Legături personale cu minori


JUDEŢUL BACĂU JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1424

Din 27.04.2011

Judecător,

Carmen Nela Paţilea

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr.5756/260/2010 pe rolul Judecătoriei Moineşti , jud. Bacău reclamantul CA. a chemat în judecată pe pârâta CE. solicitând ca aceasta să fie obligată să-i permită să aibă legături personale cu minora C.A.E. născută la data de 21.05.2003 , în fiecare lună, a doua şi a patra săptămână din lună , de vineri ora 16 până duminică ora 16 ,1a domiciliul reclamantului, a doua săptămână din vacanţa de iarnă şi 20 de zile în timpul vacanţei de vară , respectiv în luna august, între 11-20.08, la domiciliul reclamantului.

Acţiunea a fost timbrată cu 12 lei prin chitanţa nr.032720011/29.09.2010, 0,3 lei timbru judiciar şi în motivare arată reclamantul că între minoră şi aceasta există o relaţie de afecţiune deosebită iar mama nu îi permite să aibă legături personale.

In drept au fost invocate prevederile art.43 alin.3 Codul familiei

In termen legal , în conformitate cu art.115 Cod proc civilă , pârâta a formulat întâmpinare prin care arată că este de acord în parte cu acţiunea reclamantului, în sensul schimbării programului solicitat de reclamant.

In cauză s-au depus acte probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

CA. şi CE. au avut calitatea de soţi şi prin s.c nr. 1762/16.08.2010 a Judecătoriei Moineşti , s-a dispus desfacerea căsătoriei şi încredinţarea spre creştere şi educare mamei pe minora C.A.E. născută la data de 21.05.2003.

Reclamantul a achiesat la programul de vizită propus de pârâtă şi la rândul său aceasta a fost de acord cu acţiunea .

Art. 43 alin.3 CFam. arată că dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat minorul păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul şi de a veghea la creşterea , învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia.

Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul, nu este exclus de la exerciţiul drepturilor părinteşti, concluzia aceasta fiind în acord cu principiul prevăzut de art.97 C Fam.şi anume că ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copii lor minori, precum şi cu principiul înscris în art. 98 alin.2 CFam., după care unul dintre părinţi poate exercita singur drepturile părinteşti numai dacă celălalt este mort, decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdicţie sau se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa.

2

Orice altă interpretare, ar duce la concluzia că părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul ar fi tratat ca un părinte decăzut din drepturile părinteşti, ceea ce ar fi greşit, atâta timp cât împotriva sa nu există hotărâre judecătorească prin care, potrivit art. 109 C . Fam. să se fi pronunţat decăderea din aceste drepturi.

De aceea, părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul minor , nu i se poate contesta dreptul de a avea legături personale , precum şi de a veghea la creşterea , învăţătura şi pregătirea sa profesională.

In condiţiile în care mama veghează asupra minorei o mare parte din an şi tatăl este îndreptăţit să poată să îşi manifeste afecţiunea şi grija faţă de fiica sa.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.