Suplinirea consimţământului celuilalt părinte pentru deplasarea copilului în străinătate


Suplinirea consimtamantului celuilalt parinte pentru deplasarea copilului in strainatate.

Prin sentinţa civilă  nr. 12380/28.11.2005 fost admisa cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamantul N I,  in contradictoriu cu pârâta I G si a fost suplinit consimţământul pârâtei pentru plecarea minorei N B A, născută la data de 17.12.1989, în Germania, însoţită de reclamant, în perioada 7.12.2005 – 11.02.2006.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 27446/2005, reclamantul N I a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta I G ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale acordarea dreptului de călătorie în străinătate a fiicei sale minore N B A. 

În motivarea cererii reclamantul a arătat că din relaţia de concubinaj a părţilor a rezultat minora N B A, în prezent în vârstă de 16 ani, iar prin hotărâre judecătorească definitivă minora i-a fost încredinţată spre creştere şi educare reclamantului, aceasta beneficiind de întreaga sa atenţie pentru o dezvoltare fizică şi intelectuală armonioasă şi un proces de instruire şcolară corespunzătoare.

A susţinut reclamantul că a încercat să îi creeze fiicei sale posibilitatea de a-l însoţi în diferiter călătorii în străinătate, dar s-a lovit de lipsa consimţământului pârâtei, piedică din cauza căreia minora nu poate beneficia de posibilitatea de a călători în străinătate.

În drept cererea a fost întemeiată pe art. 581 Cod Proc.Civ.

La termenul din 28.11.2005 reclamantul a formulat o cerere prin care a precizat că solicită acordarea dreptului de călătorie al fiicei sale în Germania, la mătuşa sa, M A, începând cu data de 11.12.2005 şi până la data de 15.01.2006, mătuşa sa urmând a-i asigura cazare şi cheltuieli de întreţinere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele :

Minora N B A are ca tată pe reclamantul N I şi ca mamă pe pârâta I G, fiind născută la data de 17.12.1989, în afara căsătoriei părţilor, după cum rezultă din certificatul de naştere al minorei

Prin sentinţa civilă nr. 7081/11.05.1998 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti , definitivă şi irevocabilă, s-a dispus reîncredinţarea către reclamant spre creştere educare a minorei B A, născută la data de 17.12.1989.

Din înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine că reclamantul a contractat pentru minoră o călătorie în Germania, la invitaţia surorii sale, M A E, în perioada 7 decembrie 2005 – 11 februarie 2006, achiziţionând în acest sens bilet de călătorie.

Ordonanţa preşedinţială, prin esenţa ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun.

Dispoziţiile art.581 Cod Proc.Civ., invocate drept temei al cererii de faţă, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condiţiilor privind urgenţa măsurii ce se solicită a fi luată de instanţă, neprejudecarea fondului dreptului şi caracterul vremelnic al măsurii ordonate.

Pentru această plecare este necesar însă acordul pârâtei în acest sens, avându-se în vedere şi dispoziţiile art.18 al.2 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care prevăd că „Deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.”

În lipsa acordului pârâtei cu privire la plecarea fiicei sale minore împreună cu reclamantul în Germania, în perioada 7.12.2005 – 11.02.2006, şi avându-se în vedere interesul legitim al minorei justificat în cauză şi dreptul său recunoscut de lege (inclusiv de legea specială în materie, Legea nr. 272/2004) de a călători şi circula în mod liber, şi în condiţiile în care nu există nici o bănuială în sensul producerii unor efecte negative asupra minorei prin efectuarea călătoriei în discuţie, instanţa a constatat întemeiată cererea, fiind îndeplinite şi condiţiile de admisibilitate a procedurii ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, rezultând din atingerea adusă prin atitudinea pârâtei interesului minorei şi drepturilor acesteia menţionate mai sus, potrivit situaţiei de fapt reţinute; vremelnicia, măsura solicitată fiind prin ea înseşi temporară, precum şi neprejudecarea fondului drepturilor părţilor.

Avându-se în vedere şi dispoziţiile art.18 al.2 şi art.38 lit.b din Legea nr.272/2004, instanţa a admis cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, suplinind consimţământul pârâtei cu privire la plecarea minorei N B A, însoţită de reclamant, în perioada 7.12.2005 – 11.02.2005.