Încredinţare minor pe calea ordonanţei preşedinţiale


SENTINŢA CIVILA NR. 9536

I N S T A N ŢA Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr., reclamanta B. I. a chemat în judecată pe pârâtul B.C., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri, pe calea ordonanţei preşedintiale, prin care să dispună încredinţarea către reclamantă a minorului B. C, până la soluţionarea pe fond a divorţului şi a încredinţării minorului.

în motivarea cererii, reclamanta a arătat că urgenţa pe care o reclamă cu privire la încredinţarea minorului constă în faptul că acesta locuieşte în condiţii traumatizante, se află la o vârstă fragedă, la care are nevoie de mamă şi de compania celorlalţi fraţi, trăieşte într-un mediu ostil, fiind supus unor interdicţii şi unor stări tensionate, create de către pârât. Reclamanta a mai arătat că minorul este în prezent izolat de tată, acesta refuzându-i dreptul de a lua contact cu mama şi cu fraţii şi este supus unor restricţii severe, iar pârâtul devine foarte violent verbal, cât şi fizic, neavând nici priceperea, nici înţelegerea de a se comporta cu un copil. S-a mai arătat faptul că minorul locuieşte în condiţii degradante, întreaga zonă S. fiind inundată, oamenii pierzându-şi mare parte din gospodărie, printre aceştia aflându-se şi socrii reclamantei, unde în prezent se află minorul.

In drept, au fost invocate prevederile art.581, 582 C.p.c şi ale art.42 C.Fam.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, motivat de faptul că nu există urgenţa care să explice solicitarea făcută pe calea ordonanţei preşedintiale, întrucât minorul locuieşte la domiciliul mamei pârâtului de când s-a născut, iar reclamanta nu se mai ocupă de copil de circa 2 ani, fiind plecată din ţară, fără a se şti unde se află, neştiindu-se ce posibilităţi are pentru a creşte copilul. S-a mai arătat că reclamanta mai are doi copii dintr-o relaţie anterioară, care au fost lăsaţi tot la mama pârâtului, aşa încât nu a făcut dovada că se poate ocupa de copii, iar minorul nu este în pericol, fiind foarte bine îngrijit şi mergând la grădiniţă.

In dovedirea cererii, reclamata a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de naştere minor, certificat de căsătorie, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr., dovezi de transfer bani prin Western Union şi a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate la dosar şi a probei testimoniale, fiind audiaţi martorii A. E. şi R.I., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

In combaterea cererii, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, fiind audiat martorul T. I., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Părţile sunt căsătorite din data de 2003, iar din căsătoria lor a rezultat minorul B.C.A, născut la data de.2003. Reclamanta mai are 2 minori dintr-o relaţie anterioară, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, din întâmpinare şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Pe rolul Judecătoriei Bacău este înregistrat dosarul nr., având ca obiect divorţ, părţi în acest dosar fiind reclamanta şi pârâtul din cauza de faţă.

După cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză atât la solicitarea reclamantei, cât şi la cererea pârâtului, instanţa reţine faptul că minorul B.C.A. se află în îngrijirea tatălui, a bunicii paterne şi a concubinului acesteia. Reclamanta este plecată în momentul de faţă din ţară, iar ceilalţi 2 copii ai acesteia se află în grija bunicilor materni, în comuna R, sat R, jud. B. Martorii audiaţi în cauză au arătat faptul că minorul se află în grija soacrei reclamantei încă de când s-a născut şi, chiar înainte de plecarea reclamantei în străinătate în urmă cu doi ani, copilul a fost îngrijit tot de bunica paternă. Instanţa nu va avea în vedere aprecierile martorului T. I, referitoare la relaţia dintre reclamantă şi minor, având în vedere poziţia subiectivă a acestuia.

Martorii A. E. şi R. I. au arătat că minorul este bine îngrijit, îmbrăcat, este dus la grădiniţa din sat Ş., corn. S, jud. B, iar pârâtul se comportă foarte bine cu copilul, ca orice părinte, şi nu este cunoscut ca fiind o persoană cu probleme, nici el şi nici mama lui. Martorii audiaţi au mai declarat faptul că, în urma inundaţiilor ce au avut loc în zona S, imobilul în care locuia minorul împreună cu tatăl, bunica paternă şi concubinul acesteia a fost distrus, dar în prezent se construieşte o nouă casă, care se află deja în stadiul de edificare a acoperişului, în aproximativ 2 săptămâni fiind posibilă mutarea în noua locuinţă. Instanţa mai reţine şi faptul că martorii au precizat că minorul nu este lăsat să stea în frig, mai este luat din când în când de o soră a pârâtului sau mai stă la fratele concubinului bunicii paterne.

Analizând declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa apreciază faptul că minorul beneficiază de o îngrijire corespunzătoare, iar mediul în care se află nu este unul traumatizant sau ostil, pârâtul manifestând faţă de minor un comportament adecvat. De asemenea, instanţa constată un interes deosebit manifestat de cei ce îl au în îngrijire pe minor, tatăl, bunica maternă şi concubinul acesteia fiind în permanenţă preocupaţi de siguranţa copilului.

Potrivit art. 581 alin.l C.p.c, „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Iar în temeiul art. 613 indice 2 C.p.c, „instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei”.

Având în vedere considerentele expuse anterior, precum şi textele de lege indicate, instanţa apreciază, că nu este întrunită cerinţa urgenţei, minorul nefiind într-o situaţie nici măcar iminentă care să reclame îndepărtarea lui din mediul în care a

 

crescut de când s-a născut până în prezent, de lângă persoanele ce i-au fost alături mereu şi care se ocupă cu grijă şi afecţiune de copil, din localitatea unde frecventează zilnic grădiniţa şi dus într-un loc în care mama, ce solicită încredinţarea vremelnică, până la soluţionarea dosarului de divorţ, nu se află în momentul de faţă şi după cum se arată chiar de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, aceasta estimează că va mai sta în străinătate aproximativ 2-3 ani.

Instanţa reţine preocuparea permanentă a reclamantei faţă de minor, manifestată prin sprijinul pe care i-1 acordă periodic şi ataşamentul mamei faţă de copil, însă aceste chestiuni vor fî avute în vedere în momentul în care se va lua măsura încredinţării minorului către unul din părinţi, în situaţia în care se va pronunţa desfacerea căsătoriei acestora.

în concluzie, apreciind neîntemeiată cererea reclamantei de încredinţare a minorului B. C. A, pe calea ordonanţei preşedintiale, spre creştere şi educare, instanţa urmează a o respinge în consecinţă.

în ceea ce priveşte solicitarea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va respinge această cerere, ca neîntemeiată, având în vedere că nu s-au dovedit de către pârât cheltuielile solicitate.