Condiţia urgenţei nu este îndeplinită când se invocă faptul că s-a produs o pagubă societăţii iar nu iminenţa producerii unui prejudiciu.
Întrucât administratorul este cel obligat să îndeplinească toate operaţiunile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, nu se poate imputa unui asociat dezinteresul faţă de activitatea curentă a societăţii, care să justifice restrângerea drepturilor decurgând din calitatea de asociat.
Exercitarea drepturilor asociatului nu pot fi restrânse prin suspendare pe o perioadă de timp, decât în condiţiile legii, printre care nu se numără şi neînţelegerile dintre asociaţi.
Reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâta B.G.M, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea provizorie a exerciţiului drepturilor conferite de părţile sociale deţinute de pârâtă la SC L.B. SRL Craiova, până la soluţionarea acţiunii de excludere formulată împotriva acesteia.
Prin sentinţa nr.164 din 28 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia Comercială în dosarul nr. 3978/63/2007, s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţi.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului invocat, prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.581 alin.1 C.pr.civ., instanţa va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări.
În speţă, s-a solicitat luarea unei măsuri vremelnice, respectiv suspendarea exerciţiului drepturilor conferite de calitatea de asociat a pârâtei, până la soluţionarea acţiunii de excludere.
În ce priveşte condiţia urgenţei, Curtea reţine că aceasta nu este îndeplinită, faţă de faptul că se invocă în cerere nu iminenţa producerii unui prejudiciu, ci faptul că s-a produs o pagubă societăţii prin restituiri ilegale de TVA, iar pretinsele prejudicii viitoare, urmare a conflictelor dintre asociaţi, nu sunt iminente.
Pe de altă parte, recurenţii reclamanţi nu invocă exercitarea abuzivă a drepturilor conferite de calitatea de asociat, cum ar fi dreptul de informare, de decizie şi control exercitate în adunarea generală prin vot, cât şi dreptul de a obţine dividende.
Recurenţii reclamanţi au invocat atitudinea asociatei, care excede exercitării drepturilor ce decurg din calitatea de asociat, cum ar fi ameninţarea unor salariaţi sau colaboratori şi solicitarea unor sume de bani în afara cadrului legal.
Asociatul într-o societate cu răspundere limitată are obligaţia principală de a aduce aportul la capitalul social, administratorul fiind cel obligat să îndeplinească toate operaţiunile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, astfel că nu i se poate imputa asociatei că manifestă dezinteres faţă de activitatea curentă a societăţii.
De altfel, susţinerile recurenţilor sunt contradictorii: pe de o parte, invocă greutăţile privind convocarea intimatei pârâte la adunările generale, iar pe de altă parte, încercările acesteia de a convoca adunarea generală.
Prin urmare, Curtea constată că starea conflictuală dintre recurenţi şi intimată nu este de dată recentă şi nici nu se datorează exercitării abuzive a drepturilor asociatului, aşa încât corect a reţinut tribunalul că nu este îndeplinită condiţia urgenţei.
Aşadar, corect a stabilit tribunalul că exercitarea drepturilor asociatului nu pot fi restrânse prin suspendare pe o perioadă de timp, decât în condiţiile legii, iar aceste condiţii, nefiind îndeplinite, urmează ca în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., să se respingă recursul ca nefondat.
