Cerere de ordonanţă preşedinţială – vremelnicie
Dosar nr. 1245/326/2008 – decizia civilă nr. 126/R din 18.02.2009
Măsura dispusă de instanţă este vremelnică, până când reclamanţii vor intra în posesia efectivă a terenului forestier şi obligaţia de administrare impusă pârâţilor de art.135 alin.1 şi 2 din Legea nr.46/2008. Însă, având în vedere că până la punerea efectivă în posesie a reclamanţilor terenul forestier nu poate rămâne neadministrat, pârâţii au dreptul să efectueze lucrările tehnice silvice, conform prevederilor amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând reclamanţilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective.
Sub nr.1245/326 din 09.12.2008, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Topliţa cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţii BI ş,a., în contradictoriu cu pârâţii OCOLUL SILVIC, şi DIRECŢIA SILVICĂ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să sisteze exploatarea, transportul şi înstrăinarea masei lemnoase de pe terenul forestier pentru care au depus cerere de restituire după antecesorul lor FN, teren în suprafaţă de 22 ha, în curs de validare.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că pârâtele au organizat licitaţii pentru vânzarea de masă lemnoasă pe picior adjudecate de societăţile comerciale SC F SRL şi SC M SRL, de pe terenul în suprafaţa de 22 ha ce aparţine reclamanţilor şi pentru care au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în prezent fiind validată suprafaţa de 10,respectiv 12 ha, ce nu a fost pusă în posesie datorită existenţei pe rolul judecătoriei Topliţa a unui proces civil. Întrucât le este recunoscut de lege dreptul la reconstituirea proprietăţii, au şi dreptul la supravegherea modului de conservare a pădurilor până la reconstituirea efectivă, exploatarea pădurii fiind de natură să le prejudicieze irecuperabil acest drept, eventualele despăgubiri nefiind în măsură de a repara pagubele, în cauză fiind incidente prevederile art. 581 Cod procedură civilă şi ale art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, fiind astfel beneficiarii unei speranţe legitime la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren forestier şi nu doar obligaţia de a-l împăduri şi de a-i plăti taxele şi impozitele aferente.
Situându-se pe o poziţie procesuală contradictorie, pârâta Direcţia Silvică a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ocolul Silvic, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca nefondată, arătând în motive că pârâta 1 este o subunitate din cadrul RNP-ROMSILVA, fără personalitate juridică, respectiv cererea este nefondată deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile fundamentale prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, urgenţa şi aparenţa dreptului, în cauză nefiind incidente nici prevederile art. 1 al Protocolului Adiţional la Convenţie, dreptul de proprietate al reclamanţilor nefiind afectat în viitor, titlurile de proprietate nefiind încă eliberate, reclamanţii nefiind astfel puşi în posesie, iar fondul forestier fiind în momentul de faţă încă în proprietatea publică a statului.
Prin sentinţa civilă nr.123 din 05.02.2009, pronunţată de Judecătoria Topliţa în dosarul nr.1245/326/2008, s-a dispus respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, constatându-se totodată lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ocolul Silvic, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria a reţinut că reclamanţilor, conform cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri cu vegetaţie forestieră, li s-a validat suprafaţa de 10 ha, conform Legii nr. 1 /2000, suprafaţă ce nu a putut fi pusă în posesie datorită unui litigiu existent pe rolul judecătoriei Topliţa, ce formează obiectul dosarului nr.1090/326/2008, respectiv suprafaţa de 12 ha, conform Legii nr. 247/2005, care la fel nu a fost încă soluţionată.
S-a reţinut de prima instanţă că, datorită faptului existenţei unor neînţelegeri între moştenitori, Comisia locală de fond funciar, nu a putut finaliza punerea în posesie pentru solicitanţi întrucât moştenitorii defunctului FN, au dorit să fie puşi în posesie prin excludere reciprocă, comisia neavând competenţă în rezolvarea neînţelegerilor dintre ei, împrejurări rezultate din adresa nr. 15943 din 14 ianuarie 2009 comunicată instanţei de către Comisia Locală de fond funciar.
S-a mai reţinut de către prima instanţă că, potrivit art. 135 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic „până la punerea în posesie a terenurilor forestiere în temeiul legilor funciare, Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA are obligaţia să execute lucrările tehnice silvice conform amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective. Profitul rezultat se acordă în bani sau natură, la cererea proprietarilor, pentru perioada dintre validare şi punerea în posesie”.
Ordonanţa preşedinţială reprezintă o procedură specială în temeiul căreia instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, poate lua măsuri vremelnice în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul vreunei executări, caracterul său fiind vremelnic şi neavând autoritate de lucru judecat, având drept condiţie specifică specială nerezolvarea fondului dreptului.
Cu referire la prima condiţie, respectiv urgenţa, aceasta se referă la două situaţii şi anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar mai putea repara, aceasta trebuind să rezulte din fapte concrete specifice fiecărui caz în parte, urgenţa trebuind apreciată în raport de situaţia existentă în momentul judecării, iar în ce priveşte nerezolvarea fondului cauzei, instanţa trebuie să interpreteze provizoriu titlurile părţilor, examinându-se doar aparenţa dreptului.
Judecătoria a reţinut că terenul în suprafaţă de 22 ha, ce a aparţinut antecesorului reclamanţilor şi pentru care până în prezent nu s-a eliberat titlul de proprietate, fiind doar validată această suprafaţă, conform legislaţiei în vigoare, este în continuare în administrarea RNP- Romsilva, prin subunităţile sale, făcând parte în continuare din fondul forestier naţional, proprietatea publică a statului, iar până la definitivarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate are obligaţia de a administra în continuare fondul forestier.
Legea nr. 46/2008- Codul silvic, în art. 135 alin. 1 şi 2 mai sus menţionat, prevede obligativitatea executării lucrărilor tehnice silvice respectiv de a pune în valoare şi exploata de urgenţă arborii uscaţi şi doborâţi de vânt, în cauză fiind dovedită natura accidentală a tăierilor efectuate, parcelele 151şi 153, actele de punere în valoare fiind depuse la filele 36- 38 dosar.
Astfel, din examinarea întregului material probator administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat ca nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, avându-se în vedere că suprafaţa de pădure indicată nu a fost retrocedată încă reclamanţilor, ea fiind în continuare în administrarea RNP – Romsilva, prin subunitatea sa Ocolul silvic, viitorii proprietari nefiind astfel prejudiciaţi în viitor cu privire la dreptul lor de proprietate, nefiind astfel incidente nici prevederile art.1 al Protocolului Adiţional la Convenţie, conform cărora ,,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale,, ceea ce pentru reclamanţi este în curs de soluţionare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii. Acesta a
fost înregistrat la Judecătoria Topliţa la data de 09.02.2009.
Recurenţii solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială.
În cadrul motivelor, recurenţii arată că soluţia primei instanţe este greşită întrucât, prin tăierile care se efectuează în pădurea ce urmează a li se restitui, dreptul lor de proprietate va fi lipsit de conţinut, nefiind îndestulător profitul realizat ce li s-ar restitui.
Recurenţii susţin că au supravegheat tăierile şi au constatat că se taie şi material lemnos nemarcat, sesizând pentru aceasta Ocolul Silvic şi poliţia.
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
Analizând cererea de recurs, Tribunalul constată că motivul invocat de recurenţi în cererea lor se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat.
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială, reclamanţii au solicitat sistarea, de către pârâţi, a exploatării, transportului şi înstrăinării materialului lemnos de pe terenul forestier cu care urmează a fi puşi în posesie.
În cazul ordonanţei preşedinţiale trebuie întrunite cumulativ nu doar condiţiile generale aplicabile oricărei cereri în justiţie, ci şi condiţiile specifice de admisibilitate reglementate de art.581 alin.1 Cod procedură civilă, şi anume: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum şi condiţia neprejudecării fondului.În cauză sunt întrunite aceste condiţii de admisibilitate a acestei proceduri speciale. Raţiunea ordonanţei preşedinţiale este aceea de a se permite luarea unor măsuri rapide, reversibile şi cu caracter temporar. Măsurile ordonate de instanţă pe această cale procedurală au o limită în timp, fiind destinate, în principiu, să dureze până când se va soluţiona fondul cauzei, în speţă până când recurenţii-reclamanţi vor intra în posesia terenului ce le-a fost validat.
Esenţial în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale este faptul că instanţa nu rezolvă fondul dreptului, ci adoptă măsuri provizorii.
Instanţa nu stabileşte dreptul de proprietate al recurenţilor-reclamanţi, ci doar se impune sistarea exploatării de material lemnos de către pârâţi, de pe terenul care se află în administrarea Ocolului Silvic, pentru păstrarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, care, în situaţia în care se va face punerea în posesie efectivă, ar fi păgubiţi, eventualele desdăunări ulterioare fiind mult mai greu de realizat. Rezultă că este îndeplinită condiţia urgenţei, prevăzută de art.581 alin.1 Cod procedură civilă.
Măsura dispusă de instanţă este vremelnică, până când reclamanţii vor intra în posesia efectivă a terenului forestier şi obligaţia de administrare impusă pârâţilor de art.135 alin.1 şi 2 din Legea nr.46/2008.Însă, având în vedere că până la punerea efectivă în posesie a reclamanţilor terenul forestier nu poate rămâne neadministrat, pârâţii au dreptul să efectueze lucrările tehnice silvice, conform prevederilor amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând reclamanţilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentinţa civilă nr.123 din 05.02.2009 a Judecătoriei Topliţa, în sensul că admite în parte cererea de ordonanţă preşedinţială şi obligă pârâţii să sisteze lucrările, cu excepţia celor tehnice silvice conforme cu amenajamentele silvice şi cu reglementările impuse de regimul silvic.
În baza art.274, 276 şi 277 Cod procedură civilă, instanţa obligă pârâţii să plătească în solidar recurentei BI cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei reprezentând onorariu avocaţial, acestea fiind acordate numai în parte ca urmare a soluţiei de admitere în parte a cererii de ordonanţă preşedinţială.
