Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate. Aplicarea greşită a legii.
C. pr. civ. art. 581
Pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială este necesară, pe lângă cerinţele impuse oricărei acţiuni în justiţie, existenţa condiţiilor specifice de admisibilitate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ,
decizia nr. 1826 din 21 septembrie 2005
Prin sentinţa civilă nr. 23/CC/14 iunie 2005, Tribunalul Timiş a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta societate comercială împotriva pârâtei societate comercială şi a dispus suspendarea publicării unui săptămânal şi site-ului Internet al acestuia, cu execuţie vremelnică, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, stabilind în esenţă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă pentru ordonarea unei măsuri vremelnice.
Recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe a fost admis de către Curtea de Apel, care a modificat-o în sensul că a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă.
În considerente s-a reţinut că potrivit unui raport de constatare tehnicoştiinţifică întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) la solicitarea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş, Serviciul de investigare a fraudelor, recurenta a reprodus şi a pus la dispoziţia publicului, fără drept, culegeri de date sau de alte elemente independente, protejate sau nu prin drept de autor sau conex, dispuse întro modalitate sistematică ori metodică (baze de date), aparţinând intimatei, fapta întrunind elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Considerându-se că împrejurarea menţionată ar justifica o măsură urgentă de protejare a dreptului care, aparent, a fost încălcat, fără a se prejudeca prin aceasta fondul cauzei şi că deşi prima instanţă nu a stabilit expres întinderea în timp a măsurii dispuse, caracterul vremelnic al acesteia a fost menţionat în dispozitivul hotărârii; s-a reţinut, însă, de către Curte, că între părţi există un litigiu de drept comun care are ca obiect încetarea copierii de către editorii săptămânalului şi ai siteului Internet, a publicaţiei reclamantei şi în consecinţă măsura cu caracter definitiv pretinsă de către intimata în prezenta cauză, reclamantă în litigiul de drept comun, este limitată la încetarea copierii, fără a se tinde la suspendarea însăşi a publicării săptămânalului şi a siteului Internet vizat, în condiţiile în care este necontestat că conţinutul publicaţiei respective este mai amplu, conţinând elemente cu privire la care intimata nu revendică nici un drept.
În concluzie, faţă de cele reţinute mai sus s-a statuat că cererea formulată în vederea luării unei măsuri provizorii mai grave, cu un obiect extins, depăşeşte aparenţa de drept menţionată, astfel încât nefiind îndeplinită această condiţie – şi fără a prezenta relevanţă îndeplinirea celorlalte condiţii, prima instanţă a admis cererea, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 581 Cod procedură civilă.
