Domeniu: Aspecte de Drept procesual aplicabile în litigiile cu profesionisti
Ordonanta presedintiala
Conditiile de admisibilitate ale ordonantei.
Pe aceasta cale nu se pot verifica sustineri reclamantei orivitoare la nulitatea conventiei partilor
– Art.581-582 Cod procedura civila;
În speta însa, pentru a putea verifica sustinerile recurentei reclamante privitoare la nulitatea conventiei încheiate între A.D.S. si SC I SRL, instanta nu poate decît sa antameze fondul pricinii, încalcând astfel una dintre conditiile ordonantei presedintiale, de neprejudecare a fondului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.1197 din 14.07.2012)
Prin sentinta civila nr. 1906 din 29.04.2011 Tribunalul Calarasi a respins exceptia de necompetenta materiala invocata de pârâta S.C. I S.R.L. Vâlcelele.
A respins ca neîntemeiata, cererea formulata pe cale de ordonanta presedintiala de catre reclamanta S.C. A 2005 S.R.L. Stefan Voda, privind suspendarea executarii contractului de concesiune, atribuire directa, nr. 1/5.01.2011, încheiat între A.D.S. Bucuresti si S.C. I S.R.L. Vâlcelele.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca nu îndeplinite conditiile art. 581 Cod procedura civila.
Astfel, a aratat instanta de fond, contractul încheiat între reclamanta S.C. A 2005 S.R.L. si pârâta A.D.S. nu a fost denuntat în mod unilateral de catre pârâta, ci doar s-a diminuat obiectul concesiunii de la 121 ha teren agricol si 81,2 ha neagricol la 3,45 ha conform adresei 81888/2011, nefiind aplicabile dispozitiile art. 6.2.5. din contract, care reglementeaza posibilitatea denuntarii unilaterale a contractului de catre A.D.S. în cazuri exceptionale, legate de interesul public.
În al doilea rând, a aratat instanta de fond, în continutul contractului încheiat între A.D.S. si reclamanta (art. 2.5) s-a prevazut si posibilitatea diminuarii suprafetei concesionate ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza unor acte normative, hotarâri judecatoresti sau ca urmare a aplicarii Legii 249/2003, HG 354/2005, HG 859/2009 aceste din urma acte normative reglementând posibilitatea atribuirii directe a unor suprafete de teren dintre cele aflate în administrarea A.D.S. – ului si în baza acestora s-a încheiat si contractul nr. 1/2011 cu pârâta S.C. I S.R.L. V.
În art. 9.18 din acelasi contract încheiat între A.D.S. si reclamanta s-a prevazut chiar posibilitatea încetarii contractului ca urmare a concesionarii întregii suprafete de teren, ce constituie obiectul contractului, ca urmare a aplicarii Legii 249/2003 pentru completarea Legii 268/2011 privind privatizarea societatilor agricole care detin în administrare terenuri cu destinatie agricola.
Ori, în situatia de fata, în baza Legii 249/2003 A.D.S. a încheiat un alt contract de concesiune prin atribuire directa cu S.C. I S.R.L. V, pentru aceeasi suprafata de teren concesionata initial reclamantei, posibilitate ce a prevazut-o în contractul încheiat cu reclamanta dupa cum s-a aratat, nefiind vorba deci de o denuntare unilaterala cum sustine reclamanta, a mai retinut instanta de fond.
A apreciat instanta de fond ca nu este îndeplinita nici conditia urgentei, în sensul ca reclamanta prin încheierea contractului nr. 1/2011 ar fi lipsita de dreptul de folosinta si exploatare asupra terenului, pentru ca terenul concesionat catre S.C. I S.R.L. V i-a fost predat acestei pârâte, conform procesului-verbal de predare-primire din 2.02.2011 încheiat cu A.D.S., ceea ce înseamna ca în prezent reclamanta a pierdut posesia.
Mai mult, a aratat instanta se fond, în art. 9.1.7. din contractul încheiat de reclamanta cu A.D.S. se prevede faptul ca orice continuare de folosire a terenului de catre concesionar, dupa încetarea contractului din alte cauze decât ajungerea la termen si dupa încheierea procesului-verbal de predare-primire cu privire la teren, reprezinta ocupare abuziva.
Nu este îndeplinita, a apreciat instanta de fond, nici conditia referitoare la producerea unei pagube pentru reclamanta în conditiile mentinerii în derulare a contractului nr. 1/2011, în temeiul art. 5.5 din contractul de concesiune încheiat între cele doua pârâte fiind prevazut ca în situatia în care la data punerii în posesie pentru suprafata concesionata au fost înfiintate culturi de catre persoane care au avut un drept legal sau contractual asupra terenului, concesionarul va acorda cultivatorului dreptul de a-si ridica recolta, urmând ca pentru aceasta perioada sa încaseze contravaloarea redeventei de la cel care a înfiintat cultura.
Nu poate fi vorba despre un prejudiciu creat reclamantei, a mai aratat instanta de fond, atâta timp cât aceasta, la momentul încheierii contractului cu A.D.S. a avut la cunostinta ca exista depuse documentatii pentru atribuire directa, iar în continutul contractului s-a prevazut posibilitatea diminuarii suprafetei concesionate si chiar încetarea contractului ca urmare a concesiunii terenului prin atribuire directa în baza Legii 249/2003, HG 354/2005 si HG 85/2009, fara a putea fi atrasa raspunderea concedentului întelegând sa încheie contractul si în aceste conditii pe riscul sau.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamanta SC A 2005 SRL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala sub nr. 1883/116/2011 di 10.06.2011.
În motivarea recursului, recurenta reclamanta a criticat hotarârea atacata pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând ca în cauza sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala.
Astfel, urgenta este dovedita de faptul ca recurenta, în temeiul contractului de concesiune nr. 23/2010 a procedat la efectuarea lucrarilor de arat, discuit si însamântat a suprafetei ce face obiectul contractului, realizând investitii de aproximativ 120.000 lei, precum si de continuarea lucrarilor de primavara si de recoltarea suprafetei de însamântate.
Aparenta dreptului este dovedita prin faptul ca în motivarea cererii, având ca obiect anularea contractului nr. 1/2011, reclamanta a invocat aspecte ce vizeaza nelegalitatea contractului mentionat, în sensul ca nu este suficient sa se faca dovada ca pârâta SC I SRL detine active, ci trebuie sa se faca dovada ca aceste active sunt populate cu bovine, pentru a justifica atribuirea directa a suprafetei de teren în cauza.
Prejudiciul este iminent întrucât recurenta a achitat anticipat pentru anul agricol 2010-2011, redeventa pentru suprafata în cauza si a efectuat si lucrari agricole pentru aceasta suprafata.
Vremelnicia masurii solicitate este evidenta, a aratat recurenta, pe rolul Tribunalului Calarasi existând înregistrata cauza nr. 1882/116/2011 între aceleasi parti, având ca obiect anularea contractului de concesiune nr.1/5.01.2011, masura solicitata operând pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive si irevocabile în cauza mentionata.
Neprejudecarea fondului este, de asemenea, evidenta, masura solicitata având caracter provizoriu si fara a dezbate si a solutiona fondul cauzei, reprezentat de anularea Contractului nr. 1/2011.
Recursul nu este motivat în drept.
Intimata pârâta A.D.S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, solutionarea prezentei cauze presupunând solutionarea fondului cauzei.
Nu au fost solicitate probe în recurs.
Curtea, analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta recurenta a invocat motive de fond care vizeaza legalitatea contractului încheiat între terte persoane, respectiv între A.D.S. si SC I SRL, si nu motive care sa justifice admiterea unei cereri de ordonanta presedintiala.
Potrivit însa principiului relativitatii efectelor actului juridic civil res inter alias acta aliis neque nocere, neque prodesse potest, consacrat prin art. 973 Cod civil: “conventiile n-au efect decât între partile contractante”, ele neputând sa profite ori sa dauneze altor persoane . Asa fiind, impactul unei conventii încheiate între terte persoane asupra recurentei reclamante, care nu este parte în conventia respectiva, trebuie probat în conditiile deptului comun, ceea ce recurenta a si încercat sa faca, dar pe calea ordonantei presedintiale.
În speta însa, pentru a putea verifica sustinerile recurentei reclamante privitoare la nulitatea conventiei încheiate între A.D.S. si SC I SRL, instanta nu poate decît sa antameze fondul pricinii, încalcând astfel una dintre conditiile ordonantei presedintiale, de neprejudecare a fondului.
Datorita celeritatii cu care se desfasoara operatiile comerciale, a existat întotdeauna tendinta de a se recurge la ordonanta presedintiala care nu se poate însa pronunta decât în prezenta conditiilor stabilite imperativ de art. 581 Cod procedura civila, fara a se depasi limitele în care se poate folosi aceasta procedura sumara.
Pe de alta parte, Curtea retine ca prin motivele de recurs reclamanta nu critica practic hotarârea atacata, neinvocând nici un motiv de nelegalitate a acesteia iar, în ceea ce priveste temeinicia, recurenta, pe lânga faptul ca nu aduce nici o critica celor retinute si apreciate în mod corect de catre instanta de fond, invoca alte motive decât cele din petitul cererii de chemare în judecata, ceea ce este inadmisibil.
Potrivit dispozitiilor art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod procedura civila, în recurs nu este posibila schimbarea cauzei si nici nu se pot face cereri noi.
Pentru aceste considerente, Curtea, fata de dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.
