Ordonanţă preşedinţială, încredinţare minor


sentinţa civilă nr. 4826/06.10.2011 – ordonanţă preşedinţială, încredinţare minor –

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 23.08.2011, sub nr. 7074/279/2011, reclamantul xx, în contradictoriu cu pârâta xx, a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună încredinţarea provizorie a minorei xx până la soluţionarea pe fond a dosarului nr. xx al Judecătoriei Piatra Neamţ, având ca obiect divorţ, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, la acest capăt de cerere renunţând ulterior.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a introdus acţiune de divorţ, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei care a părăsit familia, în prezent minora rămânând în grija tatălui.

Pârâta are o relaţie extraconjugală, nu s-a mai preocupat de casă şi de fetiţă pe care a adus-o din Italia în România cu aproximativ două luni în urmă, lăsând-o în grija surorii sale sub pretextul că va putea să lucreze fără griji în Italia şi va putea să adune mai mulţi bani pentru plata ratelor la casă. În schimb, când s-a întors în Italia unde se afla şi reclamantul a rămas trei zile la reşedinţa părţilor după care a plecat fără a preciza unde locuieşte sau unde lucrează.

Reclamantul a mai arătat că a revenit în România şi a luat fetiţa în grija sa, fiind în interesul acesteia să îi fie încredinţată provizoriu întrucât dispune de o situaţie financiară bună, are condiţii locative foarte bune, casa în care locuieşte fiind situată într-o zonă cu acces la dispensar şi unităţi de învăţământ. În schimb condiţiile în care locuiesc părinţii şi sora pârâtei sunt inadecvate pentru creşterea unui copil, neavând apă curentă şi canalizare, accesul către dispensarul aflat la 10 km. de casă se face cu autobuzul sau căruţa, iar rudele pârâtei nu au maşină. În plus fetiţa este traumatizată datorită perioadei în care a locuit la sora pârâtei, refuzând să plece de lângă tatăl său şi plângând la orice incident ceea ce nu se întâmpla când era în Italia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 613 ind. 2, art. 581 şi art. 274 din Codul de procedură civilă.

Acţiunea a fost legal timbrată, conform art. 3 lit. b din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâta a fost legal citată la adresa indicată în cererea introductivă, dovada de citare fiind semnată de o rudă a acesteia. Cu toate acestea partea respectivă nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată pentru a-şi susţine punctul de vedere în legătură cu acţiunea promovată de reclamant şi cu susţinerile acestuia şi nici nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

 În susţinerea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei fotocopii ale următoarelor acte: certificatul de căsătoriei înregistrat sub nr. 77/2007 în Registrul stării civile al Primăriei oraşului Roznov, judeţul Neamţ, certificatul de naştere al minorei xx, o plângere adresată autorităţilor italiene în limba italiană şi în traducere legalizată, o declaraţie olografă proprie, adresa nr. 150432/31.08/2011 emisă de I.P.J. Gorj, o citaţie emisă în dosarul nr. 7071/279/2011 al Judecătoriei Piatra Neamţ şi un certificat de grefă privind stadiul soluţionării dosarului anterior menţionat. De asemenea, a solicitat administrarea probei testimoniale, propunând în calitate de martor pe numita xx.

Instanţa a admis probele solicitate de reclamant, a audiat martorul nominalizat anterior, iar în considerarea prevederilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă a dispus efectuarea unor anchete sociale la domiciliile părţilor, serviciile specializate întocmind două rapoarte în acest sens.

 Analizând şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

 În fapt, părţile s-au căsătorit la data de 16.08.2007, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie înregistrat sub nr. 77/2007 în Registrul stării civile al Primăriei oraşului Roznov, judeţul Neamţ, însă relaţiile dintre soţi au devenit tensionate, pârâta părăsind domiciliul comun, fără a comunica familiei adresa de reşedinţă, fapt ce a culminat cu promovarea de către reclamant a acţiunii de divorţ ce se află în curs de soluţionare pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ (dosar nr. 7071/279/2011).

După separarea în fapt a părţilor care au reşedinţa în străinătate minora rezultată din căsătorie  –  xx, născută la data de 06.03.2009, a rămas în grija exclusivă a tatălui care beneficiază de ajutorul familiei paterni, după ce o scurtă perioadă de timp a locuit împreună cu sora pârâtei.

În drept, în cererea pendinte, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C.proc.civ. care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale. Din conţinutul dispoziţiilor legale menţionate anterior rezultă că instanţa va putea să ordone “măsuri vremelnice în cazuri grabnice”, fixându-se astfel două dintre condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale. Din această ultimă condiţie decurge şi a treia cerinţă, anume ca prin măsura luată să nu se prejudice fondul cauzei.

Pe de altă parte, art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă prevede că “instanţa poate lua, pe tot timpul procesului (de divorţ), prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei”, motivaţia unei astfel de reglementări constând în aceea că procesul de divorţ durează un anumit timp, care, în general, este mai lung când sunt copii minori, timp în care situaţia de drept nu mai corespunde cu situaţia de fapt, protejarea intereselor superioare ale copiilor impunând luarea unor măsuri provizorii până la soluţionarea pe fond a problemelor enumerate în textul normativ.

Referitor la prima condiţie enunţată de art. 581 C.proc. civ., se apreciază că există urgenţă atunci când “măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea unui prejudiciu care s-ar ivi cu prilejul unei executări”, aceasta condiţie este prezumată din interpretarea art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă.

În speţă, în ceea ce priveşte urgenţa măsurii încredinţării celor doi minori reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului în care se stipulează că „reglementările adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului”, principiu ce „este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal”. În alineatul 3 al aceluiaşi articol se prevede că „ principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionare de instanţele judecătoreşti”.

Pornind de la dispoziţiile legale invocate mai sus şi având în vedere prevalenţa principiului interesului superior al copilului în orice măsură care îl vizează, instanţa consideră că se impune încredinţarea provizorie a minorei xx tatălui în condiţiile în care, cercetând aparenţa dreptului, se constată că, în ultima perioadă de timp,  acesta este cel care s-a ocupat exclusiv şi direct de îngrijirea şi educarea copiilor, cu sprijinul substanţial al familiei paterne, exercitând efectiv drepturile şi îndatoririle părinteşti, sens în care şi-a modificat programul de lucru, încercând să suplinească lipsa mamei care a părăsit familia, fără a mai ţine legătura cu minora. În plus, trauma suferită de copil ca urmare a abandonării de către mamă, atenuată prin efortul tatălui, conduce la concluzia că orice întârziere în luarea unei măsuri de protecţie a copilului s-ar putea repercuta negativ asupra dezvoltării ulterioare şi ar crea un dezechilibru afectiv.

Ca urmare, având în vedere situaţia familială actuală, vârsta fetiţei, faptul că aceasta se află în plin proces de dezvoltare afectivă, emoţională şi psihică, şi de formare a personalităţii sale, instanţa apreciază că primordială în această perioadă este prezenţa efectivă şi directă a părinţilor în viaţa sa în vederea satisfacerii nevoilor de ordin afectiv ale copilului care presupune asigurarea unui mediu familial şi social stabil şi echilibrat, fără modificarea reperelor umane şi morale care constituie fundamentul formării ulterioare. Or, actualmente, această exigenţă nu poate fi satisfăcută decât de către tată, având în vedere că, din ansamblul probator, reiese că există un grad mare de probabilitate ca pârâta să se afle în prezent în străinătate, fără a se putea ocupa efectiv de copil.

Măsura încredinţării provizorii a minorei reclamantului se justifică cu atât mai mult cu cât din probele administrate în cauză reiese că relaţia tată – fiică a fost şi este una foarte apropiată şi că reclamantul a fost o prezenţă permanentă şi activă în viaţa fetiţei sale, ocupându-se îndeaproape de creşterea îngrijirea, educarea şi supravegherea acesteia, prezentând garanţiile morale şi materiale pentru dezvoltarea armonioasă a acestora din punct de vedere fizic, moral şi intelectual, iar, pe de altă parte, absenţa nejustificată a mamei şi, în mod special, atitudinea de indiferenţă faţă de implicaţiile emoţionale ale plecării sale intempestive asupra minorei, a fost şi este una traumatizantă.

Condiţia vremelniciei măsurii care se solicită a fi luată, impusă atât de art. 581, cât şi de art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă, presupune existenţa unui proces în curs de soluţionare a conflictului între părţi, în speţă cerinţa respectivă fiind îndeplinită în raport cu obiectul acţiunii.

Cerinţa impusă de art. 581 Cod procedură civilă referitoare la neprejudecarea fondului cauzei, aceasta derivă din obiectul acţiunii promovate pe cale de ordonanţă preşedinţială dublat de caracterul temporar al măsurii care se solicită a fi luate.

Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa va admite acţiunea cu a cărei soluţionare a fost învestită, consfinţind practic juridic o situaţie de fapt preexistentă,  şi, pe cale de consecinţă, va dispune încredinţarea provizorie a minorei xx, născută la data de 06.03.2009, reclamantului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii ce face obiectul dosarului nr. xx al Judecătoriei Piatra Neamţ.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.