Condiţii de aplicabilitate a plasamentului în regim de urgenţă. Articolele 64(1) şi 94(3) din Legea nr. 274/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Astfel cum dispune Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului în articolul 39 (1), orice copil care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor, are dreptul la protecţie alternativă, între altele prin luarea unei măsuri de protecţie specială.
Plasamentul în regim de urgenţă este – conform articolului 64 (1) din Legea nr. 272/2004 – măsura de protecţie specială cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare.
Minora M.L-E. se află în prima situaţie la care se referă textul citat, adică aceea de copil abuzat ori neglijat, a constatat instanţa de recurs.
Legea nr. 272/2004 dă în competenţa reprezentanţilor direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului. În cauza de faţă, Direcţia Vaslui a sesizat tribunalul în baza articolului 94(3) din Legea nr. 272/2004 şi judicios a conchis instanţa că în ceea ce o priveşte pe L.E. există motive temeinice care să susţină prezenţa unei situaţii de pericol iminent pentru fetiţă, determinată de abuzul şi neglijarea de tată, recurentul M.L.
Curtea de Apel a constatat că familia M. a fost luată în evidenţa reclamantei în august 2005, reţinându-se că tatăl întreţine un ambient familial conflictual, pe fondul consumului de alcool de M.I., care îşi impune agresiv punctul de vedere, fiind şi extrem de recalcitrant cu vecinii şi autorităţile locale.
S-a constatat că L.E., în vârstă de 7 ani, este obligată să-şi asume responsabilităţi gospodăreşti, ce-i depăşesc forţa fizică, abandonând activităţile specifice vârstei.
Ancheta socială realizată de Primăria comunei Cozmeşti confirmă cele menţionate şi se coroborează cu declaraţia fratelui minorei M.I.-C., care a părăsit domiciliul familiei, şi cu cele arătate de vecina G.E.
Curtea de Apel a mai constatat că, prin comportamentul pârâtei sau faţă de copil, recurentul îi încalcă fetiţei drepturi fundamentale recunoscute de Legea nr. 272/2004 şi anume acela de a primi o educaţie care să-i permită dezvoltarea aptitudinilor şi personalităţii sale, dreptul de a beneficia de odihnă, dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale. Toate acestea conturează situaţia de pericol iminent pentru L.-E. cauzată de abuzul şi neglijenţa din partea tatălui.
Raportat considerentelor expuse, curtea a constatat că tribunalul a aplicat judicios în cauză articolele 39, 55 lit. b, 64 (1) şi (3) şi 94(3) din Legea nr. 272/2004. Conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, curtea a respins recursul, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa Tribunalului Vaslui.
(Decizia nr. 18/30.01.2006)
