Desi, în principiu, o obligatie de a face nu poate fi dispusa prin ordonanta presedintiala, o asemenea cerere este admisibila atunci când masura se impune pentru înlaturarea efectelor unor actiuni la care pârâtul nu era îndreptatit, având în vedere si natura bunurilor în legatura cu care se solicita luarea masurii vremelnice.
Reclamantul G.P. a chemat în judecata pe pârâtul P.M. , solicitând instantei ca, prin procedura ordonantei presedintiale, sa îl obliga pe pârât sa ridice garajul amplasat cu nerespectarea dimensiunilor si pozitionarii lotului nr 17 în raport cu prevederile documentatiei cadastrale întocmita pentru respectivul corp de proprietate. Reclamantul a precizat ca pârâtul a amplasat un garaj tip Calarasi fara a respecta coordonatele stabilite de experti, astfel ca distanta dintre garajul acesta si cel al reclamantului s-a micsorat cu mai mult de 1 m. Reclamantul sustine ca nu mai este posibil a folosi autoturismul sau, care se afla în garaj, întrucât spatiul mic nu mai permite efectuarea virajelor.
Prin ordonanta nr.3659 din data de 16 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Slobozia s-a admis cererea si pârâtul a fost obligat sa ridice garajul amplasat cu nerespectarea dimensiunilor lotului 17 situat în Slobozia, judetul Ialomita.
Instanta a retinut ca pârâtul nu a respectat liniile de amplasament, astfel cum au fost stabilite initial si a restrâns , fara a fi fost autorizat în vreun fel, spatiul destinat folosintei garajului reclamantului. A apreciat ca numitul Gropescu Alexandru beneficiaza de aparenta în drept , iar actiunea pârâtului, de a-si stabili în mod unilateral, un alt amplasament, fara a lua în considerare raporturile de vecinatate si dreptul de proprietate al altor persoane, dobândeste un caracter abuziv.
În ceea ce priveste urgenta masurii s-a avut în vedere ca, prin natura bunurilor în legatura cu care se poarta prezentul, litigiu (garaj, autoturism), acestea sunt destinate unei utilizari permanente; de altfel, din probele administrate în cauza a reiesit împrejurarea ca reclamantul a apelat la alte modalitati de transport decât acela cu autoturismul personal. Instanta a apreciat ca urgenta este determinata de necesitatea pastrarii unui drept ce s-ar pagubi prin întârziere(potrivit art 581 alineat 1 cod procedura civila), reclamantul fiind împiedicat în exercitarea atributului de folosinta asupra bunului sau.
Cu referire la vremelnicia masurii, s-a retinut ca nu este absolut necesar a exista concomitent, sau a se promova ulterior o alta actiune de drept comun si nici nu este determinant a se stabili în timp durata masurii ordonate, atât timp cât masura se impune pentru înlaturarea efectelor unor actiuni la care pârâtul nu era îndreptatit. De remarcat si împrejurarea ca garajul pârâtului este un bun care poate fi manipulat în mod distinct, iar ridicarea acestuia nu semnifica distrugerea lui. Mai mult, de îndata ce problema amplasamentului garajului va fi solutionata, acest bun va putea fi din nou instalat.
Prin decizia civila nr. 184 R din data de 26.02.2009 Tribunalul Ialomita a respins recursul formulat , apreciind ca solutia primei instante a fost legala si temeinica
