Prin sentinţa civilă nr. 1978 din 10.02.2014, Judecătoria Iaşi a admis în parte acţiunea promovată de către reclamanta V.C. în contradictoriu cu pârâtul V.R. şi a pronunţat hotărârea care ţine loc de consimţământ al pârâtului în vederea deplasării minorei V.A.A., născută la data de , în afara teritoriului Statului Român, în perioada , la Festivalul Internaţional de Teatru Şcolar, împreună cu trupa de teatru, însoţitor fiind doamna profesor MMC. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. pronunţată în cauza cu nr. , Judecătoria Iaşi a dispus desfacerea căsătoriei părţilor şi, printre altele, încredinţarea celor doi copii minori, VAA şi VDM, spre creştere şi educare mamei. De asemenea, prin sentinţa civilă nr. pronunţată în cauza cu nr. , menţinută prin decizia civilă nr. pronunţată de către Tribunalul Iaşi – Secţia I Civilă, Judecătoria Iaşi a dispus ca autoritatea părintească a minorilor să fie exercitată în comun, de către ambii părinţi, locuinţa copiilor fiind stabilită la mamă.
Din informarea emisă de către prof. MMC, în calitate de îndrumător al trupei de teatru, instanţa a reţinut că trupa de teatru a acestui colegiu, din care face parte minora V.A.A., a fost invitată să participe, în perioada , la Festivalul Internaţional de Teatru Şcolar din Italia. Pentru participarea la acest festival, membrii trupei de teatru au pregătit, încă din luna septembrie 2013, o piesă de teatru, minora V.A.A. interpretând unul dintre rolurile principale. A mai reţinut instanţa din adresa emisă de către BNP , că la data de – ambele părţi au fost prezente la sediul biroului notarial, însă procedura nu a fost finalizată.
Faţă de susținerile părţilor invocate atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi la termenul de judecată din , instanţa a constatat că este necesară suplinirea acordului pârâtului în vederea deplasării minorei în Italia, în perioada -, cât timp părţile nu au ajuns la un acord în faţa notarului public.
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, potrivit art. 996 Cod procedură civilă, conform căruia instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.
Astfel, în conformitate cu prevederile textului legal amintit, procedura ordonanţei preşedinţiale este o procedură specială şi simplificată instituită de legiuitor pentru a se da posibilitatea ca, în situaţiile cu caracter urgent, cei ce apelează la această procedură să poată obţine luarea unor măsuri de natură a permite fie conservarea dreptului ameninţat, fie prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea eventualelor obstacole la executare.
Din textul citat rezultă că pentru încuviinţarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială este necesară întrunirea cumulativă a trei condiţii, şi anume urgenţa – impusă de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări, vremelnicia – măsurile luate pe această cale având un caracter provizoriu, nedefinitiv precum şi neprejudecarea fondului.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin.2 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, modificată, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 30 alin.1 lit. d din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată, organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi care călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră. Minorului i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmează să se desfăşoare călătoria, precum şi datele de identitate a însoţitorului respectiv.
Instanţa a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, cu privire la urgenţă, vremelnicie şi neprejudecarea fondului, dar şi cu privire la aparenţa dreptului.
Astfel, caracterul urgent al măsurii rezultă din necesitatea efectuării de către minora V.A.A., a deplasării, împreună cu trupa de teatru, în perioada , la Festivalul Internaţional de Teatru Şcolar din Italia, precum şi din neînţelegerile dintre părinţii care exercită, în comun, autoritatea părintească asupra copilului. De asemenea, măsura urmează a fi dispusă numai pentru perioada desfășurării festivalului de teatru şi nu este de natură să prejudece fondul, instanţa nefiind nevoită să cerceteze aspecte ce ţin de fondul litigiului dintre părţi.
De asemenea, în temeiul prevederilor art. 996 alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa a dispus ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a respins ca neîntemeiată această cerere, în temeiul prevederilor art. 454 Cod procedură civilă, având în vedere poziţia procesuală exprimată de către pârâtul care a susţinut că este de acord cu deplasarea minorei în Italia, în perioada , la Festivalul International de Teatru Şcolar, şi nefiind probată punerea în întârziere a acestuia anterior promovării acţiunii.
