Dosar nr. 34366/3/2010
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A-VI-A COMERCIALĂ
SENTINTA COMERCIALA Nr. 8934
Şedinţa publică de la 22 Septembrie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE Lucia Ecaterina Ghiţă
Grefier Valentina Ispas
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanta SC S S SRL şi pe pârâta SC C E L IFN SA, având ca obiect-ordonanţă preşedinţială.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezinta reclamanta prin avocat Manolache Cornel, cu împuternicire avocatiala depusa la dosar si parata prin avocat Mihala Gbriel, cu împuternicire avocatiala pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care, aparatorul paratei invedereaza instantei că invoca exceptia lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii.
Tribunalul acorda cuvintul pe exceptia lipsei de interes invocata de parata la acest termen de judecata.
Aparatorul paratei solicita admiterea exceptiei, avind in vedere că interesul trebuie sa fie legitim, nascut si actual , personal si direct.
În speta de fata reclamanta nu îndeplineste legitimitatea interesului avind in vedere urmatoarele: imobilele reclamantei se invecineaza cu doua drumuri publice si faptul că, pînă în prezent reclamanta nu a efectuat lucrari care să- si asigure accesul la drumul public, desi nu mai are posesia si folosinta imobilului proprietatea paratei.
Mai arata că , asa cum rezulta din planul cadastral, exista un alt teren, proprietatea unui tert care poate sa-i asigure accesul cel mai scurt reclamantei.
Reclamanta solicita in mod abuziv, un drept de acces pe proprietatea paratei pe o suprafata mai mare , traversind imobilul acesteia în întregime
Prin introducerea prezentei actiuni apreciaza apreciaza ca nu reprezinta un interes legitim , ci doar un moft al unicului actionar al societatii reclamante. Depune note scrise pe exceptia invocata.
Aparatorul reclamantei apreciaza ca motivele invocate de parata in sustinerea acesteia nu tin de lipsa de interes , ci sunt aparari pe fondul cauzei.
Totodata solicita in subsidiar, in temeiul art.137 C.p.c, unirea exceptiei cu fondul cauzei.
Tribunalul apreciaza ca motivele invocate de parata in sustinerea exceptiei lipsei de interes reprezinta aparari pe fondul cauzei si , în consecinta urmeaza ca instanta sa le aibă in vedere la solutionarea fondului cauzei.
Tribunalul, în temeiul art.134 C.p.c. acorda cuvintul pe probe.
Aparatorul reclamantei solicita încuviintarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Aparatorul paratei depune înscrisuri la dosar si solicita încuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.
Tribunalul încuviinteaza pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Partile prin aparator invedereaza instantei ca nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, iar cauza fiind în stare de judecata acorda cuvintul pe fond.
Aparatorul reclamantei solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, fiind îndeplinite cerintele art.581 C.p.c.. aratind urmatoarele: reclamanta , în cauza de fata nu solicita un drept de servitute, urmind ca instanta sa aprecieze daca calea de acces este pe proprietatea paratei la drumul public.
Totodata invedereaza instantei că terenul pe care îl detine reclamanta nu are acces la drumul public si singurul acces fiind doar pe proprietatea paratei. Prin urmare, este justificata urgenta masurii de a dispune accesul pe proprietatea paratei.
În ceea ce priveste vremelnicia, apreciaza ca este îndeplinita si acesta conditie prevazuta de 581 C.p.c, întrucît solicita instantei sa dispuna permiterea accesului si trecerii pe terenul paratei doar temporar, pînă la solutionarea irevocabila a actiunii de servitute.
Mai arata ca acesta masura urmareste prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara si faptul că , respingerea cererii de ordonanta presedintiala va conduce în mod inevitabil la întreruperea activitatii societatii.
De asemenea invedereaza instantei ca nu se prejudeca fondul cauzei prin obligarea temporara a paratei la permiterea accesului si trecerii pe terenul său.
Aparataorul paratei solicita respingerea cererii de ordonanta presedintială ca inadmisibila, nefiind îndeplinite conditiile de inadmisibilitate prevazute de art.581 C.p.c.
In speta de fata reclamanta nu face dovada ca s-ar produce o paguba eminenta care nu s-ar putea reapara.
Mai arata ca nu sunt îndeplinite conditiile privind vremelnicia si prejudecarea fondului , întrucît prin faptul ca instanta ar acorda un drept de acces reclamantei pina la solutionarea actiunii de servitute ar duce la obligarea paratei din punct de vedere material, in sensul ca nu poate valorifica, folosi bunul sau.
De asemenea invedereaza instantei ca drumul de acces al reclamantei cel mai scurt este cel pe terenul care se invecineata cu terenul proprietatea paratei, asa cum rezulta si din planurile cadastrale. Depune concluzii scrise la dosar.
În replica , aparatorul reclamantei invedereaza instantei ca accesul pe terenul învecinat este inaccesibil si faptul ca interzicerea accesului la drumul public duce la încetarea activitatii societatii reclamantei, iar paguba ar fii iminenta.
In replica aparatorul paratei invedereaza instantei ca reclamanta invoca împrejurarea că nu are acces la imobilul unde îsi desfasoara activitatea, dar la acest moment administratorul societatii si ceilalti angajati savîrsesc infractiunea de tulburare de posesie.
INSTANŢA
Prin cererea înregistrată sub nr.34366/3/2010 reclamanta SC S S SRL a chemat în judecată pârâta SC C E L IFN SA solicitând instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să oblige pârâta la permiterea de îndată şi temporară, până la data soluţionării irevocabile a acţiunii în servitute formulate împotriva aceleiaşi pârâte, a accesului şi trecerii pietonale şi auto pe terenul său situat în oraş Voluntari, judeţul Ilfov, Şos. Ştefăneşti nr.120A, identificat cu număr cadastral provizoriu 782/1 şi înscris în CF nr.435 a localităţii Voluntari, dinspre calea publică reprezentată de Şoseaua Ştefăneşti către terenul reclamantei situat în continuarea terenului pârâtei şi dinspre terenul reclamantei anterior menţionat către calea publică reprezentată de Şos. Ştefăneşti, acces şi trecere care urmează a fi făcute atât pietonal de către reprezentanţii şi salariaţii societăţii şi colaboratorii civili şi comerciali ai reclamantei, cât şi cu vehicule, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este o societatea comercială denumită iniţial SC S N SRL şi ulterior SC S S SRL şi are ca obiect de activitate fabricarea biscuiţilor şi pişcoturilor, fabricarea prăjiturilor şi a produselor conservate de patiserie cod CAEN 1072.
Pentru desfăşurarea activităţii societăţii prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.687/25.06.1998 de BNP State Florica a cumpărat terenul în suprafaţă de 5.150 mp, având următoarele vecinătăţi: la Nord – S M, la Est – restul proprietăţii, la Sud – drum nou acces şi la Vest – SC S N SRL, identificat conform schiţei anexate şi situat în prezent la adresa din Şos. Ştefăneşti nr.120 A. Pe acest teren au fost ridicate două hale industriale.
Anterior, reclamanta a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3484/15.06.1994 de Notariatul de Stat SAI terenul în suprafaţă de 9.850 mp, având următoarele vecinătăţi: la Nord – Sucu Maria, la Est – restul proprietăţii, la Sud – drum nou acces şi la Vest – Şos. Ştefăneşti, identificat conform schiţei anexate şi situat în prezent la aceeaşi adresă din Şos. Ştefăneşti, identificat conform schiţei anexate şi situat în prezent la aceeaşi adresă din Şos. Ştefăneşti nr.120 A. Pe acest teren a fost ridicată fabrica de paste făinoase.
Ulterior, terenul I a fost dobândit de pârâtă de la reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1972/20.09.2007 de BNP Apostu Lucian Cătălin. Concomitent între pârâtă şi reclamantă s-a încheiat şi un contract de leasing financiar având ca obiect terenul I şi construcţiile aflate pe acesta, prin care reclamanta a dobândit folosinţa terenului I şi opţiunea de cumpărare a acestuia la finalizarea contractului de leasing. Contractul de leasing financiar a fost novat ulterior la data de 12.03.2009 către SC D C SRL, această societate devenind astfel noul utilizator al terenului I.
În acest fel, terenul II aparţinând reclamantei, în suprafaţă de 5.150 mp şi achiziţionat în anul 1998 a devenit învecinat cu terenul I proprietatea pârâtei, situat în Bucureşti, Şos. Ştefăneşti nr.120 A, identificat cu număr cadastral 782/1 şi înscris în CF nr.435, având acum următoarele vecinătăţi: la Nord – S M, la Est – SC S S SRL, la Sud drum nou acces şi la Vest Şos. Ştefăneşti.
A susţinut reclamanta că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.581 Cod pr.civ. pentru admiterea cererii întrucât: 1. permiterea accesului şi trecerii pe terenul pârâtei se solicită a fi dispusă doar temporar, până la momentul soluţionării irevocabile a acţiunii în stabilirea unui drept de servitute de trecere pe terenul pârâtei; din documentele cadastrale şi schiţele ataşate rezultând că terenul II al reclamantei este lipit de terenul I al pârâtei pe latura de est a acesteia din urmă iar terenul II este teren înfundat în sensul dispoziţiilor Codului civil, neavând ieşire la calea publică (vremelnicia); 2. măsura urmăreşte prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara; activitatea reclamantei necesită aprovizionarea zilnică cu tone de materie primă, cantitatea de produse fabricate este livrată zilnic beneficiarilor cu autovehicule TIR iar orice întrerupere în activitate ar duse la consecinţe iremediabile – stoparea producţiei, concedierii salariaţilor şi intrarea în faliment (urgenţa); 3. prin obligarea temporară a pârâtei la permiterea accesului şi trecerea pe terenul său nu se prejudecă fondul acţiunii în constatarea dreptului de servitute.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de litispendenţă arătând că aceeaşi cerere a fost introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială sub nr.34514/3/2010 şi sub nr.34958/3/2010, pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială sub nr.34885/3/2010, pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr.34814/3/2010 şi pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr.7278/94/2010.
Pe fond, pârâta a arătat că, în calitate de finanţator, a încheiat cu reclamanta, în calitate de utilizator, contractul de leasing financiar nr.8094/19.09.2007, având ca obiect bunul imobil situat în oraş Voluntari, judeţul Ilfov, ce poartă numărul cadastral provizoriu 782/1, este înscris în cartea funciară individuală nr.435 a localităţii Voluntari, judeţul Ilfov şi este compus din teren în suprafaţă de 9.850 mp şi următoarele construcţii amplasate pe acesta: C1 – hală producţie, având suprafaţă construită la sol de 1.814,86 mp; C2 – casă poartă, având suprafaţă construită la sol de 80,31 mp; C3 – staţie electrică, având suprafaţă construită la sol de 39,15 mp şi C4 – staţie pompare, având suprafaţă construită la sol de 46,17 mp. În baza contractului de leasing financiar a cumpărat de la SC S S SRL imobilul menţionat mai sus, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1972/20.09.2007 de către BNP Apostu Lucian Cătălin.
La data de 12.03.2009 contractul de leasing financiar iniţial a fost modificat prin contract de novaţie, utilizator devenind SC D C SRL, iar reclamanta SC S S SRL, devenind fidejusor. În urma novaţiei posesia şi folosinţa imobilului au trecut de la SC S S SRL la SC D C SRL. Din data de 18.12.2009 reclamanta nu mai avea nici dreptul de folosinţă şi nici posesia imobilului proprietatea pârâtei.
Având în vedere că noul utilizator SC D C SRL parte în contractul de leasing financiar nr.8094/19.09.2007 a înregistrat mai mult de două luni întârziere la plata ratei de leasing, pârâta a procedat la rezilierea unilaterală a contractului de leasing menţionat, în conformitate cu dispoziţiile art.15 din OG nr.51/1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit clauzelor contractuale – prevăzute de art.39, pct. 6 şi art.40.
Conform clauzelor art.42 şi 42.1 din contractul de leasing financiar, pârâta a notificat intenţia de punere în executare silită a titlului executoriu – contractul de leasing financiar menţionat mai sus, potrivit notificării nr.6734/14.12.2010, atât reclamantei cât şi SC D C SRL, comunicată la data de 15.12.2009, însă SC D C SRL nu a dat curs solicitării de predare a imobilelor.
Având în vedere refuzul executării de bună voie a obligaţiei de predare a imobilului, de către utilizator la data de 20.04.2010 pârâta a pornit executarea silită împotriva acestuia în vederea predării silite a imobilului. Împotriva executării silite debitoarea SC D C SRL a formulat contestaţie la executare şi cerere de suspendare provizorie a executării silite. Ambele cereri de suspendare formulate au fost respinse de Judecătoria Buftea.
În data de 12.07.2010 executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal prin care debitoarea SC D C SRL a predat posesia asupra terenului, şi asupra a trei din cele 4 construcţii amplasate pe acesta. În cadrul aceluiaşi document, părţile au convenit ca debitoarea SC D C SRL şi reclamanta, să îşi ridice bunurile mobile amplasate pe terenul pârâtei şi în hala de producţie până la data de 26.07.2010. Pentru aceeaşi perioadă atât debitoarea, cât şi reclamanta au avut un drept de acces pe terenul proprietatea pârâtei către imobilele proprietatea reclamantei. Părţile s-au înţeles, verbal, ca în situaţia în care debitoarea şi reclamanta îşi vor dovedi buna-credinţă, prin aceea că vor demara procedura de ridicarea bunurilor mobile ce le aparţin, de pe terenul pârâtei şi din hala sa, dar nu vor finaliza operaţiunea de ridicare, termenul de mai sus urma să fie prelungit, pentru a permite ridicarea tuturor bunurilor.
A mai arătat pârâta că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art.581 Cod pr.civ. întrucât: 1. prin intermediul ordonanţei preşedinţiale nu se poate dispune o obligaţie de a face; 2. în speţa de faţă, printr-o măsură prin care s-ar permite accesul reclamantei pe terenul pârâtei, nu numai că instanţa s-ar substitui instanţei de fond, dar i s-ar crea un prejudiciu prin imposibilitatea de revalorificare a imobilului datorată faptului că reclamanta ar avea un drept de acces pe acesta. În aceeaşi măsură, în situaţia în care acţiunea privind constituirea unui drept de servitute ar fi respinsă, lucru foarte probabil dacă privim situaţia reală a imobilului, reclamantei i s-ar constitui, prin prezenta ordonanţă, un drept provizoriu, lucru inadmisibil pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Pârâta a susţinut şi că imobilele proprietatea reclamantei pentru care se solicită constituirea unui drept de servitute se învecinează cu două drumuri publice, atât cu Şos. Ştefăneşti, având o deschidere de mai mult de 20 de metri, precum şi cu o stradă laterală (ce are o lăţime de aproximativ 7 metri), având o deschidere de 30 de metri.
Având în vedere că reclamanta îşi poate asigura fără probleme accesul pentru salariaţi şi autovehicule de dimensiuni mici şi medii, prin oricare din drumurile publice indicate mai sus, pârâta consideră că nu poate invoca imposibilitatea pătrunderii în imobil cu autovehicule de tip TIR ca motive pentru constituirea unui drept de servitute şi cu atât mai mult a unui drept de acces temporar pe imobilul pârâtei, pe care şi aşa l-a folosit în mod abuziv o lungă perioadă de timp. În prezent însă foloseşte în mod abuziv imobilul pârâtei – hala de producţie, cât şi alte bunuri mobile ce îi aparţin (linie de producţie şi autovehicule de transport). Materiile prime şi alte mărfuri ce trebuie să ajungă la halele de producţie ale reclamantei pot fi transportate, dacă este necesar (autovehiculele TIR neputând pătrunde în incintă) cu vehicule uşoare de la poarta de acces până la hale.
La termenul de judecată din data de 08.09.2010 tribunalul a dispus ataşarea dosarului nr.34958/3/2010 la prezentul dosar, luând act că în cauza ce face obiectul dosarului nr.34958/3/2010 s-a admis, în temeiul art.163 Cod pr.civ., excepţia de litispendenţă.
Reclamanta a făcut dovada cu certificatele de grefă depuse la dosar că în cauzele ce formează obiectul dosarelor nr.7278/94/2010, nr.34885/3/2010, al Tribunalului Bucureşti, 34814/3/2010, 34514/3/2010 instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererilor, astfel încât în privinţa acestor cauze excepţia de litispendenţă a rămas fără obiect.
La termenul de judecată din data de 08.09.2010 Tribunalul a respins excepţia de necompetenţă generală invocată de pârâtă, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată.
La termenul de judecată din data de 22.09.2010, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes cu motivarea că proprietatea reclamantei se învecinează cu două drumuri publice, iar până în prezent nu a efectuat nici un demers pentru a-şi asigura ieşirea la drumul public.
Tribunalul a apreciat că motivele invocate în susţinerea acestei excepţii reprezintă apărări pe fondul cauzei.
Părţile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul apreciază că cererea reclamantei este neîntemeiată.
Astfel, din dispoziţiile art.581 Cod pr.civ. rezultă că pentru a se dispune o măsură pe cale de ordonanţă preşedinţială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. instanţa, fără a prejudeca fondul să concluzioneze că aparenţa dreptului este de partea reclamantului; 2. măsura să aibă caracter vremelnic şi 3. din circumstanţele cauzei să reiasă necesitatea luării măsurii pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.
În speţă, reclamanta solicită ca pârâta să-i permită accesul pietonal şi auto dinspre calea publică către terenul său aflat în continuarea terenului pârâtei şi dinspre terenul său către calea publică invocând faptul că terenul nu este un „loc înfundat” precum şi faptul că a formulat împotriva pârâtei o acţiune în vederea stabilirii unui drept de servitute de trecere.
Se observă deci că pe cale de ordonanţă preşedinţială reclamanta solicită instanţei constituirea unui drept de trecere pe terenul pârâtei în condiţiile în care nu invocă un titlu care să îi permită accesul pe terenul pârâtei, ci doar împrejurarea că terenul său este „un loc înfundat”. Pe de altă parte, noţiunea de „loc înfundat” este prevăzută de dispoziţiile art.616 Cod pr.civ. care reglementează dreptul de servitute astfel încât a analiza dacă în patrimoniul reclamantei există un drept de servitute de trecere, în raport de aceste dispoziţii legale înseamnă a tranşa fondul raportului juridic litigios.
În procedura ordonanţei preşedinţiale instanţe nu poate analiza însuşi fondul litigiului dintre părţi şi prin urmare nu poate constitui, nici măcar temporar drepturi în favoarea reclamantului. Ordonanţa preşedinţială are ca obiect luarea unor măsuri vremelnice care au ca temei de fapt urgenţa, scop în care instanţa cercetează aparenţa dreptului invocat de reclamant pe baza titlurilor prezentate de părţi stabilind astfel dacă există în favoarea reclamantului aparenţa unei situaţii juridice legale, măsura urmând a fi dispusă până la soluţionarea în procedura dreptului comun, a litigiului dintre părţi.
Aşa fiind, Tribunalul apreciază că prima condiţie menţionată anterior, pentru admiterea cererii este neîndeplinită, solicitarea reclamantei presupunând analiza fondului raportului juridic litigios dintre părţi şi chiar constituirea unui drept de servitute.
Cât priveşte cea de a doua condiţie – caracterul vremelnic al măsurii – Tribunalul apreciază că este îndeplinită întrucât măsura ce se solicită a fi dispusă pe o durată limitată în timp.
Condiţia urgenţei nu este îndeplinită întrucât reclamanta nu a dovedit susţinerea sa potrivit căreia în lipsa dispunerii măsurii solicitate activitatea sa comercială s-ar întrerupe.
Pentru aceste considerente, constatând că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.581 Cod pr.civ., Tribunalul va respinge cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Respinge cererea formulată de reclamanta SC S S SRL, cu sediul în Bucureşti, Str. Aristide Pascal nr.18, et.1, camera 1 şi 3, sector 3 şi cu sediul ales la SCA Mircea şi Asociaţii din Bucureşti, Str. General Traian Doda nr.4, sector 3 în contradictoriu cu pârâta SC C E L IFN SA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Timişoara nr.26Z, Anchor Plaza, Corp A, et.7, Birou 7A01, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.09.2010.
PREŞEDINTE, GREFIER,
Judecător – Lucia Ecaterina Ghiţă Valentina Ispas
Red.jud.L.E.G.
Dactilo.E.A./5 ex./27.09.2010
Comunicat ………………………
Ex. ………………………
