Neplata achitării primei tranșe a taxei de timbru are ca efect admiterea excepției netimbrării și anulării ca netimbrat a capătului de cerere respectiv.
Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.581 C.p.c., respectiv urgența, vremelnicia, precum și neprejudecarea fondului, duce la admiterea excepției inadmisibilității formulării cererii pe cale de ordonanță președințială.
Reclamantul a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei să restituie toate prejudiciile produse de aceasta, respectiv suma reprezentând distrugerea locuinței ce nu se mai poate repara, suma reprezentând lipsă de folosință a ocupării unui spațiu de teren din anul 2003 până în prezent, suma ce a fost oprită din pensie în fiecare lună din anul 2004 și suma oprită din cont, precum și suma reprezentând cheltuielile de judecată. De asemenea, reclamantul a mai solicitat și constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare și a Certificatului de moştenitor.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată pe calea ordonanței președințiale, precum și excepția netimbrării capătului de cerere privind pretențiile.
În ceea ce privește excepția netimbrării capătului de cerere privind pretențiile reclamantului, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât, deși, în cauză s-a acordat reclamantului ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru în proporție de 50% și a eșalonării plății taxei de timbru în 48 rate lunare plătibile până la data de 20 ale lunii începând cu luna octombrie 2013, acesta nu a prezentat instanței dovada achitării primei tranșe a taxei de timbru, motiv pentru care în baza art.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 20 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1996 coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, instanța a admis excepția netimbrării capătului de cerere privind pretențiile și a anulat ca netimbrat acest capăt de cerere.
În baza art.581 C.p.c., instanța a admis excepția inadmisibilității formulării cererii pe cale de ordonanță președințială, motivat de faptul că niciuna dintre cele trei condiții reglementate de aceste dispoziții nu se verifică, respectiv: urgența, vremelnicia, precum și neprejudecarea fondului.
Astfel, în ceea ce privește prima condiție, instanța a reținut că urgența nu se prezumă, trebuie dovedită de parte și se referă la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ori, în cazul de față reclamantul nu a indicat niciun motiv și nici nu a probat vreun fapt care să justifice urgența.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii dispuse instanța reține că pe calea acestei proceduri speciale pot fi luate doar măsuri provizorii. Astfel, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie analizată aptitudinea măsurii luate de a fi temporară, or, anularea unor acte precum și obligarea pârâților la plata unor sume de bani constituie măsuri definitive și nicidecum provizorii astfel încât nici condiția vremelniciei nu este întrunită în cauză.
Referitor la condiția neprejudecării fondului aceasta presupune a nu se intra în cercetarea fondului dreptului, ci doar a se verifica de partea cui se află aparența dreptului însă, în speța de față acest lucru nu poate fi realizat fără analizarea fondului.
