Prin sentinta penala nr.102/26 mai 2011 pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele, a fost admisa, în parte, plângerea formulata de petentul T. F. împotriva ordonantei nr.1146/P/2010 din 17.01.2011 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele, confirmata prin rezolutia nr.39/II/2/2011 din 17.0.12011 a prim-procurorului aceluiasi parchet, în contradictoriu cu faptuitoarea G. L.
În baza art. art.2781 alin 8 lit a cod proc penala a fost respinsa, ca nefondata, plângerea împotriva solutiei dispuse în temeiul art.228 alin 6 rap la art.10 lit a cod proc penala, de confirmare a propunerii de neîncepere a urmaririi penale, împotriva faptuitoarei G. L., pentru infractiunea prev. de art.306 cod penal, pe care a mentinut-o ca fiind legala si temeinica.
În temeiul art.2781 alin 8 lit c cod proc pen, a admis plângerea formulata împotriva solutiei dispuse în temeiul art.11 pct.1 lit b rap la art.10 lit d cod proc pen, de scoatere de sub urmarire penala a învinuitei G. L., pentru savârsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art.307 alin 2 cod penal cu aplic.art.41 alin 2 cod penal.
S-a desfiintat, în parte,ordonanta nr.1146/P/2010 din 17.01.2011 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Turnu Magurele, cât si rezolutia nr.39/II/2/2011 din 17.01.2011 a prim-procurorului al aceluiasi parchet, prin care a fost confirmata ordonanta, respectiv numai în ceea ce priveste solutia de scoatere de sub urmarire penala a învinuitei G. L., pentru savârsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art.307 alin2 cod penal au aplic art.41 alin 2 cod penal si a retinut cauza spre judecare , în complet legal constituit.
S-a retinut ca , în baza sentintei civile nr.800/23.07.2010 a Judecatoriei Turnu Magurele, petentul T. F., tatal minorului T. L. F., are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul , în sensul luarii acestuia de la domiciliul numitei G. L, în fiecare sâmbata, de la orele 10,00 si pâna duminica la orele 18,00(saptamânal) cu obligatia de a-l aduce pe minor la domiciliul mamei.
Din coroborarea probelor, respectiv declaratia faptuitoarei si a martorilor D.S., D. Gh., Z. D. si Z. G., instanta a retinut ca în zilele de 31.07.2010, 07.08.2010 si 14.08.2010, faptuitoarea nu i-a permis partii vatamate T. F. sa aiba legaturi personale cu fiul sau, desi partea vatamata s-a deplasat la domiciliul faptuitoarei pentru a-l lua pe minor. A motivat ca nu va face acest lucru decât în prezenta unui executor judecatoresc, asa cum a procedat si partea vatamata în perioada în care i-a fost încredintat minorul.
În data de 21 august 2010, partea vatamata s-a deplasat cu executorul judecatoresc la domiciliul faptuitoarei, care a permis luarea minorului de catre tatal sau.
În saptamâna urmatoare, în ziua de 28 august 2010, partea vatamata s-a deplasat din nou la domiciliul faptuitoarei, la oara 10,00, însa nu a gasit-o pe aceasta si nici pe minor, cei doi fiind plecati la bâlciul anual din Turnu Magurele. Dupa 30 de minute de la plecarea partii vatamate, au venit la domiciliul faptuitoarea si minorul.
Cât priveste latura subiectiva a infractiunii, instanta a apreciat ca nu poate fi retinuta justificarea faptuitoarei, cum ca i-a fost teama ca partea vatamata nu-i va înapoia minorul, precum si justificarea acesteia, în sensul ca minorul nu doreste sa ia contact cu tatal sau.
În sprijinul acestei concluzii a fost retinut ca faptuitoarea cunostea consecintele actiunilor sale si prevederile art.307 cod penal, pentru ca, la rândul sau, formulase anterior(în cursul anului 2010) plângeri penale împotriva partii vatamate T. F., pentru savârsirea aceleiasi infractiuni iar din declaratiile faptuitoarei s-a desprins concluzia ca aceasta a urmarit, în principal, sa-l trateze pe fostul sot cu acelasi comportament pe care acesta l-a avut în perioada în care minorul a locuit cu el.
Faptul ca, la fiecare dintre încercarile esuate ale partii vatamate de a lua contact cu fiul sau, aceasta nu a reusit nici macar sa ia contact vizual sau sa discute cu minorul, a condus instanta la concluzia ca nu poate fi retinuta nici justificarea faptuitoarei în sensul ca minorul nu doreste sa ia contact cu tatal sau.
Dupa pronuntarea sentintei penale nr.102/26 mai 2011, cauza a fost înregistrata pe rolul aceleiasi instante, sub nr.1809/329/2011 la 27 mai 2011.
Prin încheierea de sedinta din data de 02 august 2011, în baza art.334 cod proc pen, instanta a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina inculpatei în sentinta penala nr.102/26 mai 2011, din infractiunea prev de art.307 alin 2 cod penal cu aplic art.41 alin 2 cod penal în infractiunea prev de art.307 alin 2 cod penal.
S-a motivat ca, pentru ca actiunea de împiedicare sa aiba relevanta penala, se cere ca aceasta sa se realizeze în mod repetat, astfel ca savârsirea mai multor acte materiale constituie o varianta simpla a infractiunii si nu forma continuata a acesteia.
În cauza s-au luat declaratii partilor si au fost audiati martorii D. S., D. G., Z. D. si Z. G. (martori din lucrari) si martorul T. I., la solicitarea partii vatamate.
Inculpata a depus la dosar înscrisuri, respectiv raport de monitorizare si proces verbal încheiat la data de 21.01.2011.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine ca, prin sentinta civila nr.800/23.07.2010 pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele(ramasa irevocabila), s-a admis cererea formulata de partea vatamata(din prezenta cauza) T. F. împotriva inculpatei (din prezenta cauza) G. L. si s-a încuviintat partii vatamate sa aiba legaturi personale cu minorul T. L. F., nascut la data de 28 aprilie 2008, în sensul de a-l lua pe minor de la domiciliul inculpatei în fiecare sâmbata, de la orele 10,00 si pâna duminica la orele 18,00 (saptamânal) cu obligatia partii vatamate de a-l aduce si preda pe minor la domiciliul acesteia.
Cât priveste infractiunea retinuta în sarcina inculpatei, instanta retine ca art.307 alin 2 cod penal, încrimineaza fapta persoanei careia i s-a încredintat minorul prin hotarârea judecatoreasca, spre creste si educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.
Din interpretarea dispozitiilor legale, rezulta ca cerinta esentiala pentru ca actiunea de împiedicare sa aiba relevanta penala se cere a acesta sa se realizeze în mod repetat si dupa pronuntarea unei hotarâri judecatoresti de încredintare a minorului.
De asemenea, mai este necesar ca împiedicarea sa fie contrara conditiilor stabilite de parti sau de organul competent.
Martorii D. S. si D. G. au relatat ca au însotit pe partea vatamata la domiciliul inculpatei în zilele de 31.07.2010, 07.0.8.2010. si 14.08.2010, (date precizate de martorul D. G. în cursul urmaririi penale), pentru a-l lua pe minorul T. L. F.
Partea vatamata nu a reusit sa-l ia pe minor, asa cum a declarat martorul D. G. în cursul urmaririi penale (declaratie pe care si-a mentinut-o si în fata instantei, asa cum a declarat), pentru ca inculpata a conditionat luarea minorului în prezenta unui executor judecatoresc.
Din depozitiile martorilor Z. G. si Z. D. L. instanta retine ca, anterior, partea vatamata si inculpatul s-au înteles ca minorul sa fie luat în prezenta unui executor judecatoresc si în baza unui proces-verbal întocmit de catre acesta, asa cum procedase partile si când minorul se afla la partea vatamata.
În ziua de 21 august 2010, partea vatamata a venit la domiciliul inculpatei însotita de executorul judecatoresc iar aceasta din urma i-a permis sa-l ia pe minor.
Cât priveste data de 28 august 2010, martorii D. S., D. G., Z. G. si Z. D. L. au relatat ca partea vatamata nu i-a gasit acasa pe inculpata si pe minor si ca astfel partea vatamata nu a putut sa-l ia pe minor cu el.
Martorii Z. G. si Z. D. L. au precizat însa ca inculpata plecase dimineata cu minorul la bâlciul anual din Turnu Magurele, în urma rugamintilor acestuia (care plânsese si insistase sa mearga în acea zi) si ca le ceruse lor sa transmita partii vatamate „ ca ea este plecata la bâlci cu minorul si ca încearca sa vina acasa cu taxiul pentru a se încadra în programul stabilit”.
Au transmis partii vatamate mesajul inculpatei dar partea vatamata nu a vrut sa mai astepte si a plecat.
Dupa 20-30 de minute de la plecarea partii vatamate, asa cum a declarat martorul Z. G., a revenit inculpata, împreuna cu minorul „întârzierea fiind determinata, conform depozitiilor celor doi martori de mijloacelor de transport (taxiul nu pleaca la drum decât dupa ocuparea celor 4 locuri din autoturism).
Din materialul probator administrat în cauza, si expus mai sus, instanta retine ca , între parti a existat o întelegere, intervenita anterior perioadei analizate în speta, potrivit careia minorul sa fie luat de la cealalta parte numai în prezenta unui executor judecatoresc.
Instanta apreciaza ca inculpata, conditionând luarea minorului de catre partea vatamata de prezenta unui executor judecatoresc, conform întelegerii cu partea vatamata, nu si-a dat seama ca încalca masurile dispuse prin sentinta civila nr.800/23.07.2010 a Judecatoriei Turnu Magurele si nici nu a prevazut, nu a urmarit sau acceptat, ca astfel vor fi urmari nefavorabile cresterii si educarii copilului lor.
Inculpata nu a împiedicat pe partea vatamata sa aiba legaturi personale cu fiul lor ci a încercat, asa cum a sustinut si cum a dovedit cu depozitiile martorilor Z. G. si Z. D. L., coroborate si cu înscrisurile depuse la dosar, sa protejeze pe minor.
A reiesit astfel ca partea vatamata l-a vizitat pe minor la gradinita si l-a dezbracat în fata copiilor pentru a vedea daca minorul are semne pe el. Dupa acest incident, minorul a refuzat sa mearga la gradinita, motivând ca îi este teama ca va veni din nou tatal sau si îl va dezbraca si, numai dupa consilierea psihologica, minorul a acceptat sa mearga din nou la gradinita.
Instanta apreciaza ca fapta reclamata de partea vatamata nu realizeaza continutul constitutiv al infractiunii, lipsind atât latura obiectiva ( nu a fost vorba de o actiune de împiedicare a partii vatamate de a avea legaturi personale cu minorul) cât si latura subiectiva , deoarece inculpata nu a prevazut si nici nu a urmarit sa împiedice minorul sa aiba legaturi personale cu tatal sau.
Pentru aceste considerente, în baza art.11 pct.2 lit a cod proc pen, raportat la art.10 lit.d cod proc pen, va achita pe inculpata G. L., pentru savârsirea infractiunii prevazuta si pedepsite de art.307 alin.2 Cod penal (prin schimbarea încadrarii juridice din art.307 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen.
În baza art.192 pct 1 lit.b cod proc pen, va obliga pe partea vatamata T. F. sa plateasca suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
