Ocrotirea copilului. Dreptul părintelui de a menţine legături cu copilul. Dreptul copilului de a menţine legături cu părinţii săi. Aprecierea instanţei.
Legea nr. 272/2004 – art. 14
C. fam. – art. 43, art. 97
C.E.D.O. – art. 8
Potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, nu numai părintele este îndreptăţit la a avea legături personale cu copilul său, ci şi copilului îi este recunoscut dreptul de a menţine legături cu ambii părinţi, cu rudele şi cu persoanele faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate, atât timp cât asemenea legături nu sunt contrare interesului său.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, nu numai părintele este îndreptăţit la a avea legături personale cu copilul său, ci şi copilului îi este recunoscut dreptul de a menţine legături cu ambii părinţi, cu rudele şi cu persoanele faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate, atât timp cât asemenea legături nu sunt contrare interesului său.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, de familie şi minori,
decizia nr. 1033/F din 2 mai 2006
Prin decizia civilă nr. 1033 F din 2 mai 2006 Curte a admis recursul declarat de pârâtul P. M. A. împotriva deciziei civile nr. 22 din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, pe care a modificat-o în tot în sensul că a respins apelul declarat de reclamanta P.I.R. împotriva sentinţei civile nr. 1519 din 7 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria Oraviţa.
A reţinut că prin decizia recurată Tribunalul Caraş-Severin a admis apelul declarat de reclamanta P.I.R. împotriva sentinţei civile nr. 1519 din 7 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria Oraviţa, pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâtul P.M.A. contra reclamantei şi a încuviinţat ca pârâtul să aibă legături personale cu copilul P.P.A., născut la 6 iunie 2001, după următorul program: în prima şi a treia duminică a fiecărei luni între orele 10 – 14 la domiciliul reclamantei.
A păstrat în rest dispoziţiile sentinţei primei instanţe.
Instanţa de fond a admis integral acţiunea reconvenţională, iar ca urmare a încuviinţat ca pârâtul să menţină legături personale cu copilul în sensul de a-l lua la domiciliul său de două ori pe lună, în prima şi a treia săptămână, de sâmbăta de la orele 1000 până duminica la orele 1800, o lună în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă.
Tribunalul a apreciat că în raport de vârsta copilului şi de condiţiile de trai ale pârâtului, care locuieşte în altă localitate, se justifică limitarea dreptului acestuia de a vizita copilul timp de câteva ore în anumite zile la domiciliul reclamantei. În acest sens, a avut în vedere vârsta de numai cinci ani a copilului, faptul că acesta nu cunoaşte familia concubinei tatălui pârât, care locuieşte în altă localitate situată la 50 de km distanţă, în raport de care a apreciat că este în interesul copilului să fie vizitat de pârât la domiciliul reclamantei.
Pârâtul a criticat această soluţie, solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ. modificarea ei în sensul respingerii apelului şi păstrării soluţiei pronunţată de instanţa de fond.
Analizând recursul, Curtea a apreciat că este întemeiat.
Conform celor consemnate în încheierea din 16 septembrie 2005, reclamanta prin reprezentant nu s-a opus la admiterea acţiunii reconvenţionale.
În raport de poziţia reclamantei, instanţa de fond a admis acţiunea reconvenţională aşa cum a fost formulată, invocând în drept dispoziţiile art. 43 şi 97 din Codul familiei.
Susţinerile pârâtului în recurs sunt întemeiate, deoarece, de principiu, părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul trebuie să i se recunoască dreptul de a avea legături personale cu acesta cât mai mult timp posibil, având în vedere că numai astfel poate veghea la creşterea şi educarea copilului.
În speţă nu s-a dovedit de către reclamantă că menţinerea legăturilor personale dintre pârât şi copil ar dăuna interesului copilului, ci, dimpotrivă, rezultă că reclamanta a interzis pârâtului să ia legătura cu copilul.
Susţinerile reclamantei în apel, reluate în întâmpinarea formulată în recurs, nu sunt întemeiate, atâta vreme cât în cauză nu s-a dovedit că situaţia personală a pârâtului, respectiv faptul că trăieşte în concubinaj cu altă femeie, care la rândul ei are un copil, afectează în vreun fel interesele copilului în cauză.
Pe lângă aceste considerente de fapt şi de drept particulare speţei, Curtea are în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ce reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea acestor dispoziţii. Din această perspectivă, Curtea apreciază că este în interesul copilului în cauză, dar şi al pârâtului, de a avea o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv şi fără nici o ingerinţă din partea reclamantei.
Ca urmare, Curtea a apreciat că tribunalul a aplicat greşit dispoziţiile art. 43 din Codul familiei, cât şi pe cele ale art. 8 din Convenţie, impunându-se în temeiul art. 304 pct. 9 şi 312 alin. 3 C. pr. civ. admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă şi păstrării sentinţei instanţei de fond.
