Legea nr. 272/2004. Ordonanţă preşedinţială. Dispoziţii legale aplicabile.
C. pr. civ. – art. 582
Legea nr. 272/2004 – art. 94
Raţiunea dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 272/2004 este de a proteja interesele copilului aflat în situaţiile prevăzute de lege, sens în care, în aceste situaţii procedura de judecată urmează regulile consacrate în materia ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul considerând că se impun termene mai scurte decât cele reglementate cu caracter special prin acest act normativ.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, de familie şi minori,
decizia nr. 1313 din 13 iunie 2006
Prin decizia civilă nr. 1313 din 13 iunie 2006 Curtea a respins ca tardiv recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad împotriva sentinţei civile nr. 529 din 17 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Arad.
A reţinut că prin sentinţa reculată instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii T.L.C. şi T.D. privind instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul T.A., motivând că acesta nu este abuzat şi nici neglijat de pârâţi, care prin comportamentul lor nu-i primejduiesc dezvoltarea fizică şi intelectuală.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost apreciat ca tardiv.
Potrivit art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, în situaţia în care reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului sau neglijării, direcţia sesizează instanţa judecătorească pentru ca în procedura ordonanţei preşedinţiale să se dispună plasamentul copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, în acest caz dispoziţiile art. 56 – 60 şi ale art. 64 alin. (3) din lege aplicându-se corespunzător.
Capitolul 11 din lege, intitulat „reguli speciale de procedură”, consacră dispoziţii ce reglementează procedura specială de soluţionare a cauzelor ce au ca obiect instituirea măsurilor de protecţie specială a copilului.
Potrivit art. 125 din lege, cauzele având ca obiect stabilirea măsurilor de protecţie specială a copilului se judecă în regim de urgenţă, iar potrivit art. 128 din lege, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Aceste dispoziţii au caracter special, însă procedura ordonanţei preşedinţiale, la care legea face trimitere, este reglementată de asemenea prin norme speciale.
În cazul ordonanţei preşedinţiale, potrivit art. 582 C. pr. civ., termenul de recurs este de 5 zile de la pronunţare, dacă judecata a avut loc cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă judecata a avut loc fără citarea părţilor.
Curtea a apreciat că raţiunea dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 272/2004 este de a proteja interesele copilului aflat în situaţiile prevăzute de lege, sens în care, în aceste situaţii procedura de judecată urmează regulile consacrate în materia ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul considerând că se impun termene mai scurte decât cele reglementate cu caracter special prin acest act normativ.
Ca urmare, în cauză a constatat că reclamanta a promovat tardiv recursul, întrucât sentinţa reculată a fost pronunţată la 17 aprilie 2006, iar recursul a fost înregistrat la 11 mai 2006.
1
