În ceea ce priveşte faptul că marfa şi-a pierdut statutul de marfă comunitară, aşa cum rezultă din prevederile art.4 pct.8 teza a II-a din Reg. CEE nr. 2913/1992 („mărfuri necomunitare” reprezintă alte mărfuri decât cele menţionate la pct.7; fără a aduce atingere articolelor 163 şi 164, mărfurile comunitare îşi pierd acest statut atunci când sunt scoase de pe teritoriul vamal al comunităţii) prima instanţă în mod legal a făcut trimitere la art.182 din Regulament: „(1) Mărfurile necomunitare pot fi: – reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii; – distruse; (3) Cu excepţia situaţiilor determinate în conformitate cu procedura comitetului, distrugerea trebuie să facă obiectul unei notificări prealabile a autorităţilor vamale.”
Art.4 pct.8 teza a II-a, art.182 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992
Art.9 din Regulamentul UE nr. 136/2004
Prin sentinţa civilă nr.71/CA/15.01.2015, Tribunalul Constanţa a admis cererea formulată de reclamanta […] S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DGRFP GALAŢI – AJFP CONSTANŢA şi a obligat pârâta la eliberarea în vederea distrugerii a mărfurilor din containerul […], reprezentând 425 baloţi de fân uscat precum şi la supravegherea acestei proceduri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGRFP Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacată în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă, ca nefondată.
În motivare se arată că instanţa de fond a avut în vedere numai susţinerile părţii adverse, S.C. […] S.R.L, ignorând ansamblul probator administrat în cauză, procedând astfel la aplicarea greşită a normelor de drept material incidente – art. 488 alin. 1 pct.8 din Codul de pr. civ).
Sigiliul aplicat la biroul vamal de export Iaşi (nr. […]) la containerul […] nu este acelaşi cu sigiliul aplicat aceluiaşi container la expedierea din Emiratele Arabe Unite, neexistând certitudinea identităţii între mărfurile exportate din România cu cele expediate din Emiratele Arabe Unite în vederea returnării către România.
In raport de situaţia de fapt, precum şi de cererea petentei cu privire la obligarea autorităţii vamale la eliberarea mărfurilor din containerul […] in vederea distrugerii, arată că, ţinând cont că mărfurile în cauză (cu statut de marfă comunitară) au fost scoase de pe teritoriul vamal al României, acestea şi-au pierdut statutul de marfă comunitară, aşa cum rezultă din prevederile art. 4 pct.8 teza a II-a din REG.CEE.2913/1992 (articolele 163 si 164, nefiind aplicabile, întrucât se refera la tranzit).
În conformitate cu dispoziţiile art. 37 din REG. CEE. 2913/1992, mărfurile în cauză sunt sub supraveghere vamală până la acordarea unei destinaţii vamale din cele prevăzute de acest articol.
Cu toate acestea, legislaţia fitosanitară prevede că la introducerea pe teritoriul vamal comunitar de mărfuri vegetale, de felul celor în cauză, să fie supusă condiţiilor prevăzute de REG.UE. 136/2004, potrivit căruia (art.9) statele membre supun produsele vegetale enumerate in anexa IV (fân, paie) controalelor documentelor şi, după caz, a analizelor de laborator.
De asemenea, potrivit art. 1 din Directiva 97/78/CE „Controalele veterinare efectuate asupra produselor provenite din ţări terţe şi introduse într-unui dintre teritoriile enumerate în Anexa I sunt efectuate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă.”.
Ori, atât timp cât persoana interesată nu a prezentat autorităţii vamale autorizaţia organelor competente fitosanitare, petentei nu i s-a permis efectuarea acestei operaţiuni.
Mai mult, în ceea ce priveşte legislaţia de mediu, se prevede că (art.32 alin.1 din OUG. 195/2005) introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora, este interzisă.
În situaţia în care persoana interesată nu a făcut dovada că deţine aprobarea organelor competente cu controlul produselor fitosanitare, respectiv ale autorităţii de mediu, pentru distrugerea mărfurilor în cauză, în mod corect nu i s-a acordat aprobarea de către autoritatea vamală pentru efectuarea acestei operaţiuni.
Mai arată că nu se poate afirma faptul că nu s-a răspuns solicitării înregistrată la sediul Biroul Vamal Constanţa Sud cu nr. 10926/07.08.2014, întrucât aceasta este îndreptată către Unitatea Fitosanitară Constanţa Sud Agigea şi nu către Biroul Vamal Constanţa Sud.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din adresa S.C. […] S.R.L. cu nr. 317/13.10.2014 s-a solicitat transferarea mărfii în depozitul acestei societăţi, vama asistând la această procedură, lucrătorul vamal aplicând ştampila.
Această procedură a fost urmată având în vedere cererea reclamantei de transfer a mărfii în zona liberă, înregistrată la Biroul Vamal Constanţa Sud cu nr. 10175/24.07.2014, astfel că nu se poate afirma existenţa unui refuz din partea autorităţii vamale.
Recursul este nefondat din următoarele considerente:
Iniţial, instanţa de fond a fost sesizată de către reclamanta […] S.R.L., în contradictoriu cu DGFP Galaţi – AJFP Constanţa, solicitând ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea în vederea distrugerii a mărfurilor din containerul […], reprezentând 425 baloţi de fân uscat precum şi la supravegherea acestei proceduri.
În baza comenzii de transport maritim seria FN/24.03.2014 primită de la societatea […] SRL privind transportul pe ruta Iaşi – Jabel Ali a 425 baloţi fân uscat, reclamanta, în calitate de casă de expediţii, a efectuat transportul, dar la destinaţie marfa a fost respinsă de autorităţile saudite, fiind afectaţi de mucegai.
Cum distrugerea mărfii era interzisă conform legislaţiei Emiratelor Arabe Unite, singura soluţie era returnarea mărfii în România. În prealabil, societatea […] SRL, în calitate de titular al comenzii de transport, a fost înştiinţată, însă nu a lăsat nici un răspuns.
La data de 19.06.2014, containerul a ajuns în ţară, la punctul vamal Constanţa Sud – Agigea, reclamanta adresându-se organelor competente.
Ulterior, reclamanta, în conf. cu disp.art.1000 Codul de procedură civilă, şi-a transformat acţiunea într-o cerere de drept comun întemeiată pe disp.art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Conform înscrisurilor existente la dosar, containerul […] a fost desigilat la depozitul […] SRL Constanţa Sud Agigea, fiind descărcat în magazia acestuia. Potrivit certificatului de inspecţie nr. […]/14.10.15, a fost constatată starea baloţilor de fân, şi anume miros de mucegai, baloţi de marfă mucegăită şi umedă, umezeală pe pereţii laterali ai containerului etc.
Prin înregistrarea nr. 10926/07.08.2014, reclamanta a solicitat pârâtei eliberarea mărfurilor în vederea distrugerii acesteia, însă nu a primit niciun răspuns.
Instanţa de fond, aplicând normele legale şi comunitare, a admis acţiunea reclamantei.
În esenţă, criticile formulate prin motivele de recurs privesc trei aspecte de nelegalitate, conform art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă.
Potrivit menţiunilor din manifestul încărcăturii, coroborate cu cele din conosamentul nr. […] a rezultat că marfa în cauză a fost returnată de către destinatarul (consigner) SC […] SRL, prin casa de expediţii […] S.R.L.
Faptul că sigiliul aplicat la biroul vamal de expert Iaşi (nr.[…]) la containerul […] nu este acelaşi cu sigiliul aplicat aceluiaşi container la expedierea din Emiratele Arabe Unite, în vederea returnării către România este justificat. Astfel, conform înscrisurilor existente la dosar, marfa a fost mutată din container după ce a fost desigilat, iar apoi descărcată în magazie, întocmindu-se şi un certificat de inspecţie.
În ceea ce priveşte critica în sensul că marfa şi-a pierdut statutul de marfă comunitară, aşa cum rezultă din prevederile art.4 pct.8 teza a II-a din Reg. CEE nr. 2913/1992 („mărfuri necomunitare” reprezintă alte mărfuri decât cele menţionate la pct.7; fără a aduce atingere articolelor 163 şi 164, mărfurile comunitare îşi pierd acest statut atunci când sunt scoase de pe teritoriul vamal al comunităţii) prima instanţă în mod legal a făcut trimitere la art.182 din Regulament: „(1) Mărfurile necomunitare pot fi: – reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii; – distruse; (3) Cu excepţia situaţiilor determinate în conformitate cu procedura comitetului, distrugerea trebuie să facă obiectul unei notificări prealabile a autorităţilor vamale.”
Practic, în prezent, cantitatea depozitată nu mai este marfă, ci un deşeu.
Cu privire la ultima critică – lipsa avizului de mediu – se invocă faptul că, potrivit legislaţiei fitosanitare, la introducerea pe teritoriul vamal comunitar de mărfuri vegetale, de felul celor în cauză, trebuie să fie supusă condiţiilor prevăzute de Reg. UE nr. 136/2004 (art.9), în sensul că statele membre supun produsele vegetale enumerate în anexa IV (fân, paie) controalelor, documentelor şi, după caz, analizelor de laborator.
De asemenea, Directiva 97/78/CE prevede că toate controalele veterinare efectuate asupra produselor provenite din ţări terţe şi introduse într-unul din teritoriile enumerate în Anexa I, sunt efectuate în conformitate cu aceasta.
Trebuie precizat că această directivă nu estre transpusă în România şi, deci, nu are aplicabilitate cauzei.
Pe de altă parte, controlul fitosanitar nu este necesar, depunându-se la dosar punctul de vedere al autorităţii respective.
Nu-şi găsesc aplicabilitatea nici dispoziţiile O.U.G.195/2005 (art.32 alin.1), deoarece suntem în prezenţa unor mărfuri care s-au întors pe teritoriul României în scopul distrugerii lor.
Faţă de cele expuse, rezultă că toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art.496 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
