Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate
Cerere de înapoiere a minorului pe calea ordonantei presedintiale. Interesul superior al copilului
Prin sentinta civila nr. 3868 din 5 decembrie 2008 Judecatoria Roman a respins ca neîntemeiata cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta T.M.M. împotriva pârâtilor T.N., M.A. si T.M.Mi., privind înapoierea minorei T.I., nascuta la 7 ianuarie 2005.
Prin cererea introductiva reclamanta a învederat ca s-a casatorit cu pârâtul T.N. la 25 septembrie 1999, locuind ulterior împreuna în Italia, ca datorita neîntelegerilor ivite în timpul convietuirii s-au despartit în fapt în luna august 2008, reclamanta revenind în tara cu minora, ca la aproximativ o luna de la despartirea în fapt pârâtul s-a prezentat la locuinta mamei reclamantei si a luat minora, ducând-o la locuinta pârâtei T.M.Mi. si ca aceasta si pârâta M.A. refuza înapoierea minorei. Reclamanta a mai aratat ca vârsta frageda a minorei si relatia afectiva dintre mama si copil impun înapoierea acesteia.
Pentru a respinge cererea reclamantei instanta a retinut ca reclamanta si pârâtul T.N. s-au casatorit la data de 25 septembrie 1999, în momentul de fata aflându-se în procedura de divort (dosar nr. 4195/291/2008 al Judecatoriei Roman, cu termen de judecata la 20 ianuarie 2009). Din casatoria celor doi a rezultat minora T.I., nascuta la 7 ianuarie 2005, aflata în prezent în îngrijirea pârâtului. În fapt, pârâtul este plecat la munca în strainatate, minora locuind la co-pârâta T.M.Mi.
Din probatoriul testimonial administrat a rezultat ca dupa nasterea minorei reclamanta si pârâtul au plecat împreuna la munca în strainatate, convenind sa lase minora în grija pârâtelor M.A. si T.M.Mi. În acest timp, ambii parinti au contribuit la cheltuielile de crestere, îngrijire si educare a minorei, trimitând cu regularitate sumele de bani necesare. În luna august 2008 cei doi soti s-au separat în fapt, iar la data de 24 septembrie 2008 pârâtul a promovat actiunea de divort.
Reclamanta a luat minora de la domiciliul pârâtei T.M.Mi. în luna august 2008, ducând-o la locuinta parintilor sai din mun. Roman. Reclamanta nu a ramas, însa, sa locuiasca împreuna cu minora, plecând de la domiciliul parintilor sai. Minora nu a mai ramas la locuinta familiei H. decât scurt timp, fiind luata de pârât si dusa înapoi la locuinta pârâtei T.M.Mi.
Anchetele sociale efectuate în cauza la ambele locatii în care a locuit minora în cursul acestui an releva conditiile de trai de care aceasta a beneficiat.
Asupra admisibilitatii cererii de ordonanta presedintiala instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod proc. civila instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Examinând admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala prin prisma conditiilor restrictive enuntate de textul mentionat instanta este datoare sa stabileasca daca, într-adevar, în raport cu circumstantele cauzei si cu natura dreptului substantial dedus judecatii, masura a carei luare se solicita are un caracter urgent, iar efectele sale sunt vremelnice. Chestiunile legate de stabilirea provizorie a locuintei minorului pe durata derularii procedurii de divort a parintilor necesita, într-adevar, o solutionare urgenta prin prisma interesului superior al copilului, instanta fiind datoare sa dispuna toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral. Din acest considerent, prezenta cerere de ordonanta presedintiala se vadeste a fi admisibila.
Pe fond, însa, urmarind valorificarea deplina a intereselor superioare ale minorei, instanta a gasit cererea de ordonanta presedintiala neîntemeiata. Astfel, este neîndoios ca de mai mult timp minora percepe locuinta pârâtei T.M.Mi. ca pe domiciliul sau firesc, fiind obisnuita cu mediul de viata si cu ambientul familial oferit de aceasta. Vârsta minorei si stadiul dezvoltarii sale fizice si psihice recomanda, înainte de toate, o continuitate a mediului în care a crescut pâna în prezent. Chiar daca, practic, nu locuieste la unul din parinti, minora se afla efectiv în îngrijirea si sub supravegherea tatalui, care pastreaza permanent legatura cu co-pârâtele si contribuie efectiv la cheltuielile necesare pentru satisfacerea nevoilor minorei. Mai mult, minora locuieste la acelasi domiciliu în care partile au convenit sa o lase la plecarea lor în strainatate.
În acest context, sustinerile ca reclamanta ar întretine o relatie extraconjugala de notorietate si ca la locuinta parintilor acesteia conditiile de trai nu ar fi corespunzatoare, sustineri confirmate de materialul probator administrat în cauza, vin sa confirme ca luarea minorei de la locuinta pârâtei nu este oportuna.
Fata de considerentele ce preced, instanta a apreciat ca luarea minorei din locuinta unde se afla în prezent, unde beneficiaza de aportul material al tatalui si de afectivitatea co-pârâtelor, ar contraveni însesi intereselor acesteia, punându-i în pericol dezvoltarea ulterioara. Drept urmare, cererea a fost respinsa.
