R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAŞOV
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/A
Şedinţa publică din data de 21 februarie 2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE: R. C.
Judecător : N. F.
Grefier :I. C.
Pe rol se află judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant B. A. I. în contradictoriu cu intimatul-pârât R. M. împotriva sentinţei civile numărul 1362/13.11.2013 pronunţată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 1480/338/2013.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă apelantul reclamant personal, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanţa acordă cuvântul în probaţiune.
Apelantul reclamant solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanţa constată că, prin cererea de apel, apelantul reclamant a indicat un martor pe nume B. G.şi acordă cuvântul cu privire la această probă.
Apelantul reclamant arată că insistă în audierea martorului B. G. în calea de atac a apelului.
Instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri solicitată de apelant şi respinge proba testimonială, având în vedere caracterul special al acestei proceduri şi probele deja administrate în faţa instanţei de fond.
Instanţa acordă cuvântul asupra fondului cererii de apel.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanţe, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de faţă constată că prin sentinţa civilă nr.1362/2013 a Judecătoriei Z. s-a respins cererea formulata de reclamantul B. A I. în contradictoriu cu pârâta R. M..
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art 996 c.proc.civ. “ Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active instanţa a dispus respingerea acesteia întrucât în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale nu poate fi pus în discuţie fondul dreptul, ori prin excepţia invocată se tinde la acest lucru.
Cu privire la condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale instanţa a constatat că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, reclamantul nearătând în ce constau actele de tulburare a posesiei săvârşite de reclamantă.
Pe “fondul” ordonanţei preşedinţiale instanţa a constatat că din actele dosarului şi probele administrate, dar şi din recunoaşterile ambelor părţi rezultă că imobilul teren a fost proprietatea defuncţilor M. M. şi I..
Pipăind aparenţa de drept aşa cum cere art. 996 cod proc.civ., instanţa a constatat că dreptul pârâtei se întemeiază pe un testament ce nu a fost anulat iar dreptul reclamantului urmează a fi analizat în dosarul 1726/338/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Z. având ca obiect uzucapiune care este un mod originar de dobândire a proprietăţii şi deci ar trebui ca dreptul reclamantului să aibă întâietate faţă de modul de dobândire al pârâtei-testament. Cu toate acestea se constată din declaraţia martorului G. T. rezultă că foştii proprietari tabulari M. M. şi I. au decedat în urmă cu doar 2 şi respectiv 3 ani. Ori una din condiţiile dobândirii proprietăţii prin uzucapiune este folosinţa îndelungată. Din declaraţia martorului propus de reclamant O. G. rezultă că reclamantul a cosit terenul doar în anul 2012, iar anul acesta pârâta. Faţă de această stare de fapt instanţa nu poate concluziona că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului cu atât mai mult cu cât rezultă din declaraţia martorului G. T. că reclamantul a ameninţat-o pe pârâtă să nu folosească terenul în litigiu. Ori, o posesie exercitată prin acte de violenţă de catre reclamant nu poate fi asimilată nici măcar unei aparenţe de drept în favoarea sa.
Împotriva acestei soluţii s-a declarat apel de către reclamant, invocând următoarele motive:
Actele de tulburare ale pârâtei constau în opoziţia acesteia, în împiedicarea reclamantului de a reintra în posesia terenului, de a-l folosi. Astfel, argumentul pe care se bazează instanţa în aprecierea lipsei condiţiei urgenţei este netemeinic.
Arată că acesta nu a recunoscut niciodată că imobilul ar fi fost proprietatea defuncţilor M. M.a şi M. I..
Arată că acest imobil a aparţinut părinţilor reclamantului B. A. şi B. M., fiind primit ca zestre de la V. M., tatăl mamei.
Reclamantul a folosit acest teren, dovadă fiind adeverinţa nr.213/2012 a Primăriei Fundata.
Terenul –obiect la prezentei cereri nu este înscris în cartea funciară, fiind situat în localitatea Fundăţica.
Reclamantul este moştenitor legal al defunctei B. M., decedată în anul 2003 în calitate de fiu şi a folosit acest imobil ca proprietar, fiind îndreptăţit a-l folosi.
Martorii declară că acest teren a aparţinut familiei B. şi că reclamantul a folosit acest teren.
În mod neîntemeiat instanţa reţine că dreptul pârâtei se întemeiază pe un testament care nu a fost anulat.
Este adevărat că există un testament însă acesta nu vizează imobilul în litigiu.
Instanţa în mod nelegal face referire la fondul dosarului 1726/338/2012 al Judecătoriei Z., făcând aprecieri asupra îndeplinirii condiţiilor de dobândire a dreptului prin uzucapiune.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând apelul formulat,prin prisma motivelor de apel şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul apreciază că acesta este ne fondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul prevederilor art.996 alin. 1 din N.c.pr.civ. reiese că,pentru a se putea recurge la calea ordonanţei preşedinţiale,se cer îndeplinite trei condiţii şi anume: aparenţa în drept în favoarea reclamantului, urgenţa, adică să fie vorba de „cazuri grabnice” a căror soluţionare pe calea dreptului comun nu ar putea asigura o protecţie eficace a dreptului pretins încălcat,măsura dispusă de instanţă să aibă un caracter vremelnic,în sensul că prin ea nu se va rezolva fondul pricinii,evitându-se astfel prejudecarea acestuia.
In cauză,întinderea şi existenţa drepturilor fiecărei părţi nu pot fi examinate şi soluţionate pe calea verificării sumare şi printr-o măsură provizorie care este de esenţa ordonanţei preşedinţiale.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că în cauză pârâta deţine un titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, transmis prin moştenire legală de la M. I. iar dreptul apelantului nu este unul stabilit pe cale judiciară ci formează obiectul dosarului nr.1726/338/2012 având ca obiect uzucapiune.
Condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa unei dintre ele atrăgând, în mod necesar, respingerea cererii.
Apelantul reclamant, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susţinerile din acţiunea introductiva de instanţa face dovada ca in cauza sunt întrunite condiţiile urgentei si vremelniciei, învederând ca măsura se impune a fi luata pe calea ordonanţei preşedinţiale întrucât pârâta ocupă terenul asupra căruia acesta pretinde că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, pretenţia sa formând obiectul dosarului cu nr. nr.1726/338/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Z..
În ce priveşte condiţia nerejudecării fondului , din modul de redactare a textului de lege rezultă că ordonanţa preşedinţială va putea fi dată chiar şi atunci când nu există o judecată asupra fondului, însă problema care se ridică este aceea dacă, pe baza probatoriului limitat pe care îl permite această procedură se poate soluţiona cererea fără a se anticipa asupra hotărârii instanţei de drept comun, dacă pe baza examinării sumare a probelor se poate stabili care dintre părţi are de partea să aparenţa dreptului şi justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice.
În speţă, în raport de actele dosarului instanţa apreciază insa ca in speţa nu este îndeplinita condiţia neprejudecării fondului cauzei, întrucât pentru rezolvarea pretenţiilor reclamantului se impune analiza unor aspecte referitoare la însuşi dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza, anticipându-se astfel asupra hotărârii instanţei de drept comun.
În cuprinsul dispoziţiilor art.996 alin.5 din noul cod de procedură civilă se prevede în mod expres că,, pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond”.
Tribunalul reţine că în cauză pârâta contestă dreptul reclamantului, acesta formulând cerere de intervenţie în dosarul mai sus arătat solicitând să se constate că imobilul ce se tinde a fi uzucapat este proprietatea sa , dobândit prin moştenire.
In cadrul procedurii preşedinţiala instanţa este îndreptăţită sa analizeze sumar înscrisurile depuse de către părţi, având posibilitatea sa aprecieze asupra valabilităţii lor formale, insa in speţa din analiza înscrisurilor invocate de către apelantul reclamant si intimata parată rezulta ca ambele părţi pun in discuţie însuşi dreptul de proprietate asupra imobilului care formează obiectul prezentei cauze, analiza si interpretarea acestora ducând la o cercetare aprofundata a fondului litigiului dintre ele prin care se tinde la recunoaşterea implicita a dreptului de proprietate, situaţie incompatibila cu procedura instituita de dispoz. art. 996 din noul cod de procedură civilă si cu scopurile pentru care aceasta a fost creata.
Fata de considerentele expuse anterior, nefiind întrunită condiţia neprejudecării fondului cauzei, în temeiul dispoziţiilor art.480 din Ncpc. Tribunalul va respinge apelul declarat şi va menţine hotărârea pronunţată de prima instanţă ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant B.A.I. împotriva sentinţei civile nr.1362/13.11.2013 pronunţată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 1480/338/2013 pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 21.02.2014.
Preşedinte, Judecător,
R. C. N.F.
Grefier,
I. C.
Red. N.F./25.03.2014
Tehnored. I.C./26.03.2014; 4 ex.
Jud. fond: D.B.
