Minor. Propunere de arestare preventivă. Caracterul excepţional al măsurii.
Măsura arestării preventive a minorului se dispune neavând în vedere doar gravitatea faptei dar şi prin analiza personalităţii acestuia şi a particularităţii cauzei, astfel s-ar încălca garanţiile prev. de art.37 lit.b din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, intrată în vigoare la 27.09.1990.
Secţia pentru minori şi familie – Încheierea penală nr.15/31 mai 2006
Prin Încheierea penală nr.54 din 27.05.2006 Tribunalul Sibiu a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi în baza disp. art. 143 lit.h, 160 lit.h alin.3 Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor I.R. (născut la 29 aprilie 1989) pe o durată de 19 zile, începând cu data de 27.05.2006.
S-a reţinut în considerente că la data de 26.05.2006 inculpatul minor I.R. se afla pe strada Şerpuită din mun. Sibiu în jurul amiezii, moment în care s-a apropiat de partea vătămată M.L. şi i-a smuls de la gât lănţişorul cu medalion pe care îl purta, după care a fugit. A fost urmărit şi prins de martorul C.I. care l-a reţinut până la sosirea poliţiei.
În acest context în sarcina inculpatului minor se reţine comiterea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art.211 alin.2 lit.c Cod penal cu aplicarea prev. art. 99 şi 109 Cod penal.
Propunerea arestării preventive a inculpatului minor a fost apreciată de Tribunalul Sibiu ca întemeiată. S-a arătat în considerentele încheierii ce formează obiectul prezentului control de legalitate că, măsura arestării preventive este oportună deoarece, fapta în concret comisă este gravă, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin starea de nelinişte şi insecuritate creată în rândul societăţii civile. Această stare de pericol concret, a reţinut Tribunalul Sibiu, este creată de modalitatea şi mijloacele folosite (în plină zi pe o stradă din municipiul Sibiu).
În termenul legal prev. de art.385/3 Cod procedură penală a declarat recurs inculpatul minor I.R., solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Prin Încheierea penală nr.15/31 mai 2006 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis recursul inculpatului minor I.R., a casat încheierea penală atacată, a revocat măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul minor I.R , în baza încheierii penale nr.54/27 mai 2006 a Tribunalului Sibiu şi a mandatului de arestare preventivă nr.32 din 27 mai 2006 emis de Tribunalul Sibiu în dosar nr.3627/2006 şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului minor de sub puterea acestui mandat de arestare, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele argumente:
Potrivit disp. art. 160/h alin.3 Cod procedură penală minorul mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 20 zile, evident dacă sunt îndeplinite cerinţele prev. de art.148 Cod procedură penală.
Tribunalul Sibiu a reţinut că este oportună arestarea inculpatului minor, datorită motivelor verosimile din care rezultă că a comis infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art.211 alin.2 lit.c cu aplicarea prev. art.99 şi urm. Cod penal.
Cauza se află în faza de urmărire penală iar Tribunalul Sibiu prin încheierea penală nr.54 din 27 mai 2006 a avut în vedere că, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat.
Curtea de Apel Alba-Iulia reţine că, prin elementele de probă existente în cauză se impune concluzia că măsura arestării preventive nu se impune în cauză în raport cu disp.art.5 pct.1 din CEDO privind cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate.
Existenţa indiciilor plauzibile, care stabileşte dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul minor a comis fapta pentru care este cercetat, determină examinarea incidenţei dispoziţiilor art.37 lit.b din Legea nr.18/90 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului, conform cărora „…arestarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea …va fi o măsură extremă… cât mai scurtă posibil…”
Incontestabil, fapta pentru care este cercetat inculpatul minor este gravă, dar apreciind obiectiv situaţia în raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, Curtea de Apel constată că propunerea de arestare preventivă a acestuia nu este necesară.
Adăugăm faptul că, faptele penale comise sunt sancţionate diferenţiat. Astfel, dacă se va stabili vinovăţia inculpatului minor pentru infracţiunea de tâlhărie, pedeapsa se va aplica în raport cu proporţiile fixate prin disp. art.109 Cod penal.
Concluzia apare justificată în acest context şi în considerarea faptului că măsura arestării preventive a minorului se dispune nu având în vedere doar gravitatea faptei dar şi prin analiza particularităţilor cauzei. Or, arestarea preventivă a inculpatului minor ar fi o măsură contrară garanţiilor prevăzute de art.37 lit.b din Legea nr.18/1990.
Curtea de Apel apreciază că, inculpatul minor trebuie să beneficieze de posibilitatea de a fi cercetat în stare de libertate pentru a-l determina să-şi asume un rol constructiv în viaţă. Aceasta nu înseamnă că nu se sancţionează comportamentul reprobabil al inculpatului minor, dar apreciind obiectiv starea de fapt, fără a minimaliza gravitatea faptei, prin care evident s-a adus atingere dreptului părţii vătămate , curtea va ţine seama că gravitatea actului infracţional poate fi accidentală (nu are antecedente penale, afirmativ urmează cursurile şcolare la o şcoală Specială din Sibiu, pregătindu-se în meseria de zidar, provine dintr-o familie numeroasă, conform propriei susţineri nu îşi explică ce a determinat să comită fapta) se acordă atenţie inculpatului minor, admiţând recursul său şi dispunând punerea în libertate, pentru a-l determina să iasă din situaţia infracţională, să-şi urmeze cursurile şcolare pentru a avea o meserie, a muncii şi a-şi asigura existenţa.
