Legea nr.272/2004 – Plasament in regim de urgenta. Ordonanta presedintiala.


Legea nr.272/2004 – Plasament in regim de urgenta. Ordonanta presedintiala.

Prin cererea adresata Tribunalului Botosani la 10 februarie 2005 reclamanta DGASPC Botosani a solicitat in contradictoriu cu parata T.L., asistata de reprezentantul T.E., Serviciul de Autoritate Tutelara din cadrul Primariei comunei D. si Ministerul Public sa se dispuna pe calea ordonantei presedintiale sa se ia pentru minorul T.N., nascut la data de 10 decembrie 2004 masura speciala a plasamentului in regim de urgenta la asistentul maternal profesionist I.E. si sa se dispuna suspendarea exercitarii drepturilor parintesti pe toata durata masurii plasamentului.

In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca minorul este intr-o situatie extrem de dificila, toti membrii familiei in numar de 12 locuind intr-o singura camera, neincalzita, insalubra si fara podele. Minorul a fost gasit murdar si nu beneficiaza de conditii elementare de igiena si nici de o alimentatie corespunzatoare varstei sale. Desi mama copilului a fost consiliata in vederea inscrierii la Centrul Maternal „M.P.” Botosani unde ar fi beneficiat de asistenta si sprijin pentru o perioada de maxim 6 luni , a refuzat sa coopereze cu reprezentantii Complexului de Servicii Comunitare destinat protectiei copilului si cu cei ai autoritatilor locale competente.

Prin sentinta civila nr.246 din 11 februarie 2005 a tribunalului Botosani s-a admis actiunea, s-a dispus masura speciala a plasamentului in regim de urgenta a minorului T.N.I. la asistentul maternal profesionist I.E. din cadrul DGASPC Botosani si suspendarea drepturilor parintesti pe timpul aplicarii masurii plasamentului de urgenta.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca minorul locuieste impreuna cu mama sa, de asemenea minora, impreuna cu alte 12 persoane in casa bunicilor materni intr-o singura camera, neincalzita si nu beneficiaza de cele mai elementare conditii de igiena si de alimentatie. In plus, familia minorului este cunoscuta ca o mare consumatoare de bauturi alcoolice iar mama acestuia a fost condamnata pentru furt, in prezent executarea pedepsei fiind amanata datorita faptului ca are in ingrijire un copil de pana la un an.

Recursul declarat de parata T.A. a fost respinsa prin decizia civila nr.61 din 20 mai 2005 a Curtii de Apel Suceava.

S-a retinut ca prima instanta a dispus masura plasamentului in regim de urgenta cu respectarea dispozitiilor art.65 alin.2 rap.la art.94 alin.3 din Legea nr.272/2004 pentru protectia si promovarea drepturilor copilului intrucat exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil.

Astfel, acesta locuieste in conditii insalubre, nu beneficiaza de cele mai elementare conditii de igiena si de alimentatie corespunzatoare varstei, aspecte ce rezulta din raportul privind ancheta psiho-sociala intocmit de DGASPC Botosani si din ancheta sociala efectuata de Primaria comunei.

Pe de alta parte, membrii familiei din care provine sunt consumatori de bauturi alcoolice si nu dispun de resurse material-financiare necesare pentru cresterea copilului. Mama minorului a refuzat inscrierea intr-un centru maternal desi a fost consiliata in acest sens.

Sustinerea ei ca isi poate creste copilul pana la varsta de 1 an in baza  hotararii instantei nu are relevanta pentru ca amanarea executarii pedepsei s-a dispus tocmai pentru ca are in ingrijire acest minor.

Asa fiind, motivul de recurs care vizeaza fondul cauzei, s-a apreciat a fi neintemeiat.

Chiar daca recurenta sustine ca exista posibilitatea cresterii copilului alaturi de ea intr-un centru maternal, este de retinut ca a fost consiliata in acest sens si a refuzat orice colaborare cu reprezentantii institutiilor autorizate.

In ce priveste neindeplinirea procedurii de citare in fata instantei de fond, s-a retinut ca reclamanta a solicitat plasarea copilului in regim de urgenta pe calea ordonantei presedintiale.

Ori, potrivit art.581 alin.3 Cod procedura civila „ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor”. Asa fiind, si din acest motiv de recurs s-a apreciat de asemenea neintemeiat.

(decizia civila nr.61 din 20 mai 2005)