Legea nr.272/2004 oferă cadrul general al protejării drepturilor copiilor, nici un copil neputând fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante, acesta având dreptul de a fi crescut în condiţii care să-i asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală, socială, corespunzătoare.
Criteriul esenţial avut în vedere la luarea unei măsuri de plasament în regim de urgenţă la un asistent maternal, cu privire la minor, este interesul superior al acestuia, noţiune cu un caracter complex, bazată pe o multitudine de aspecte, de ordin material, moral şi uman.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că este tatăl minorei dată în plasament la asistentul maternal, şi că instanţa de fond n-a analizat şi apreciat corect probatoriul, el făcând dovada că are mijloacele materiale necesare pentru creşterea şi educarea minorei.
Curtea a respins recursul, reţinând comportamentul violent al pârâtului, instabilitatea emoţională a mamei care a dat dovadă de imaturitate şi dezinteres faţă de soarta minorei, iar faptul că pârâtul nu oferă minorei un climat socio-familial este în dezacord cu interesul superior al acesteia. De asemenea pârâtul şi soţia sa nu prezintă garanţii morale, punând în pericol dezvoltarea fizică şi mentală a minorei, creşterea şi educarea acesteia.
