Deşi în procedura urgentă a ordonanţei preşedinţiale nu se analizează fondul raportului litigios dintre părţi, se impune ca instanţa de judecată să cerceteze aparenţa dreptului pentru a se evita pronunţarea unei soluţii arbitrare. (sentinţa civilă nr.5096/19.06.2007)
Reclamanta SC C.R. SRL a chemat în judecată pe pârâţii R.S. şi R.O., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor să înceteze deîndată, fără somaţie si fără trecerea vreunui termen, lucrările de demolare a construcţiilor proprietate comună, pe care aceştia le-au demarat fără a obţine autorizaţiile necesare, pe terenul deţinut în indiviziune cu reclamanta, cu obligarea acestora şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părţile sunt coproprietari ai imobilului situat în Bucureşti, str. C. nr. 9, sector 2, proprietatea asupra cotei indivize deţinute de reclamantă fiind transmisă prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 955/05.03.2007, de Biroul Notarului Public C.M.P.. Conform contractului, aceştia sunt proprietari asupra a 76 mp construcţie în suprafaţă utilă de 49,37 mp si magazie. S-a arătat că în cuprinsul contractului există menţiunea „magazine”, în loc de magazie, aceasta fiind o simplă eroare materială. A precizat că în speţă, tocmai lucrările de demolare a acestei magazii solicită a fi întrerupte.
A arătat reclamanta ca deşi în prezent pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti se afla în curs de soluţionare dosarul nr. 3683/300/2007 având ca obiect acţiunea de ieşire din indiviziune introdusă de către pârâţi, aceştia au demarat, fără drept, lucrări de demolare a construcţiilor proprietate comună.
Consideră reclamanta ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă respectiv urgenţa, justificată prin necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara decât cu eforturi si costuri suplimentare, aparenţa dreptului, care este în favoarea reclamantei, după cum reiese din contractul de vânzare – cumpărare şi vremelnicia hotărârii, condiţie îndeplinită deoarece se solicită ca măsurile să fie dispuse pana la momentul judecării fondului cauzei.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 şi art.1076 Cod civil.
În dovedire au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 955/05.03.2007 la BNP P.C.M., încheiere de întabulare nr. 738056.
La 04.06.2007 pârâţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca fiind lipită de obiect, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâţii reclamanţi au arătat că au fost chemaţi în judecată pentru obligarea la sistarea lucrărilor de demolare a construcţiilor proprietate comună cu reclamanta pe care le-a demarat fără obţinerea autorizaţiilor necesare pentru terenul deţinut în coproprietate.
Au arătat că nu deţin în coproprietate clădiri comune, respectiv nici o magazie, nu au executat lucrări de demolare a acestei „magazii” sau alte lucrări de demolare, nefăcându-se dovada ca ar fi executat asemenea lucrări, prin Hotărârea din 1959 s-a ieşit din indiviziune cu privire la corpurile de clădire, rămânând în indiviziune curtea, gardul si WC.
Reclamanta nu deţine efectiv în proprietate nici o magazie, existând doar construcţie ridicată în fundul curţii – calcan cu blocul învecinat -, zidită fără autorizaţie, neintabulată şi netrecută în planul topografic, care nu a fost demolată şi care exista în fiinţă la data formulării acţiunii reclamantei. Construcţia este de fapt un WC ce nu funcţionează după normele sanitare în vigoare. Conform hotărârii 3300/1959 pronunţată de Tribunalul Popular al raionului 23 August, singurele bunuri imobile deţinute în coproprietate sunt gardul, curtea si WC.Pe planul cadastral figurează două corpuri de clădire aparţinând pârâţilor şi un corp de clădire aparţinând reclamantei, iar conform certificatului de urbanism au solicitat autorizarea etajării corpului C 1 si mansardarea corpului C 2. Au mai arătat pârâţii că în realitate reclamanta este cea care a iniţiat lucrări de demolare pe terenul învecinat, ocazie cu care s-a demolat de către aceasta, fără autorizare şi fără acordul pârâţilor şi gardul despărţitor dintre cele două proprietăţi şi zidul unuia dintre corpurile de clădire proprietatea pârâţilor.
La aceeaşi dată, 04.06.2007, pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei pârâte la exprimarea acordului cu privire la executarea reconstrucţiei împrejmuirii zidite dintre proprietatea situată pe Calea C. nr. 313, sector 3 şi str. C. nr. 9, sector 2 (proprietăţi alipite) şi a bucătăriei de vară proprietatea reclamanţilor.
În motivare, pârâţii reclamanţi au arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 2114/18.08.2006, au dobândit în proprietate cota indiviză de 1 din terenul în suprafaţă totală de 152 mp respectiv 76 mp si construcţiile edificate pe acestea formate din una cameră, antreu, camera si bucătărie în curte. Construcţiile dobândite sunt dispuse astfel: construcţie compusă din 1 cameră, antreu, corp clădire existent în partea stângă a curţii, în faţă; bucătărie de vară (construcţie de cărămidă) corp de clădire dispus partea dreaptă a curţii, pe lateral. Alipit de construcţiile deţinute de către reclamanţi s-a aflat clădirea Metaloglobus care avea calcan zidit cu bucătăria reclamanţilor de vară şi care se continua înspre stradă reprezentând în aceste condiţii si împrejmuirea zidită dintre cele două proprietăţi.
În baza autorizaţiei de demolare nr. 1587/2006, SC C.R. SRL, în calitate de proprietar al clădirii Metaloglobus, a procedat la demolarea acesteia, ocazie cu care s-a dărâmat şi împrejmuirea zidită dintre cele două proprietăţi, precum şi zidul bucătăriei de vară care au fost înlocuite cu table în cadrul unei minime organizări de şantier, promiţând că vor reface gardul zidit .
Mai arată pârâţii reclamanţi că prin demolarea zidului lateral dreapta al bucătăriei de vară s-a pus în pericol structura de rezistenţă a construcţiei, existând pericolul prăbuşirii. Prin dărâmarea zidului împrejmuitor al celor două proprietăţi, reclamanta a lăsat deschisă proprietatea acestora lângă un teren viran – rămas după demolarea clădirii Metaloglobus -, fără a avea minime măsuri de protecţie şi siguranţă.
Prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului 23 August, s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra construcţiilor existente pe terenul din str. C. nr. 9, sector 2, prin lotizare, ceea ce este asimilat unor părţi divize rămânând în indiviziune doar terenul, gardul si un WC.
Au solicitat pârâţii reclamanţi să se constate că starea de urgenţă există, în sensul că una dintre construcţiile stăpânite de către reclamanţii pârâţi este în pericol de prăbuşire, iar demolarea gardului despărţitor expune proprietatea acestora la riscuri majore din punct de vedere al securităţii. Au mai arătat pârâţii-reclamanţi că reclamanta-pârâtă refuză să le dea acordul pentru executarea lucrărilor respective, formulând cereri cu caracter tendenţios ce pot induce în eroare instanţele de judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 585 Cod civil.
Au fost depuse la dosar în copie următoarele înscrisuri: contract de vânzare – cumpărare nr. 2114/2006, cadastrul imobilului, certificat de urbanism nr. 1272/164C/02.05.2007, sentinţa civilă nr. 3300/1959 a fostului Tribunal Popular al raionului 23 august, adresă emisă de Direcţia de Urbanism si Amenajarea Teritoriului Primăria Sector 3.
La termenul de judecată din 05.06.2007 pârâtul-reclamant R.O. a precizat că înţelege să solicite judecarea cererii reconvenţionale tot în procedura ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea principală şi cererea reconvenţională, prin prisma înscrisurilor depuse la dosar şi a dispoziţiilor art. 581 Cod procedură civilă, instanţa reţine următoarele:
În drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 581 Cod procedură civilă. „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara…”. Din redactarea textului de lege se desprind cele două condiţii care trebuie satisfăcute cumulativ pentru admisibilitatea unei astfel de cereri: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată, din aceasta din urmă decurgând o a treia condiţie de admisibilitate, respectiv neprejudecarea fondului litigiului dintre părţi.
În privinţa cererii principale, prin care se solicită obligarea pârâţilor-reclamanţi să înceteze lucrările de demolare a unei construcţii aflate în proprietatea comună a părţilor, până la soluţionarea litigiului ce are ca obiect ieşirea din indiviziune asupra acesteia, instanţa constată că aceasta îndeplineşte formal condiţiile de admisibilitate impuse de art. 581 Cod procedură civilă. Cu toate acestea, cererea urmează a fi respinsă, instanţa constatând că aparenţa dreptului nu este în favoarea reclamantei.
Astfel, deşi în procedura urgentă a ordonanţei preşedinţiale nu se analizează fondul raportului litigios dintre părţi, se impune ca instanţa de judecată să cerceteze aparenţa dreptului pentru a se evita pronunţarea unei soluţii arbitrare. Din analiza actelor depuse de părţi, nu reies dovezi cu privire la existenţa unei stări de coproprietate asupra magaziei despre care face vorbire reclamanta. Astfel, după cum reiese din titlul de proprietate al reclamantei, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 955/05.03.2007 la BNP P.C.M., aceasta este titulara unui drept de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. C. nr.9, sector 2, compus din teren în suprafaţă de 76 mp, construcţie în suprafaţă utilă de 49,37 mp, magazine şi WC în indiviziune. Imobilul a fost dobândit prin cumpărare de la numita P.M., care dobândise prin moştenire de la S.C., care la rândul său îl dobândise prin succesiune de la defuncta sa soţie S.A., care îl dobândise prin sentinţa civilă nr. 3300/1959 a fostului Tribunal Popular al raionului 23 august. Prin sentinţa menţionată, instanţa de judecată a dispus ieşirea din indiviziune a autorilor părţilor din prezenta cauză în privinţa imobilului din Bucureşti, str. C. nr.9, sector 2, prin atribuirea de loturi în proprietate exclusivă; conform aceleiaşi hotărâri judecătoreşti definitive, s-a păstrat starea de indiviziune în privinţa terenului, a gardului şi a unui WC. Constată instanţa că niciunul dintre aceste înscrisuri nu face vorbire despre o magazie aflată în coproprietatea părţilor litigante, singurul corp de construcţie având acest regim juridic fiind respectivul wc, care însă nu face obiectul litigiului. Ca atare, considerând că reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada existenţei coproprietăţii asupra magaziei despre care se susţine că ar fi început a fi demolată de pârâţi, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea principală.
Analizând cererea reconvenţională, instanţa apreciază că aceasta nu satisface cerinţele de admisibilitate impuse de textul legal sus menţionat. Astfel, deşi aparenţa dreptului este în favoarea pârâţilor – reclamanţi, instanţa constată că măsura solicitată de pârâţii – reclamanţi a fi luată pe calea ordonanţei preşedinţiale – obligarea reclamantei să-şi exprime acordul cu privire la executarea reconstrucţiei împrejmuirii zidite, nu este una vremelnică şi, mai mult, aceasta prejudecă fondul litigiului dintre părţi.
În raport de considerentele redate mai sus instanţa apreciază ca inadmisibilă pe calea ordonanţei preşedinţiale cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi, acesta având la dispoziţie calea dreptului comun pentru valorificarea dreptului său.
