Minor. Plasament în regim de urgenţă. Menţinerea măsurii. Aprecierea interesului superior al copilului.
Interesul superior al copilului poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese ,din oportunitatea menţinerii măsurii de protecţie specială ,raportat la evaluările psihologice efectuate şi rapoartele privind situaţia minorului ,ca minorul să beneficieze de o supraveghere din partea unei echipe pluridisciplinare –psiholog,sociolog,pedagog,psihiatru,în scopul recuperării acestuia şi eliminării riscurilor de recidivă infracţională.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr.78/11 septembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr.342/2007 din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – secţia civilă în dosar nr. 1859/97/2007 s-a admis în parte cererea înaintată de petent DGASPC HUNEDOARA în contradictoriu cu pârâta S. G. , s-a dispus menţinerea măsurii de protecţie specială plasament în regim de urgenţă a minorului S.F.O. şi s-a respins cererea de reintegrare a minorului în familia mamei şi a instituirii măsurii de protecţie specială a supravegherii specializate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia directorului general al DGASPC HUNEDOARA faţă de minorul S.F.O. s-a instituit măsura plasamentul în regim de urgenţă, având în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara prin care s-a solicitat instituirea unei atari măsurii ,raportat la fapta comisă de minor şi la vârsta acestuia de 13 ani, şi că nu este în interesul minorului reintegrarea în familia naturală, deoarece în contextul în care minorul a comis o faptă atât de gravă în mediul în care a crescut motivaţia mamei că se va ocupa de minor este insuficientă raportat la probele dosarului,în special la fişa de evaluare psihologică în care se arată că minorul nu a avut niciodată o relaţie normală cu mama, a fost exploatat de familie iar relaţia cu concubinul mamei este una tensionată.
Împotriva acestei sentinţe civile au declarat recurs în termen DGASPC Hunedoara şi pârâta S.G. criticând-o pentru nelegalitate ,solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul reintegrării copilului în familia mamei şi instituirea faţă de minora măsurii de protecţie specială supraveghere specializată ,motivându-se ,in esenţă ,că în interesul superior al copilului se impune apropierea de familia sa naturală şi refacerea legăturilor afective cu acesta ,prin reintegrarea copilului în familie.
Prin decizia civilă nr. 78 din 11 septembrie 2007 Curtea de Apel Alba –Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondate recursurile .
Plasamentul unui minor în regim de urgenţă ,potrivit art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr. 272/2004) ,este o măsură specială de protecţie ,cu caracter temporar ,care se stabileşte ,printre altele, în situaţia copilului neglija. Pentru a ocroti copilul aflat în asemenea situaţii,măsura poate fi dispusă şi de directorul DGASPC,urmând ca ea să fie cenzurată de instanţa de judecată în termen de 48 de ore de la luarea ei.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că, la data de 9 mai 2007 minorul a fost internat în regim de urgenţă în Centru de primire în regim de urgenţă Deva din dispoziţia directorului executiv al DGASPC Hunedoara ,urmare a adresei Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara prin care se solicita luarea unei atari măsurii,cu motivarea că în noaptea de 6/7 mai 2007 minorul S.F.O. împreună cu coinculpatul P.C.S. au pătruns în locuinţa victimei T.F. pentru a fura,şi fiind surprinşi de către victimă cei doi i-au aplicat acesteia mai multe lovituri cu un topor în cap,producându-i decesul şi raportat la vârsta minorului de 13 ani, acesta nu răspunde penal.
Este adevărat că fiind audiat de către judecătorul de fond copilul S.F.O. a declarat că o s-o asculte de mama sa şi nu o să mai comită fapte penale iar mama minorului şi concubinul acesteia doresc reintegrarea minorului în familie, cu motivaţia că se vor ocupa de copil ,însă în mod corect instanţa de fond nu a luat în considerare aceste declaraţii raportat la probele dosarului .
Astfel ,minorul prezintă o serie de tulburări comportamentale,printre care minciună,vagabondaj,abandon şcolar,instabilitate,agresivitate, tulburări dezvoltate urmare a nepăsării manifestată de mamă ,concluzie la care s-a ajuns în urma evaluării psihologice de către psihologul din cadrul DGASPC- Hunedoara.
Din raportul întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara rezultă ,printre altele ,că mediul familial al minorului este unul caracterizat de mari violenţe ,existând o puternică relaţie conflictuală între minor şi concubinul mamei ,că minorul este exploatat de familie şi nu avut niciodată o relaţie normală cu mama sa , minorul aflându-se în evidenţa organelor judiciare urmare a comiterii mai multor fapte penale.
Se concluzionează prin acelaşi raport că minorul trebuie permanent supravegheat de către persoane specializate în creştere, educare ,consilierea şi recuperarea minorului şi că spaţiul social al proximităţii este unul nefast reintegrării sociale a minorului.
Curtea reaminteşte că ceea ce urmează a se lua în considerare în toate demersurile şi deciziile ce privesc copii este interesul superior al copilului (art. 2 alin.3 din Legea nr. 272/2004 ).
Interesul superior al copilului poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese ,din oportunitatea menţinerii măsurii de protecţie specială ,raportat la evaluările psihologice efectuate şi rapoartele privind situaţia minorului ,ca minorul să beneficieze de o supraveghere din partea unei echipe pluridisciplinare –psiholog,sociolog,pedagog,psihiatru,în scopul recuperării acestuia şi eliminării riscurilor de recidivă infracţională,aşa cum este cazul în speţă.
Curtea recunoaşte că creştere şi educarea copilului în mediul familial este un deziderat suprem al legii, însă la acest moment interesul superior al copilului S.F.O. reclamă menţinerea măsurii de protecţie specială plasament în regim de urgenţă ,deoarece reintegrarea sa în mediul familial i-ar putea primejdui creşterea şi educare,existând şi riscul de comitere a noi fapte antisociale iar minorul nu ar mai putea beneficia de o supraveghere eficientă,permanentă şi îndrumată de educatori specializaţi care să ducă la recuperare carenţelor pe care le prezintă ,fiind totodată şi o atenţionare a familiei asupra comportamentului necorespunzător faţă de minor .
În consecinţă, recursurile declarate de DGASPC Hunedoara şi pârâtă au fost respinse.
