Marci în conflict. Ordonanta presedintiala. Conditia neprejudecarii fondului.
– Cod Proc.Civ., art.581;
Aspectul contestarii de catre recurent, pe cale de opozitie sau pe calea unei alte cai de atac, a unui depozit reglementar de marca sau de desen industrial facut de intimata, nu poate fi invocat ca un argument în distrugerea puterii doveditoare a depozitului reglementar, pe calea cererii de ordonanta presedintiala. Ceea ce poate fi analizat pe calea ordonantei presedintiale este limitat de conditia neprejudecarii fondului, care presupune cercetarea numai a aparentei de drept, existente sau nu în favoarea partilor. (Decizia nr.298.R din 28.07.2010 – Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata la 09.04.2010 pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a Civila, reclamantul L.V. a formulat cerere de ordonanta presedintiala, în contradictoriu cu pârâta SC A.S.I. SRL, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta:
a) sa interzica pârâtei sa comercializeze produse constând în seminte de floarea soarelui care poarta pe ambalaj marca DJILI si/sau produse care poarta pe ambalaj desenul industrial constând într-un papagal, în varianta înregistrata de reclamant la OSIM, sub nr. 018961/28.01.2010, sub sanctiunea de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligatii;
b) sa oblige pârâta sa ceara tuturor distribuitorilor sai si vânzatorilor cu amanuntul sa sisteze si sa retraga de pe piata produsele purtând marca DJILI si/sau DI papagal;
c) sa oblige pârâta sa retraga pe cheltuiala sa produsele purtând marca DJILI si/sau DI papagal aflate în prezent pe piata, sub sanctiunea de daune cominatorii de 10.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligatii.
Masurile mentionate se solicita de catre reclamant pâna la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 17401/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti împotriva pârâtei, având ca obiect contrafacere.
Cu privire la îndeplinirea conditiilor ordonantei presedintiale, reclamantul arata ca potrivit dispozitiilor art.87 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, titularul marcii poate solicita instantei sa dispuna luarea unor masuri asiguratorii, atunci când se considera ca exista un risc de încalcare de catre terti a drepturilor cu privire la marca si daca aceasta ameninta sa creeze un prejudiciu ireparabil ori exista un risc de distrugere a elementelor de proba. Masurile asiguratorii, arata reclamantul, se vor referi la încetarea actelor de încalcare a drepturilor prevazute la alin.1 si la conservarea probelor.
Conform dispozitiilor art.88, sunt aplicabile dispozitiile art.581 si 582 C.pr.civ., urgenta adoptarii masurilor solicitate fiind justificata prin confuzia care se creeaza în rândul consumatorilor cu privire la titularul marcii DJILI si a desenului industrial, iar conditia neprejudecarii fondului si a vremelniciei sunt de asemenea îndeplinite, întrucât instanta nu se va pronunta pe fondul cauzei, care face obiectul dosarului mentionat mai înainte.
Mai arata reclamantul ca a fost asociat în mai multe societati comerciale (G.C. SRL, V.D., E.D.S.), activând din 1991 ca producator de seminte si comercializând astfel de produse sub diferite denumiri: Rococo, Vic, Gold, Lupu, Djili, detinând în prezent marca DJILI 101795/02.04.2009, clasele 29, 31, 35; marca DJILI PREMIUM NUTS, depozit M 2010 000568, clasele 29,31,35; Desenul industrial papagal, nr. 018961/28.01.2010, marca DJILI depusa în sistem international, iar imitarea de catre diversi producatori a marcilor protejate ale reclamantului reprezinta infractiunea de contrafacere, conform dispozitiilor art. 83 din legea marcilor.
În drept, reclamantul invoca si dispozitiile art.3, art.35 din Legea nr. 84/1998, precum si dispozitiile art.5 din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.
Cererea a fost legal timbrata.
Pârâta SC A.S.I. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului ca inadmisibila.
Prin sentinta civila nr. 684 din 29.04.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III a Civila, a fost respinsa ca inadmisibila cererea de ordonanta presedintiala.
În motivarea sentintei, s-a retinut ca se solicita pe calea ordonantei presedintiale luarea unor masuri vremelnice, respectiv pâna la solutionarea dosarului de fond privind contrafacerea, între aceleasi parti, în temeiul dispozitiilor art. 87 si 88 din Legea nr.84/1998, coroborat cu dispozitiile art.581 C.pr.civ., constând în interzicerea comercializarii produselor seminte floarea soarelui de catre pârâta, produse care poarta marca DJILI pe ambalaj si desenul papagal în varianta înregistrata de reclamant la OSIM cu nr. 018961, sistarea comercializarii produselor si retragerea de pe piata, sub sanctiunea de daune cominatorii. Reclamantul sustine ca cererea sa îndeplineste conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, privind urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului. Tribunalul a constatat ca este îndeplinita doar conditia vremelniciei, respectiv se solicita luarea masurilor pâna la solutionarea dosarului de fond privind cererea în contrafacere introdusa de reclamant împotriva pârâtei.
Cu privire la conditia urgentei, aceasta este justificata de reclamanta prin prejudiciul material si de imagine pe care îl sufera prin comercializarea în paralel a produselor purtând autorizat marca DJILI si produsele distribuite de pârâta, care poarta în mod ilegal marca reclamantului, acesta considerând ca prejudiciul este ireparabil, data fiind încrederea pierduta a consumatorilor. Se mai arata ca reclamantul a reusit sa creeze un grup de consumatori care prefera semintele purtând marca înregistrata de acesta.
Cu privire la aceste sustineri, tribunalul a constatat ca pârâtul nu face nici o dovada în sensul ca ar fi avut si ca are în prezent vreo legatura cu societatile despre care pretinde ca au comercializat si comercializeaza seminte de floarea soarelui sub marca DJILI, prezentând pe ambalaj si un papagal, desen înregistrat de reclamant la OSIM. Astfel, nu se probeaza ca reclamantul produce si comercializeaza seminte de floarea soarelui sub marca DJILI, respectiv ca acesta foloseste marca înregistrata precum si desenul industrial pe care le invoca, pentru a i se produce vreun prejudiciu efectiv, sau pentru ca reclamantul sa fie în pericolul de a i se produce vreun prejudiciu. Examinând facturile fiscale si chitantele depuse la dosar de reclamant, tribunalul constata ca pe acestea apar numele unor societati diverse (D.P. 2001, F.V. si C.E.I., dar numele reclamantului apare doar pe o factura emisa de SC D.P., în calitate de delegat, produsele mentionate pe aceasta sunt seminte DIJI. Luarea unor masuri asiguratorii, conform dispozitiilor invocate de reclamant, de la art. 87 si 88 din legea marcilor, este posibila atunci când titularul considera ca exista un risc de încalcare de catre terti a drepturilor cu privire la marca ori daca exista un risc de distrugere a elementelor de proba, masurile asiguratorii referindu-se la încetarea actelor de încalcare a drepturilor titularului si conservarea probelor, pentru aplicarea acestor masuri titularul marcii putând invoca dispozitiile art.581 si 582 C.pr.civ., privind ordonanta presedintiala.
În cauza, a constatat tribunalul, dispozitiile invocate nu sunt incidente, atât timp cât pârâta, conform contractului de distribuire încheiat cu producatorul din Bulgaria, comercializeaza în România produse care poarta numele comercial al acestuia, DJILI, iar pe de alta parte exista înregistrata ca marca comunitara cu element figurativ un desen papagal cu initialele DS, asa încât nu se poate retine existenta vreunui risc de încalcare iminenta a unor drepturi de exclusive de proprietate intelectuala ale reclamantului, recunoscut de Legea nr. 84/1998.
În consecinta, în raport de considerentele expuse mai înainte, tribunalul a retinut ca nu este îndeplinita conditia urgentei, nefiind dovedita existenta prejudiciilor iremediabile, iar cu privire la conditia neprejudecarii fondului, nu se poate retine ca aparenta dreptului opereaza în favoarea reclamantului, titular al marcii nationale marca DJILI 101795/02.04.2009 si al desenului industrial papagal, nr. 018961/28.01.2010, având în vedere, în primul rând, ca desenul papagal prezent pe ambalajele pârâtei este diferit de desenul înregistrat de reclamant, iar pe de alta parte, pârâta comercializeaza în România seminte de floarea soarelui, sub marca DJILI, în calitate de distribuitor al producatorului Djili Soy Dzhihangir Ibryam, care este titularul marcii comunitare 0088130742 – papagal colorat cu literele latine D si S, protectie obtinuta din 02.03.2009.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs la data de 04.05.2010 reclamantul L.V. solicitând admiterea recursului, modificarea hotarârii recurate, în sensul admiterii cererii de emitere a unei ordonante presedintiale asa cum a fost formulata.
În motivarea cererii de recurs, s-a aratat ca, prin cererea de chemare în judecata, reclamantul a solicitat, pe cale de ordonanta, ca în principal, instanta sa dispuna interzicerea paratei sa comercializeze produse constând in seminte de floarea soarelui care poarta pe ambalaj marca DJILI, sub sanctiunea platii de daune cominatorii de 10.000 Euro pentru fiecare zi de întârziere in cazul neîndeplinirii acestei obligatii; instanta sa dispuna obligarea paratei sa ceara tuturor distribuitori lor sai si vânzatorilor cu amânuntul sa sisteze si sa retraga de pe piata produsele purtând marca DJILI; instanta sa dispuna obligarea paratei sa retraga pe cheltuiala sa produsele purtând marca DJILI aflate in prezent pe piata sub sanctiunea platii de daune cominatorii de 10.000 Euro pentru fiecare zi de întârziere in cazul neîndeplinirii acestei obligatii. În subsidiar, a solicitat ca instanta sa admita cererea asa cum a fost formulata initial, si in consecinta sa oblige societatea intimata la actiunile mentionate anterior, cu referire la produsele ce poarta atât marca DJILI cat si desenul industrial reprezentând Papagal înregistrat de recurent.
Se arata ca instanta de fond a apreciat in mod gresit inadmisibilitatea cererii, pronuntându-se netemeinic si nelegal asupra obiectului dedus judecatii.
Cererea recurentului respecta conditiile generale de admisibilitate, respectiv urgenta, neprejudecarea fondului cauzei si vremelnicia masurii adoptate.
În ceea ce priveste urgenta, este justificata de prejudiciul material si de imagine pe care îl suporta prin comercializarea in paralel a produselor purtând autorizat marca DJILI si produsele distribuite de intimata si care poarta in mod ilegal marca recurentului.
Considera recurentul ca acest prejudiciu este ireparabil, deoarece odata înselata si pierduta încrederea consumatorilor in produsele pe care le-au apreciat ca fiind de calitate, acestia nu mai pot fi recâstigati. Cu alte cuvinte, a depus eforturi substantiale si a reusit sa creeze un grup de consumatori care prefera semintele purtând marca înregistrata de recurent – DJILI.
Recurentul a mai aratat ca este asociat în mai multe societati comerciale prin intermediul carora a activat înca din anul 1991 pâna în prezent ca producator de seminte comestibile si produse derivate din acestea. Începând cu anul 1991, a produs si comercializat seminte de floarea soarelui sub diferite denumiri precum Rococo, Vie, Gold, Lupu si Djili. În toata aceasta perioada, a prestat o activitate sustinuta de perfectionare continua a calitatii produselor, pe de o parte, iar pe de alta parte, a încercat sa imprime o recunoastere a marcilor si desenelor industriale care protejeaza aceste produse. Prin comercializarea de catre intimata în paralel de produse care poarta în mod neautorizat marca sa, se pierde controlul pe care îl are asupra calitatii produselor pe care le produce si comercializeaza.
Semintele produse si comercializate de recurent – prin intermediul societatii sale E.D.S. S.R.L. – nu se pot deosebi de semintele comercializate de intimata deoarece elementul distinctiv în cazul ambelor tipuri de produse îl constituie marca DJILI, si nu alte elemente invocate de intimata.
Cu titlu de exemplu, arata ca in orice document, inclusiv facturi, aceste produse sunt identificate drept DJILI atât de recurent, cat si de intimata.
În luna februarie 2010, a notificat societatea intimata cu privire la folosirea fara drept a marcii “DJILl” pe ambalajele semintelor de floarea soarelui pe care le comercializeaza. Intimata nu a înteles avertismentul primit de la recurent, comercializând in continuare produsele purtând marca DJILl, asa cum recunoaste si prin întâmpinare. Mai mult, intimata considera ca are dreptul sa foloseasca denumirea DJILI deoarece acest cuvânt ar face parte din denumirea comerciala a furnizorului sau de produse si ca are înregistrata o cerere de marca comunitara.
Sustinerile intimatei cu privire la dreptul de a folosi marca recurentului, DJILI, sunt nefondate si trebuie înlaturate. Astfel, intimata sustine ca a depus o marca comunitara cu numarul 8404551. Împotriva înregistrarii acestei marci recurentul a formulat opozitie, care a fost declarata admisibila de OHIM si care urmeaza procedura in continuare.
Mai sustine intimata ca detine un nume comercial, respectiv Djili Soy Dzhihangir Ibryam, insa nu face nicio dovada în acest sens, iar pe documentele ce însotesc certificatul european apare ca titular ET “Dzhili-soy” – Dzhihangir Ibryam, deci alta denumire decât cea aratata de intimata.
Intimata invoca si o marca figurativa reprezentând un papagal, însa aceasta marca nu are în componenta sa cuvântul DJILI.
În plus, considera recurentul ca între marca figurativa înregistrata de furnizorul intimatei si desenul industrial pe care recurentul l-a înregistrat exista diferente semnificative: marca furnizorului bulgar are un fond galben, in timp ce desenul recurentului este pe fond albastru, cu o elipsa in jurul papagalului; marca furnizorului bulgar contine initialele D si S, pe când desenul recurentului nu.
Intr-o discutie anterioara purtata cu reprezentantii furnizorului bulgar si ai intimatei, acestia au declarat ca vor comercializa seminte stricate tocmai pentru a îl determina sa renunte la marca DJILI pe care o detine in prezent.
Rezumând, fata de comportamentul de care a dat dovada intimata, orice întârziere in oprirea acesteia de a mai comercializa produse purtând marca DJILI îi este prejudiciabila intr-un mod ce nu poate fi reparat ulterior.
Conditia neprejudecarii fondului cauzei este îndeplinita, deoarece instanta nu se pronunta pe fondul cauzei, acesta facând obiectul Dosarului 1740113/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti împotriva intimatei.
Masurile solicitate a fi dispuse de instanta sunt vremelnice, pana la solutionarea irevocabila a dosarului de fond.
In drept, au fost invocate prevederile art.303 alin.(2), art.582 alin.(1) Cod Proc.Civ.
Intimata SC A.S.I. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza de fata prin prisma motivelor de recurs si a apararilor invocate de intimata, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.582 alin.1 din Codul de procedura civila, “instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”.
Cele trei conditii care trebuie îndeplinite cumulativ sunt: caracterul vremelnic al masurii dispuse; neprejudecarea fondului; urgenta.
În fapt, tribunalul a retinut ca este îndeplinita doar conditia vremelniciei, aspect necontestat de intimata prin întâmpinare.
Curtea va retine, astfel, ca aceasta conditie este îndeplinita, deoarece se solicita luarea masurilor pâna la solutionarea dosarului de fond privind cererea în contrafacere introdusa de reclamant împotriva pârâtei.
Cu privire la neprejudecarea fondului, recurentul arata ca aceasta cerinta este îndeplinita, deoarece instanta nu se pronunta pe fondul cauzei, acesta facând obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti împotriva intimatei.
Or, Curtea arata ca prin neprejudecare se întelege nu aspectul ca fondul litigiului dintre parti este în mod formal dedus judecatii într-un alt dosar, ci ca argumentele partilor supuse judecatii instantei în cererea de ordonanta presedintiala nu antameaza fondul cauzei.
Din analiza motivarii cererii de recurs, Curtea constata ca recurentul aduce argumente care antameaza fondul cauzei, ceea ce face ca cerinta neprejudecarii fondului sa fie neîndeplinita.
De asemenea, aparenta de drept functioneaza în favoarea ambelor parti, iar transarea acestui conflict de aparente nu se poate face decât prin depasirea limitelor ordonantei presedintiale.
Astfel, pe de o parte, Curtea retine ca recurentul este titularul certificatului de înregistrare a desenului industrial 018961 cu data de depozit din 13.10.2009 si al certificatului de înregistrare a marcii verbale nr. 101795 DJILI, prin cesiune de la SC S.T.SRL, care a avut data de depozit la 02.04.2009.
Recurentul a mai aratat ca este asociat in mai multe societati comerciale, prin intermediul carora a activat înca din anul 1991 pana in prezent ca producator de seminte comestibile si produse derivate din acestea. Începând cu anul 1991, a produs si comercializat seminte de floarea soarelui sub diferite denumiri precum Rococo, Vie, Gold, Lupu si Djili.
Pe de alta parte, intimata invoca faptul ca este unic distribuitor al produsului Djili, seminte de floarea soarelui prajite si ambalate, calitate dobândita în urma încheierii, înca din anul 2007, a unui contract de distributie cu producatorul acestor seminte, respectiv societatea comerciala din Bulgaria Djili Soy Dzhihangir Ibryam.
Acesta din urma este titularul urmatoarelor drepturi de proprietate industriala, conform actelor depuse la dosarul de fond: marca comunitara figurativa nr. 008130742 – papagal colorat cu literele latine – D si S-, înregistrata în data de 08.03.2010, cu data constituirii depozitului reglementar la 02.03.2009; cererea de înregistrare a unei marci comunitare individuale figurative constând în fata ambalajului în care sunt ambalate produsele, nr. 008404551 din 03.07.2009; numele comercial Djili Soy Dzhihangir Ibryam.
La dosarul de recurs a mai fost depusa Hotarârea nr. 21616 din 20.07.2010 emisa de Comisia de examinare Desene si Modele din cadrul OSIM, prin care a fost admis la înregistrare cu denumirea “grafica ambalaj” cu depozit reglementar nr. f 2010 0035.
Recurentul a aratat ca împotriva înregistrarii marcii comunitare cu numarul 8404551, a formulat opozitie, care a fost declarata admisibila de OHIM (aspect dovedit), iar împotriva Hotarârii nr. 21616 a exercitat de asemenea calea de atac corespunzatoare (aspect care nu a fost dovedit la data discutarii cererii de recurs).
Curtea statueaza ca aspectul contestarii de catre recurent, pe cale de opozitie sau pe calea unei alte cai de atac, a unui depozit reglementar de marca sau de desen industrial facut de intimata, nu poate fi invocat ca un argument în distrugerea puterii doveditoare a depozitului reglementar, pe calea cererii de ordonanta presedintiala. Ceea ce poate fi analizat pe calea ordonantei presedintiale este limitat de conditia neprejudecarii fondului, care presupune cercetarea numai a aparentei de drept, existente sau nu în favoarea partilor.
Argumentul recurentului, referitor la faptul ca între marca figurativa înregistrata de furnizorul intimatei si desenul industrial pe care recurentul l-a înregistrat, exista diferente semnificative, nu poate fi analizat pe calea ordonantei presedintiale, pentru ca reprezinta o judecata de fond, iar nu doar de aparenta de drept. O astfel de statuare ar duce, de asemenea, la prejudecarea fondului.
Cât priveste urgenta, recurentul arata ca este justificata de prejudiciul material si de imagine pe care îl suporta prin comercializarea in paralel a produselor purtând autorizat marca DJILI si produsele distribuite de intimata si care poarta in mod ilegal marca recurentului.
În esenta se invoca, pierderea controlului asupra calitatii produselor, identitatea de denumire a produselor în documentele partilor, continuarea comercializarii de catre pârâta si dupa trimiterea notificarii, imposibilitatea diferentierii produselor în sine altfel decât prin marci.
Curtea constata ca toate aceste argumente reprezinta motivatii generice, care nu justifica de ce în situatia de fata – în mod concret – neluarea masurilor solicitate de recurent genereaza un prejudiciu imediat si iremediabil. Aceasta, cât timp ambele parti se bucura de un drept aparent de comercializare a produselor proprii si nu s-a creat o aparenta neta în favoarea recurentului si, în acelasi timp, în defavoarea intimatului, a dreptului de a comercializa exclusiv aceste produse si de a interzice celeilalte parti aceeasi comercializare.
Argumentul recurentului în sensul ca, drept urmare a unei discutii cu intimata, aceasta a declarat ca va comercializa seminte stricate tocmai pentru a îl determina pe recurent sa renunte la marca DJILI pe care o detine in prezent, reprezinta un argument speculativ, nedovedit, si referindu-se la viitor, nici nu întruneste conditia urgentei.
Constatând ca nu sunt îndeplinite conditiile speciale ale ordonantei presedintiale, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
