficient de mare faţă de atelajul care efectua lucrarea agricolă şi care, în raport de lucrarea efectuată şi de configuraţia drumului era necesar să iasă în drum pentru a efectua întoarcerea în vederea cosirii şi a ultimei brazde şi în plus întreaga activitatea (lucrare agricolă) nu era guvernată de reguli specifice şi obligatorii pentru conducătorul atelajului (drum de exploatare agricolă, nesupus regulilor generale şi legale pentru circulaţia pe drumurile publice), care la rândul lui era obligat de asemenea, să dea dovadă de vigilenţă pentru a nu cauza vătămări sau pagube altor persoane sau bunuri.
În motivarea acestei căi de atac apelantul parte vătămată a precizat că reţinerea culpei sale, în proporţie de 30 % nu se regăseşte în probatoriul administrat, motiv pentru care a solicitat desfiinţarea în acest sens a sentinţei şi în concluzie majorarea despăgubirilor civile.
Inculpatul, în motivarea apelului său a solicitat să se reţină ca o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei sale, cazul fortuit deoarece nu avea cum să cunoască că partea vătămată, în momentul în care el a întors tractorul , se afla în spatele acestuia. A mai precizat inculpatul că avea posibilitatea să o vadă pe partea vătămată din faţă sau spate şi în niciun caz din lateral.
A mai precizat inculpatul că cel mult culpa sa ar fi fost reţinută în proporţie de 20 %.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, a arătat inculpatul că nu se poate reţine prev. alin. 4 al art. 184 C.p.
Prin decizia penală nr. 146/2010 Tribunalul Buzău a respins ambele apeluri, ca nefondate, reţinând în esenţă că din probatoriile administrate, rezultă acea culpă de 30% a părţii vătămate în producerea faptei penale pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanţă şi în consecinţă în mod justificat despăgubirile civile au fost stabilite faţă de această situaţie de fapt.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, tribunalul a apreciat că acesta a fost corect efectuată de către instanţa de fond.
Împotriva celor două hotîtâri a declarat recurs atât partea vătămată cât şi inculpatul criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Deşi, s-au acordat două termene de judecată nici unul dintre cei doi recurenţi nu s-au prezentat în instanţă pentru a formula criticile împotriva celor două hotărâri judecătoreşti şi nici nu au depus memorii scrise din care să rezulte care sunt aspectele de nelegalitate sau netemeinicie ale acestora.
Analizând ambele căi de atac prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului cât şi conform art. 3859 alin.3 C.p.p. Curtea le-a respins, ca nefondate.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de către ambele instanţe şi rezultă din coroborarea probatoriilor administrate în cauză şi expuse pe larg în ambele hotărâri judecătoreşti.
Culpa inculpatului, raportată la producerea leziunilor părţii vătămate în data de 7.08.2009, constă în faptul că S.V. deşi aşa cum declară, l-a văzut pe Ţ.I. la capătul tarlalei totuşi, nu şi-a luat măsurile de precauţie, în timpul exploatării utilajului agricol pe care-l conducea pentru evitarea oricărui eveniment.
De altfel în declaraţiile date, inculpatul sau partea vătămată nu au afirmat că S.V. i-ar fi adus la cunoştinţă lui Ţ.I., că acesta din urmă trebuie să păstreze o distanţă rezonabilă de utilajul agricol, în momentul în care trebuie să fie întors la capătul tarlalei, existând posibilitatea producerii unor accidente.
Odată cu motivarea căii de atac a apelului, inculpatul a solicitat să se reţină în favoarea sa cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei şi anume cazul fortuit.
Nu a rezultat însă, din motivarea formulată în scris sau din cea orală care ar fi fost acea împrejurare care nu putea fi prevăzută de către el sau de către nici o altă persoană care ar fi desfăşurat aceeaşi activitate şi ar fi avut diligenţa unui conducător de utilaj agricol obişnuit.
Singura motivare a inculpatului a fost aceea că, partea vătămată este singura vinovată pentru că s-a „băgat în cositoare”.
Din probele administrate nu rezultă că partea vătămată, singură şi-a mişcat poziţia şi a intrat în raza de acţiune a cositoarei ataşată la utilajul agricol condus de inculpat. Împrejurarea determinantă pentru care nu se poate reţine incidenţa cazului fortuit este pentru că aşa cum mai sus s-a amintit inculpatul era obligat să aducă la cunoştinţă părţii vătămate că trebuie să se situeze cât mai departe de locul unde utilajul agricol trebuie să efectueze manevra de întoarcere la capătul tarlalei.
În mod justificat, instanţele anterioare au reţinut şi culpa părţii vătămate în producerea accidentului, deoarece nici aceasta nu a avut o poziţie clară şi statică în raport de manevrele utilajului agricol condus de către S.V. în momentul întoarcerii acestuia.
Faţă de cele de mai sus, Curtea a considerat că proporţia culpei fiecăreia dintre părţi a fost corect stabilită de către instanţa de fond şi menţinută de către tribunal.
Referitor la încadrarea juridică a faptei inculpatului, s-a constatat că şi aceasta a fost efectuată în mod corect de judecătorie şi menţinută de către tribunal; alin. 4 al art. 184 C.p. face referire la nerespectarea dispoziţiilor legale sau măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii.
Prin urmare, inculpatul S.V. nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere privind exercitarea profesiei de conducător de utilaj agricol aflat în exploatare, nu a adus la cunoştinţă părţii vătămate că trebuie să aibă o anumită distanţă faţă de tractorul pe care-l conduce şi a acceptat să efectueze manevra de întoarcere deşi a observat-o pe partea vătămată la o distanţă destul de apropiată de locul de unde trebuia să efectueze manevra de întoarcere.
