Legea nr. 272/2004. Caracterul de excepţie şi temporar al măsurii.


Legea nr. 272/2004. Plasament. Caracterul de excepţie şi temporar al măsurii.

Legea nr. 272/2004 – art. 38, art. 53 şi art. 54

Conform art. 53 şi 54 din Legea nr. 272/2004, măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie care se întocmeşte de direcţia judeţeană de asistenţă socială şi protecţia copilului, plan prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului pe baza evaluării psihologice a acestuia şi a familiei sale; toate aceste măsuri urmăresc integrarea copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil, într-un termen cât mai scurt posibil.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă –

complet specializat de familie şi minori,

 decizia nr. 259 din 31 ianuarie 2006

Prin sentinţa civilă nr.2827/PI din 25 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 11009/C/2005, Tribunalul Timiş a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, în contradictoriu cu pârâta C.V., a încuviinţat înlocuirea măsurii încredinţării privind pe minora C.D., născută la 24.05.1998, în Timişoara, la asistentul maternal profesionist P.F. cu măsura plasamentului privind aceeaşi minoră la asistentul maternal profesionist P.F. începând cu data pronunţării hotărârii, până la luarea unei alte măsuri de protecţie privind copilul şi a delegat exerciţiul drepturilor părinteşti privind persoana copilului, în favoarea asistentului maternal profesionist şi privind bunurile copilului în favoarea Preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş.

Prin decizia civilă nr. 259/F din 31 ianuarie 2006, pronunţată în dosar nr. 285/C/2006, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiş.

Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 272/2004 prevăd că singura autoritate competentă care să se pronunţe, în raport de interesul superior al copilului cu privire la persoana ce exercită drepturi părinteşti în cazul copilului lipsit de ocrotirea părinţilor săi modalităţile în care se exercită aceste drepturi, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti precum şi redarea exerciţiului drepturilor părinteşti este instanţa judecătorească.

În cauza dedusă judecăţii, s-a constatat că deşi reclamanta Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a solicitat prin cererea de investire a instanţei pe lângă înlocuirea măsurii de încredinţarea  copilului C.D. cu măsura de plasament la asistentul maternal profesionist, cu delegarea exerciţiului drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti în favoarea acesteia şi redarea drepturilor părinteşti în favoarea pârâtei, Tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la acest ultimul capăt al cererii.

Or, instanţa era obligată să statueze în cadrul procesului determinat de părţi şi să se pronunţe asupra, şi în limitele pretenţiilor deduse judecăţii.

Curtea a constatat, de asemenea, că legiuitorul a prevăzut prin norme imperative – respectiv prin dispoziţiile art. 53 şi 54 din Legea nr. 272/2004 – că măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie care se întocmeşte de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, plan prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului pe baza evaluării psihologice a acestuia şi a familiei sale; toate aceste măsuri urmăresc integrarea copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil, într-un termen cât mai scurt posibil.

La stabilirea obiectivelor, Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş are obligaţia de a acorda prioritate reintegrării copilului în familie, sau dacă acest lucru nu este posibil, plasamentul copilului în familia extinsă. În acest scop trebuie consultaţi părinţii precum şi familia lărgită (art. 54 alin. 3 din lege).

Se observă că, în cauză dispoziţiile legale sus-menţinonate nu au fost respectate în pronunţarea sentinţei recurate.

Astfel, deşi încă din data de 21.06.2005 pârâta recurentă a depus la reclamanta intimată o cerere prin care solicita externarea copilului aflat în plasament, în planul individualizat întocmit de reclamantă, nu se face referire la solicitarea mamei copilului adresată reclamantei în acest sens.

Mai mult, planul individualizat care nu a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 54 din lege, este incomplet, ultima dată menţionată fiind cea din 23.05.2005. Astfel, deşi după această dată, respectiv la 27.10.2005, pârâta a reiterat cererea către reclamantă prin care solicita reevaluarea măsurii de protecţie a copilului, planul individualizat nu cuprinde nici o menţiune în acest sens.

S-a constatat că, deşi la data de 12.10.2005 s-a efectuat raport cu privire la ancheta socială la domiciliul mamei copilului (a pârâtei din speţă), de către reclamantă, care a concluzionat că aceasta întruneşte condiţii materiale şi morale pentru îngrijirea, creşterea şi educarea minorei, nici în planul individualizat şi nici instanţa nu face nici o referire la acest raport.

Or, autorităţile publice au obligaţia să sprijine măsurile de îngrijire, creştere şi educarea copilului în cadrul familiei, iar tuturor celor responsabili le revine obligaţia să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei O.N.U. cu privire la drepturile copilului.