CALITATEA PROCESUALĂ ACTIVĂ A MINORULUI CARE SOLICITĂ MAJORAREA PENSIEI DE ÎNTREŢINERE
Instanţa constatând că (…) băiatul are în prezent vârsta de 16 ani şi raportat la dispoziţiile art. 41 Cod civil conform cărora minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă, având posibilitatea încheierii unor acte cu încuviinţarea tutorelui, precum şi încheierea de unul singur de acte de conservare şi de administrare care nu îl prejudiciază, având în vedere faptul că prezenta acţiune se înscrie între cele care pot fi promovate de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acesta fiind beneficiarul întreţinerii şi deci titularul dreptului de a promova acţiunea, exercitarea acţiunii de către o altă persoană decât beneficiarul prestaţiei de întreţinere fiind nelegală, terţa persoană neavând calitate procesuală activa în sensul art. 36 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea privind majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului M.I.S., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 5254/2015, pronunţată în dosarul nr. 559/190/2015.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 19.01.2015 reclamantul M.I. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună majorarea pensiei alimentare raportat la salariul minim pe economie acordată de pârâta N.S. pentru minorii M.I.S. şi M.A., arătând că pensia actuală este în cuantum de 100 lei rămânând neschimbată din anul 2009.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probaţiune la dosarul cauzei au fost anexate înscrisuri (f.4-5).
Legal citată, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.14-15) prin care a solicitat instanţei să respingă acţiunea reclamantului.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că nu are venituri şi de asemenea, mai are în întreţinere un minor, respectiv N.A.C.,născut la data de 10.10.2012.
Pârâta a mai arătat că banii pe care îi achită lunar cu titlu de pensie de întreţinere pentru copiii minori aflaţi în custodia bunicii acestora ajung la reclamant care îi cheltuie pe băutură şi pe plăcerile personale, acesta neavând un loc de muncă fiind internat deseori la psihiatrie.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 115 din Codul de procedură civilă.
În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f.16-18) şi proba cu interogatoriul reclamantului.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele :
Prin Sentinţa civilă nr. …./2009 pronunţată în dosar civil nr. …/190/2009 al Judecătoriei Bistriţa, s-a stabilit pensia de întreţinere la suma de 100 lei lunar în sarcina pârâtei şi în favoarea minorilor M.I.S., născut la data de 18.12.19.., şi M.A.C., născut la data de 28.11.20.., iar prin cererea formulată, reclamantul a solicitat majorarea cuantumului şi stabilirea acesteia prin raportare la salariul minim pe economie; prin întâmpinare formulată, pârâta a arătat că nu este de acord cu cererea formulată întrucât nu obţine niciun venit şi mai are un minor în întreţinere.
Una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titulară al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii – calitate procesuală activă, şi pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic – calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii.
Instanţa constatând că reclamantul M.I. nu mai este titularul unei astfel de acţiuni în ce priveşte cererea sa de majorare a pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului M.I.S., născut la data de 18.12.19.., băiatul având în prezent vârsta de 16 ani. În conformitate cu dispoziţiile art. 41 Cod civil, minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă, având posibilitatea încheierii unor acte cu încuviinţarea tutorelui, precum şi încheierea de unul singur de acte de conservare şi de administrare care nu îl prejudiciază. Având în vedere faptul că prezenta acţiune se înscrie între cele care pot fi promovate de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acesta fiind beneficiarul întreţinerii şi deci titularul dreptului de a promova acţiunea, exercitarea acţiunii de către o altă persoană decât beneficiarul prestaţiei de întreţinere este nelegală, terţa persoană neavând calitate procesuală activa în sensul art. 36 din Codul de procedură civilă.
Aşa fiind, instanţa va respinge cererea privind majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului M.I.S., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte cererea de majorare a pensiei de întreţinere a minorului M.A.C., instanţa reţine următoarele.
Conform art. 403 din Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.
Astfel, art. 531 (1) Cod civil dispune că dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei iar art. 529 (1) dispune că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.
În ceea ce priveşte nevoile minorului M.A.C., născut la data de 28.11.20.., acestea au crescut de la data stabilirii ultimei pensii de întreţinere, acesta fiind în vârstă de 9 ani, având nevoie de îmbrăcăminte, hrană şi de mijloace adecvate asigurării unui trai decent.
În ceea ce priveşte mijloacele pârâtei, din probele administrate în cauză nu rezultă care sunt veniturile cu caracter permanent realizate de aceasta, astfel încât pensia de întreţinere se va calcula prin raportare la salariul minim pe economie, stabilit la valoarea de 975 lei lunar începând cu data de 01.01.2015, şi respectiv 1050 lei lunar începând cu 01.07.2015 şi având în vedere faptul că aceasta mai are în întreţinere doi copii minori (M.I.S. şi N.A.C.).
Faţă de cele mai sus enunţate, instanţa va admite, în parte, acţiunea reclamantului şi în baza art. 531 alin. 1 Cod civil, va majora cuantumul pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului M.A.C., născut la data de 28.11…05, prin sentinţa civilă nr. …./2009, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. …./190/2009, de la suma de 100 lei lunar, la suma de 162,5 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 19.01.2015, şi până la data de 01.07.2015, şi la valoarea de 175 lei lunar, începând cu data de 01.07.2015, şi până la majoratul minorului sau până la noi dispoziţii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că sentinţa apelată este nelegală întrucât mai are în întreţinere încă doi minori, unul rezultat din căsătoria cu reclamantul, iar altul din căsătoria actuală, că starea ei financiară nu-i permite să participe mai mult la creşterea şi educarea minorului şi că nu înţelege cum instanţa a încredinţat pe minor unui om cu grave probleme psihice.
În drept, s-au invocat prevederile art.282 Cod procedură civilă.
Apelul formulat de pârâtă a fost legal timbrat.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa tribunalului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să conducă la schimbarea hotărârii apelate, motiv pentru care apelul formulat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
