Prin sentinţa comercială nr. 1260/com/22.07.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi. Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SCM A Iaşi în contradictoriu cu pârâta SC P SRL, prin care reclamanta solicitase evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Iaşi, şos. N. nr. 147, în suprafaţă de 129,50 mp, proprietatea sa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat la data de 17.09.2008 contractul de închiriere nr. 106 cu privire la acest spaţiu comercial, iar la 13.04.2009 a notificat reclamanta pe pârâtă cu privire la neîndeplinirea obligaţiei contractuale de a plăti chiria şi penalităţile în cuantum de 21371,31 lei şi, totodată, în măsura în care refuză executarea întocmai a obligaţiilor de plată, să participe la conciliere directă la data de 11.06.2009. La data de 15.06.2009 reclamanta a notificat pârâta cu privire la rezilierea în baza pactului comisoriu de gradul IV a contractului, urmare a încălcării în mod continuu a obligaţiilor contractuale şi a ignorării somaţiilor trimise în aces sens. Reclamanta a menţionat că pârâta continuă să folosească fără temei legal spaţiul comercial şi dup încetarea de drept a contractului şi că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, pentru a combate majorarea debitelor şi prejudicierea gravă a patrimoniului său şi pentru caracterul abuziv al folosinţei spaţiului ; vremelnicia, atâta timp cât legitimitatea dreptului este în favoarea celui ce cere evacuarea ; neprejudecare afondului, întrucât fondul drepturilor dintre părţi este stabilit prin eficienţa dată pactului comisoriu de gradul IV. In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 581 şi urm C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut că potrivit art.581 alin.1 Cod procedură civilă: “Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Aşadar, pentru admiterea cererilor de ordonanţă preşedinţială, legea impune analizarea de către instanţa de judecată a îndeplinirii celor trei condiţii prevăzute de textul de lege menţionat, respectiv: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.
Procedând la analizarea celor trei condiţii cumulative de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, instanţa a apreciat că acestea sunt întrunite, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel, urgenţa a fost pe deplin probată de către reclamanta SCM A, în condiţiile în care este vorba de un spaţiu comercial ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 106/17.09.2008, iar reclamanta, în condiţiile neeliberării lui, nu îl poate închiria către alţi comercianţi. Prejudiciul produs reclamantei prin lipsa de folosinţă a acestui spaţiu începând cu data de 15.06.2009 – data rezilierii în baza pactului comisoriu de gradul IV – este unul actual, care nu ar putea fi reparat ulterior.
Cu referire la condiţiile vremelniciei şi neprejudecării fondului, instanţa apreciază, în primul rand, că aceste sunt, în fapt, trăsături ale ordonanţei preşedinţiale, iar nu veritabile condiţii ce se impune a fi îndeplinite.
Dacă totusi sunt interpretate, pe baza textului art. 581 C. proc. Civ., ca fiind condiţii, instanţa constată că si acestea sunt întrunite. Condiţia neprejudecării fondului este îndeplinită, nepunându-se o astfel de problemă, atâta timp cât contractul de locaţiune dintre părţi a încetat prin reziliere convenţională (pact comisoriu de grad IV), pârâta nepretinzând că mai are dreptul de folosinţă asupra acestui spaţiu comercial, proprietatea reclamantei.
Caracterul vremelnic al măsurii ce se cere a fi dispusă pe cale de ordonanţă preşedinţială nu depinde, cum s-a pronunţat şi practica judiciară în materie de locaţiune spaţii comerciale, de existenţa unui litigiu asupra fondului pricinii, mai ales în situaţia în care la momentul judecării cauzei, nu există o locaţiune în fiinţă. Argumentele reţinute în privinţa neprejudecării fondului sunt valabile şi pentru condiţia vremelniciei, din perspectiva lămuririi anterior promovării acestei cereri a fondului relaţiilor contractuale dintre părţi, dar şi din perspectiva legitimităţii dreptului, care este în favoarea reclamantei SCM A. Totodată, reţine instanţa, măsura pronunţată într-o ordonanţă preşedinţială are caracter vremelnic şi prin aceea că hotărârea dată de instanţă nu are niciodată autoritate de lucru judecat în privinţa aceloraşi aspecte care s-ar invoca pe calea unei acţiuni de drept comun. Dacă s-ar promova o astfel de acţiune, la data pronunţării hotărârii de către instanţa investită, hotărârea din prezenta ordonanţă preşedinţială de evacuare şi-ar înceta efectele, măsura dispusă prin această hotărâre dobândind caracter vremelnic.
