Ordonanţă preşedinţială. Urgenţa.
Cum însă şanţul săpat de pârât în primăvara anului 2010 nu este efectuat pe latura care se învecinează cu terenul folosit de reclamant, nu se poate reţine că reclamantul şi-a justificat interesul legitim pentru a solicita sistarea lucrărilor de întreţinere a traseului servituţii, prin raportare la această lucrare interesul său circumscriindu-se doar cu privire la lucrările efectuate de pârât pe partea limitrofă cu terenul aflat în posesia reclamantului, dar, cum lucrările efectuate de pârât pe această parte a drumului de acces, respectiv edificarea zidului de sprijin, au fost efectuate în urmă cu cel puţin 3 ani, raportat la aceste lucrări nu este îndeplinită condiţia urgenţei.
Cum însă şanţul săpat de pârât în primăvara anului 2010 nu este efectuat pe latura care se învecinează cu terenul folosit de reclamant, nu se poate reţine că reclamantul şi-a justificat interesul legitim pentru a solicita sistarea lucrărilor de întreţinere a traseului servituţii, prin raportare la această lucrare interesul său circumscriindu-se doar cu privire la lucrările efectuate de pârât pe partea limitrofă cu terenul aflat în posesia reclamantului, dar, cum lucrările efectuate de pârât pe această parte a drumului de acces, respectiv edificarea zidului de sprijin, au fost efectuate în urmă cu cel puţin 3 ani, raportat la aceste lucrări nu este îndeplinită condiţia urgenţei.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. I civ., sent. nr. 1/R/12 ianuarie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 1484/2010, pronunţată de Judecătoria Năsăud instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a reclamantului SG în promovarea cererii de ordonanţă preşedinţială, precizată, având ca obiect sistare edificare lucrări de construcţii şi formulată în contradictoriu cu pârâtul CIM, excepţie ridicată de pârât şi, în consecinţă: a admis cererea de ordonanţă preşedinţială precizată, astfel încât: a dispus sistarea lucrărilor de construcţii de orice fel începute de pârât pe terenul cu nr. top. 332/1 (dezmembrat în nr. top. 332/1/1) Coşbuc, până la judecarea definitivă a dosarului de fond nr. 1068/265/2010 a Judecătoriei Năsăud.
Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs pârâtul.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspecte, în baza art. 304 indice 1 C.pr.civ. tribunalul reţine că recursul este fondat având în vedere considerentele ce urmează:
În speţă, nu sunt îndeplinite cumulative cerinţele pentru a putea fi admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant.
Aşa cum şi reclamantul intimat susţine în favoarea terenului proprietatea pârâtului-recurent s-a instituit un drept de servitute de trecere peste terenul limitrof cu cel aflat în posesia reclamantului, teren care este proprietatea tabulară a SNCFR.
Datorită specificului terenului, pentru a putea fi practicată servitutea de trecere, terenul pe care aceasta este instituită trebuie întreţinut prin efectuarea unor lucrări de consolidare.
Din schiţa parte a raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 1618/1995 al Judecătoriei Năsăud, în care s-a stabilit dreptul de servitute al recurentului, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi la fond, reiese că terenul folosit de reclamantul intimat se învecinează doar pe o latură cu terenul destinat servituţii iar cealaltă latură a servituţii se învecinează cu terenul ce constituie teren limitrof căii ferate.
Martorii au declarat că pârâtul a efectuat înspre terenul reclamantului un zid de protecţie în urmă cu 3-5 ani şi că în primăvara anului 2010 pârâtul a săpat un şanţ pe partea opusă a terenului ce are destinaţia de drum de acces, deci înspre terenul folosit de SNCFR şi nu înspre cel al reclamantului.
Reclamantul şi-a interesul legitim şi urgenţa prin faptul că pârâtul a început să sape acel şanţ în primăvara anului 2010 şi că prin aceste lucrări i-ar fi încălcat dreptul său de a beneficia de terenul limitrof conform destinaţiei sale.
Nu are relevanţă în cauză faptul că reclamantul a fost plecat în străinătate şi a aflat despre efectuarea zidului de sprijin doar în primăvara anului 2010, urgenţa apreciindu-se în raport cu data efectuării lucrărilor şi nu în raport cu data luării la cunoştinţă despre faptul respectiv.
