Ordonanţă preşedinţială. Aprecieri asupra condiţiilor speciale de admisibilitate. Soluţionarea cererii fără citare.
Prin sentinţa civilă nr. 2046 din 23.11.2010, Judecătoria Găeşti a admis cererea de chemare în judecată, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta X împotriva pârâtei Y şi a obligat pe pârâtă să înceteze lucrările de construcţie, precum şi activitatea comercială de pe imobilul teren aparţinând categoriei curţi – construcţii în suprafaţă de … m.p. situat în …
Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar de către reclamantă, instanţa a constatat că aceasta din urmă a dobândit imobilul care face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanţa de fond a mai arătat că, pentru a fi admisibilă o cerere de chemare în judecată pe calea ordonanţei preşedinţiale, este necesar să fie îndeplinite cerinţele impuse de art. 581 Cod procedură civilă, şi anume: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.
Analizând urgenţa ca primă condiţie de admisibilitate a cererii, instanţa a făcut o apreciere în concret asupra prejudiciului pretins a fi suferit de reclamantă. Astfel, instanţa a considerat că reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu în urma lucrărilor de construcţie şi a activităţii comerciale desfăşurate de pârâtă pe terenul său, pe cale de consecinţă reţinând că este îndeplinită cerinţa urgenţei impusă de lege din momentul sesizării instanţei şi până în prezent, având în vedere faptul că prejudiciul nu a fost înlăturat.
Analizând cerinţa referitoare la caracterul temporar, instanţa de fond a apreciat că măsura luată pe calea ordonanţei preşedinţiale de a se sista lucrările de construcţie este caracterizată de vremelnicie, fiind o măsură limitată în timp deoarece asupra ei se poate reveni oricând.
Cu privire la condiţia neprejudecării fondului, instanţa de fond a apreciat că şi aceasta este îndeplinită deoarece este posibil un examen sumar al cauzei pentru a se stabili de partea cui este aparenţa dreptului, examen pe care instanţa de fond l-a realizat asupra înscrisurilor prezentate de părţi. Realizând această analiză sumară a cauzei prin analiza înscrisurilor depuse de părţi pentru susţinerea pretenţiilor şi apărărilor reciproce, pentru a putea aprecia care dintre părţile litigante are în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale şi care justifică un interes legitim pentru a menţine starea în care se află, instanţa a constatat că, din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar de către reclamantă, reiese că aceasta este proprietara imobilului în cauză.
Având în vedere considerentele mai sus exprimate, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, astfel încât a admis cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.
Împotriva soluţiei Judecătoriei Găeşti a declarat recurs pârâta Y, criticând-o pentru că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea sa, fără ca reclamanta să fi solicitat o astfel de modalitate de soluţionare a cauzei, astfel că instanţa a trecut nelegal peste cadrul procesual stabilit de reclamantă; mai este criticată sentinţa şi pentru că instanţa a apreciat greşit asupra urgenţei cererii, asupra prejudiciului rezultat din activitatea pârâtei, deşi, în realitate, activitatea comercială este desfăşurată de un terţ chiriaş al spaţiului în litigiu; a mai arătat recurenta că între ea şi intimată există litigii pe rolul instanţelor privitoare la proprietatea construcţiei şi a terenului; a solicitat astfel recurenta pârâtă admiterea recursului şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că instanţa de fond a apreciat corect cu privire la soluţionarea cauzei fără citarea părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă, la fel şi cu privire la îndeplinirea condiţiilor urgenţei şi pericolului real care au determinat intimata reclamantă să promoveze acţiunea de ordonanţă preşedinţială.
Tribunalul, analizând sentinţa recurată, în raport de considerentele ce au stat la baza pronunţării ei, criticile recurentei, cât şi din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, a constatat că este întemeiată critica recurentei pârâte privitoare la nelegalitatea măsurii instanţei de fond care, contrar solicitării reclamantei, a soluţionat cauza fără citarea părţilor, deşi practicaua sentinţei reţine procedura de citare legal îndeplinită, fără ca la dosar să existe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare. A mai apreciat instanţa de recurs că este întemeiată şi critica recurentei pârâte privitoare la greşita apreciere asupra urgenţei şi pagubei ce ar surveni prin întârziere în cazul nesoluţionării unei asemenea cereri.
S-a reţinut de către Tribunal că, în speţă, între părţi există litigii determinate de stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului de … mp şi construcţiei amplasate pe acesta, situat în …, judeţul Dâmboviţa, rezolvarea situaţiei juridice a terenului şi a construcţiei de pe acesta nefiind încă finalizată, ea depinzând de executarea sentinţei civile nr. … pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. …
În aceste condiţii, Tribunalul Dâmboviţa a apreciat că soluţionarea cererilor pe care părţile le au una împotriva celeilalte – privitoare la proprietatea şi folosinţa imobilului teren şi construcţii, nu se poate realiza prin procedura ordonanţei preşedinţiale, considerente pentru care a admis recursul şi potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, a modificat sentinţa instanţei de fond, în sensul respingerii cererii reclamantei.
