JUDECĂTORIA CÂMPINA
JUDEŢUL PRAHOVA
Judecător: Elena Stănescu
Materie: drept civil – ordonanţă preşedinţială
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1962/03 august 2011
Condiţii de admisibilitate ale ordonanaţei preşedinţiale
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. .. reclamantul S.M. a chemat în judecată pe pârâta S.V.R. solicitând – pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără citarea părţilor – să-i fie încredinţată vremelnic, până la soluţionarea definitivă a dosarului de divorţ, minora S.M.E., spre creştere şi educare, iar pârâta să fie obligată să contribuie la întreţinerea fetiţei; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că în anul 2000 s-a căsătorit cu pârâta, din convieţuirea acestora a rezultat minora M.E., însă soţia sa nu după mult timp a început să manifeste dezinteres faţă de familie, părăsind domiciliul conjugal de nenumărate ori şi întreţinând relaţii extraconjugale.
A mai arătat că în anul 2005, pentru a o determina să realizeze şi să conştientizeze greşelile făcute, precum şi implicaţiile faptelor sale cu repercusiuni emoţionale majore în ceea ce priveşte minora, a formulat acţiune de divorţ, dar ulterior s-au împăcat, pârâta semnând la 09.09.2005 o declaraţie angajament în sensul că nu va mai avea relaţii cu persoane străine, nu va mai părăsi domiciliul şi va avea grijă de soţ, copil, gospodărie, însă aceasta a părăsit din nou domiciliul conjugal, nu a mai căutat fetiţa, iar de aproximativ un an si jumătate se afla în Italia unde, din declaraţiile telefonice ale acesteia, a înţeles ca şi-a refăcut viaţa şi nu o mai interesează minora.
Reclamantul a mai menţionat că pe rolul acestei instanţe este înregistrată acţiunea de divorţ cu copii având nr. de dosar …, cu termen de judecată la .., în care s-a dispus citarea prin publicitate a pârâtei şi ceea ce-l determină să solicite încredinţarea vremelnică a minorei până la soluţionarea
definitivă a procesului de divorţ este faptul că pârâta promite fetiţei că se va întoarce
curând în ţară şi este posibil să încerce să plece cu aceasta, mai mult, de două luni, pârâta periodic a anunţat telefonic minora că va veni în România la ziua ei de naştere, .., dar acest lucru nu s-a întâmplat, sentimentele micuţei fiind din nou zdruncinate de aceste promisiuni deşarte, ca şi de altele anterioare.
În drept, reclamantul a invocat pe dispoziţiile art. 581 C.pr.civ., art. 100 Codul familiei raportat la art. 42 Codul familiei, art. 107, art. 86 şi art. 94 Cod familiei.
În susţinerea cererii a ataşat, în copie: actul său de identitate şi al pârâtei, certificatul de căsătorie, declaraţia pârâtei din 09.09.2005, certificatul de naştere al minorei, ancheta socială efectuată de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei …, încheierea şedinţei camerei de consiliu din … dată în dosarul nr. .., adresa emisă de Judecătoria …în dosarul nr. … către Poliţia …, adresa nr. .. emisă de Primăria …., încheierea de şedinţă din .. pronunţată în dosarul nr. … (f. 6- 15).
De asemenea s-a depus la dosar şi certificatul de grefă emis de Judecătoria…. cu privire la dosarul de divorţ promovat de reclamant, înregistrat sub nr. … (f. 33).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:
Din căsătoria părţilor a rezultat minora S.M.E., născută la 11.07.2000 (f. 21).
Din ianuarie 2010 pârâta a părăsit domiciliul comun şi în prezent este în Italia, reclamantul necunoscându-i însă adresa exactă.
De la momentul separării în fapt minora a rămas în grija tatălui care se ocupă de creşterea şi educarea acesteia, fiind ajutat de mama sa, locuind împreună cu aceasta şi având la dispoziţie 3 camere, bucătărie, baie, curat întreţinute, în timp ce pârâta doar telefonic a păstrat legătura cu fetiţa.
Minora este foarte ataşată de tatăl său.
Instanţa a reţinut starea de fapt anterior expusă din coroborarea susţinerilor reclamantului inserate în cererea formulată cu înscrisurile ataşate acesteia.
Potrivit art. 581 C.pr.civ., “instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar conform art. 6132 C.pr.civ., instanţa poate lua, pe tot timpul procesului (de divorţ), prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei.
Din interpretarea disp. art. 581 C.pr.civ. rezultă condiţiile de admisibilitatea ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului, numai sub rezerva îndeplinirii cumulative a acestor condiţii putându-se recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale.
Pentru a stabili dacă se impune luarea unor măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea minorei până la finalizarea procesului de divorţ, trebuie avut în vedere cu prioritate interesul superior al acesteia, aşa cum prevede art. 2 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi astfel cum este reglementat în art. 3 din Convenţia Europeană privind Drepturile Copilului.
Instanţa are în vedere în soluţionarea prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială şi disp. art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi care, potrivit Constituţiei României, fac parte din dreptul intern, având aplicabilitate directă în sistemul român de drept comun, precum şi soluţiile jurisprudenţei adoptate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, acolo unde interesele părinţilor sunt în conflict, drepturile şi interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate, de dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului trebuind să beneficieze nu doar părinţii, ci şi copilul (Cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, Hotărârea CEDO din 25.01.2000, Cauza Pini, Betani, Manera şi Atripaldi împotriva României, Hotărârea CEDO din 22.06.2004).
Raportat la speţa de faţă, prin care reclamantul solicită să-i fie încredinţată vremelnic fiica sa, M.E., născută la 11.07.2000, se reţine că între părţi există pe rolul Judecătoriei … dosarul de divorţ nr. …, promovat de reclamant împotriva pârâtei, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 33, prin care se solicită şi încredinţarea spre creştere şi educare a minorei, astfel încât una din condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv cea a caracterului vremelnic a măsurii solicitate, ar fi îndeplinită în cauză.
Condiţia generală de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, respectiv a urgenţei, în speţă motivată de faptul că pârâta promite minorei că se va întoarce curând în ţară, fiind posibil să încerce să plece cu fetiţa, se constată însă că nu este îndeplinită.
De altfel, situaţia invocată nici nu este dovedită, nerezultând din fapte concrete, din contră, astfel cum reiese din susţinerile reclamantului din cererea formulată, pârâta în dese rânduri a făcut promisiuni fetiţei, inclusiv că va veni în ţară de ziua minorei, pe care însă nu le-a onorat.
Mai mult, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, actualizată, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, minorii pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi, fiind necesar în consecinţă inclusiv acordul reclamantului pentru o eventuală călătorie în străinătate a minorei.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile privind justificarea urgenţei măsurii solicitate, minora nefiind nici măcar într-o situaţie iminentă care să reclame încredinţarea sa provizorie tatălui reclamant până la soluţionarea definitivă a dosarului de divorţ, urmând în consecinţă să respingă cererea de ordonanţă preşedinţială, ca inadmisibilă.
Cum cererea de ordonanţă preşedinţială s-a soluţionat fără citarea părţilor, ca urmare a solicitării exprese a reclamantului, cu respectarea principiului disponibilităţii şi a dispoziţiilor art. 581 alin. 2 C.pr.civ., în temeiul disp. art. 582 C.pr.civ., urmează a se comunica prezenta hotărâre părţilor, pârâtei, prin afişare la uşa instanţei şi prin publicitate, în condiţiile în care acesteia nu i se cunoaşte domiciliul actual, astfel cum rezultă din actele dosarului.
