MINORI
MĂSURA DE PROTECŢIE SPECIALĂ -INTERES SUPERIOR AL MINORULUI
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 978/113/2006 reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila a chemat în judecată în calitate de pârât pe I. Ş. pentru ca prin hotărîrea ce se va da să se dispună stabilirea măsurii de protecţie a plasamentului pe perioadă nedeterminată la bunica maternă P. S. pentru minorul I. I. Ş. ns. la 30.03.1996.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut în fapt că minorul I I. Ş. s-a născut la data de 30.03.1996 în loc. Brăila şi este fiul pârâtului I. Ş. şi al numitei I. C. L. decedată la 17.05.1997.
Potrivit raportului prezentat instanţei imediat după naştere minorul a locuit împreună cu mama sa la domiciliul bunicilor materni întrucât locuinţa părinţilor săi (o cameră într-un cămin de nefamilişti) nu îndeplinea condiţiile igienico-sanitare necesare. Ulterior, când copilul a mai crescut acesta a locuit atât la domiciliul bunicilor cât şi al părinţilor. În luna mai 1997 mama copilului a decedat, iar minorul a rămas în grija bunicilor materni deoarece tatăl nu se putea ocupa de creşterea şi îngrijirea unui copil de vârstă preşcolară. La solicitarea bunicilor materni prin hotărârea nr. 969/29.08.1997 s-a stabilit plasamentul minorului la aceştia, măsura menţinându-se şi prin hotărârile ulterioare ale Comisiei Judeţene de Protecţia Copilului Brăila.
Prin hotărârea nr.994/16.06.2005 a fost revocată măsura de protecţie specială stabilită pentru minor,bunica maternă fiind îndrumată să se adreseze instanţei de judecată în vederea stabilirii unei măsuri de protecţie specială pentru nepotul său .În luna mai 2006, aceasta a solicitat stabilirea unei asemenea măsuri pe considerentul că mama este decedată ,iar tatăl îşi neglijează fiul.
Pârâtul I. Ş. imediat după decesul soţiei sale şi-a lăsat fiul în grija bunicilor materni , vizitându-l periodic. Odată cu trecerea timpului între tatăl copilului şi bunicii materni au apărut relaţii conflictuale ce au căpătat amploare în momentul în care a fost instituită măsura de protecţie specială pentru I. Ş., culminând în momentul în care bunicii materni i-au interzis sa-şi mai viziteze fiul. Începând cu anul 1998 tatăl a fost dat în judecată de mai multe ori de bunica maternă pentru neplata pensiei de întreţinere sau pentru majorarea acesteia.
Faţă de reprezentanţii reclamantei, tatăl a declarat verbal că îşi exprimă acordul scris cu privire la instituirea măsurii de protecţie doar cu condiţia ca bunica maternă să dea o declaraţie notarială prin care să renunţe la pensia de întreţinere pentru copil pe care el trebuie să o plătească lunar.
Ulterior, a adus la cunoştinţă faptul dă ar dori să se ocupe de creşterea şi educarea fiului său, şi nu este de acord cu instituirea măsurii de protecţie.
Prezent în faţa instanţei, tatăl minorului s-a opus instituirii măsurii de protecţie a plasamentului la bunica maternă, argumentând că aceasta îl hărţuieşte prin procesele pe care i le-a intentat, motiv pentru care nici nu îşi poate păstra locul de muncă, dar şi pentru că aceasta nu are venituri suficiente, are probleme de sănătate, neglijează minorul, foloseşte în scopuri personale banii primiţi cu titlu de alocaţie pentru acesta.
Deşi a arătat că doreşte ca fiul său să locuiască împreună cu el iniţial pârâtul s-a opus la efectuarea anchetei sociale care să reflecte condiţiile pe care le poate oferi minorului. În raportul prezentat instanţei la 22.11.2006 se menţionează că condiţiile de locuit sunt modeste atât din punct de vedere al spaţiului, cât şi al mobilierului, camerele nu sînt personalizate, curtea locuinţei este reprezenta de o suprafaţă mică. Se reţine totodată că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are probleme de sănătate şi un loc de muncă stabil.
Prin planul individualizat de protecţie DGASPC Brăila a stabilit ca finalitate a acestuia – plasamentul minorului la bunica maternă.
Potrivit raportului întocmit de reclamantă, aceasta întruneşte condiţiile necesare pentru a asigura creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a minorului. Ascultat fiind de către instanţă în Camera de Consiliu în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 272/20004 , minorul Ion Iulian Ştefan a arătat că doreşte să locuiască împreună cu bunica, care uneori îl vorbeşte de rău pe tatăl lui, dar şi că îl vizitează pe acesta, expunând ca experienţă recentă faptul că la ultima vizită l-a alungat şi ameninţat că va fi bătut.
Faţă de vârsta minorului, actele şi lucrările dosarului instanţa apreciază răspunsul dat de acesta ca fiind sincer şi neinfluenţat în vreun fel, motiv pentru care îl va lua în considerare.
ÎN DREPT faţă de situaţia de fapt expusă instanţa a reţinut în conformitate cu art.39 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, că orice copil care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea părinţilor săi are dreptul la protecţie alternativă.
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială cu caracter temporar ce poate fi dispusă în condiţiile legii.
Potrivit art.60 alin.3 din Legea nr.272/2004 la stabilirea măsurii de plasament se va urmări cu prioritate plasarea copilului la familia extinsă sau substitutivă.
Minorul Ion Iulian Ştefan are 10 ani şi se află în situaţia prevăzută de art. 56 lit. c din Legea nr. 272/2004- copil neglijat de către tată. Deşi a susţinut că plăteşte pensie de întreţinere, şi îi cumpără îmbrăcăminte, rechizite (acestea din urmă neconfirmându-se), tatăl se face vinovat de neglijenţă în creşterea şi educarea copilului prin neasumarea în mod corespunzător a rolului parental după decesul mamei.
Creşterea şi educarea unui copil presupune nu numai asigurarea unei sume de bani (pensie de întreţinere) şi respective a unui număr de rechizite, ci prezenţa permanentă în viaţa minorului prin îndrumarea zilnică a acestuia pentru a distinge între bine şi rău ,a descoperi valorile societăţii în care urmează să se dezvolte.
Lăsarea minorului în grija bunicii materne reprezintă asumarea de către tată a riscului limitării relaţiei tată-fiu pe care o presupune natura fiinţei umane doar la aspectul material impus de legiuitor, şi dezvoltarea în mod firesc a unui ataşament crescut faţă de persoana de referinţă (bunica maternă).
Lipsa de implicare a pârâtului în viaţa propriului său fiu rezultă şi din poziţia procesuală adoptată în faţa instanţei de judecată prin condiţionarea acordului cu privire la măsura de protecţie solicitată de renunţarea bunicii materne (în calitate de reprezentant al minorului) la pensia de întreţinere pe care i-o datorează acestuia .Mai mult decât atât ,imaginea tatălui este redată de copil sub aspectul agresivităţii.
Este de necontestat importanţa tatălui în viaţa unui copil,aceasta căpătînd valenţe deosebite în lipsa mamei, şi nu poate fi substituită pe deplin de ceilalţi membri ai familiei extinse ,însă faţă de atitudinea manifestată de pârâtul Ion Ştefan în raport cu nevoile fiului său atît sub aspect material cît şi moral ,Tribunalul a apreciat că (la acel moment) interesul superior al minorului este de a creşte în continuare alături de bunica maternă care are obligaţia legală de a permite acestuia să menţină relaţii personale cu tatăl său –art.14 şi 15 din Legea nr.272/2004.
Pentru aceste considerente prin sentinţa civilă nr.1122/22.11.2006 rămasă irevocabilă s-a admis ca fondată cererea formulată şi s-a stabilit ca măsură de protecţie pentru minor plasamentul la bunica maternă pe durată nedeterminată.
