Tribunalul reţine că intimaţii pârâţi nu au înţeles să dea curs notificării adresate de reclamantă în temeiul art. 10 din OUG nr. 40/1999, şi prin urmare au renunţat la beneficiul acordat de legiuitor. Refuzul pârâţilor de a încheia un contract de închiriere nu este unul justificat, atâta vreme cât aceştia susţin că imobilul în care locuiesc nu a făcut obiectul hotărârii de restituire, câtă vreme dispozitivul deciziei civile nr. 1134/17.06.2010 este cât se poate de clar, intrând de altfel sub putere de lucru judecat. Chiar dacă intimaţii nu au fost parte în respectivul litigiu, aceasta nu înseamnă că hotărârea respectivă nu le este opozabilă, în ceea ce priveşte stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului. Litigiul pe care intimaţii îl au pe rol vizează obligarea …, care în prezent nu mai este proprietar al imobilului, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul retrocedat apelantei. Prin urmare, nici existenţa acestui litigiu nu poate justifica un refuz din partea intimaţilor, care să facă inaplicabile prevederile art. 11 din OUG nr. 40/1999.
Dreptul de proprietate al reclamantei nu mai poate suferi alte ingerinţe decât cele prevăzute de OUG nr. 40/1999. Proprietarul nu poate fi pedepsit şi privat în continuare de un atribut important al dreptului de proprietate. Orice persoană de bună-credinţă ce locuieşte în imobilul proprietatea altei persoane trebuie să răspundă pertinent notificării făcute de proprietarul imobilului. Prin urmare, dacă realmente intimaţii ar fi înţeles să beneficieze cu bună-credinţă de facultatea oferită de legiuitor de a încheia un contract de închiriere cu proprietarul validat de instanţe, ar fi trebuit să răspundă afirmativ şi să procedeze în consecinţă
